ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1396/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune R.P. a chemat în judecată Inspectoratul de

Poliție al județului Hunedoara, Ministerul Administrației și Internelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

solicită instanței obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani, încasate

lunar prin reținerea cotei de 7% din salariu brut lunar, cu titlu de

contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1

martie 2000–30 noiembrie 2001, dată la care a fost trecut în rezervă,

actualizate prin aplicarea indicelui de inflație, la data executării hotărârii.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr. 425 din 17 iunie 2003 a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâții să restituie, către reclamant, sumele reținute cu titlu de contribuție

la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 martie 2000–31

octombrie 2001, actualizate, și a respins, în rest, acțiunea reclamantului față

de primii doi pârâți și, în întregime, față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Această hotărâre a rămas irevocabilă

prin decizia nr. 2171 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția

civilă, care a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului

Hunedoara.

Prin memoriul adresat Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Ministerul Administrației și Internelor a solicitat declararea recursului în

anulare împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate, în cauză, pentru motive

de esențială nelegalitate și vădită netemeinicie.

Recursul în anulare declarat la data

de 21 septembrie 2004 este inadmisibil.

Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003

au fost abrogate art. 330 – 300

4

C. proc. civ. care reglementează

calea de atac a recursului în anulare.

Așadar, începând cu data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 (28 august 2003) această cale de atac nu mai

există în Codul de procedură civilă.

Potrivit textului abrogat, recursul

în anulare ca și calea extraordinară de atac, avea ca obiect numai hotărârile

judecătorești irevocabile.

Cum calea de atac în discuție a fost

desființată, în condițiile conflictului de legi procesuale în timp soluția

legală este dată de art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, [text

corespunzător celui de principiu reglementat în art. 725 alin. (4) Cod

procedură civilă], în conformitate cu care „hotărârile pronunțate înainte de

intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de

atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”.

Aceasta înseamnă că hotărârile

judecătorești irevocabile pronunțate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003

nu mai pot fi atacate cu recursul în anulare inexistent ca și cale de atac la

data pronunțării lor.

Așadar recursul în anulare de față,

declarat la 21 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia din 27 octombrie

2003, nu este admisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva deciziei nr. 2171 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia,

secția civilă, și a sentinței nr. 425 din 17 iunie 2003 a Tribunalului

Hunedoara, secția comercial contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.