ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 700/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 25 martie 2003 reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâții

Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, Ministerul Administrației și

Internelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să fie obligați la restituirea sumelor de bani încasate lunar prin reținerea

cotei de 7% din salariul brut, cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor

sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000–31 octombrie 2001, data

trecerii reclamantului în rezervă, sume actualizate prin aplicarea indicelui de

inflație la data executării hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că în calitate de fost salariat al Inspectoratului de Poliție Hunedoara

a beneficiat și beneficiază, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1), lit. b)

din Legea nr. 80/1995 și art. 28 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 360/2002 de

asistență medicală și medicamente gratuite. Aceste acte normative reprezintă

legi speciale, în raport cu Legea nr. 145/1997 care constituie legea generală,

astfel încât pentru polițiști, atât atunci când au avut calitatea de cadre

militare, cât și ulterior, când au devenit funcționari publici, nu există

obligativitatea plății contribuției la fondurile asigurărilor sociale de

sănătate.

Pe cale de întâmpinare pârâții

Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului

Hunedoara și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. au invocat lipsa calității procesuale pasive,

iar pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât prin

dispozițiile legale invocate de reclamant nu se înlătură, direct sau indirect,

obligația de a contribui la fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S. solicitând ca, în situația

admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea

cuantumului de 25% din suma pretinsă, ce a fost virată, în contul acesteia,

potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2), lit. c) din Statutul propriu.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 601 din 8 iulie 2003, a

admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâții Ministerul Administrației

și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara să-i restituie

sumele reținute cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate, în

procent de 7%, pe perioada 1 martie 2000–31 octombrie 2001, cu aplicarea

coeficientului de inflație, pentru fiecare lună, până la data executării

hotărârii. A fost respinsă acțiunea față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., ca și

cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.

Recursurile declarate împotriva

acestei sentințe de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara au fost respinse ca nefondate

prin decizia nr. 1951 din 6 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia.

Împotriva acestor hotărâri, la data

de 20 septembrie 2004, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc . civ., a declarat

recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție care a susținut că hotărârile judecătorești criticate au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 în vigoare pentru perioada avută în vedere

de instanțele de judecată, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din acest act

normativ, în vigoare în perioada 1 ianuarie 1998–20 noiembrie 2002, erau supuse

obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: a) cetățenii români

cu domiciliul în țară; b) cetățenii străini și apatrizii care au reședința în

România. Art. 6 al aceluiași normativ enumera categoriile de persoane care

beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuției: copiii și tineri,

până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu

realizează venituri din muncă; b) persoanele cu handicap, care nu realizează

venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei: c) soțul, soția,

părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în îngrijirea unei persoane

asigurate; d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege

nr. 118/1990, precum și cele deportate în străinătate și constituite în

prizonieri, persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu

realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate

de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii

cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, și

anume, cele care: a) satisfac serviciul militar în termen; b) se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 6 ani; c) execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest

preventiv: d) fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995, privind ajutorul social.

În conformitate cu dispozițiile art.

9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare,

polițiștii, angajați ai Ministerului Administrației și Internelor, care, în

acel moment erau cadre militare în activitate, beneficiau, printre altele, de

asistență medicală și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin

hotărâre de guvern. În vederea aplicării acestor dispoziții a fost emisă H.G.

nr. 270 din 8 aprilie 1999, care, în art. 1 a stabilit: “Cadrele militare în

activitate au dreptul la asistență medicală și medicamente, în condițiile Legii

asigurărilor sociale de sănătate și 145/1997, cu modificările ulterioare și ale

prezentei hotărâri, în toate situațiile în care medicii sau alt personal

militar acreditat recomandă un tratament medical”.

Prin art. 28 alin. (1), lit. c) din

Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, s-a stabilit că polițiștii

au dreptul la asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente

gratuite.

Până la apariție, H.G. nr. 677 din

12 iunie 2003, care, însă, nu este incidentă în cauză, dată fiind perioada

pentru care s-a dispus efectuarea plăților către reclamant, angajat al

Ministerului Administrației și Internelor, devenit funcționar public, i s-au

aplicat în continuare prevederile H.G. nr. 270/1999, în virtutea dispozițiilor

art. 81 alin. (29 din Legea nr. 360/2002.

Pe cale de consecință, reclamantul

beneficia, în perioade de referință, de gratuitățile prevăzute de art. 1 din

H.G. nr. 270/1990 (asistență medicală și medicamente), precum și de cele

prevăzute de art. 3 din același act normativ (asistență medicală profilactică

și curativă în situații speciale etc.), numai în condițiile Legii nr. 145/1997,

legea cadru privind asigurările sociale de sănătate, respectiv, condiționat de

achitarea cotelor de contribuții lunare la fondul asigurărilor sociale de

sănătate sau dacă făcea dovada că se încadrează în categoriile de persoane

care, potrivit acestei legi, erau scutite de plata contribuției lunare de

asigurări de sănătate.

De altfel, legiuitorul nu putea să

prevadă în mod expres obligația de plată a contribuției la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru polițiști în Legea nr. 80/1995, deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamantul a încheiat cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

un contract prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu prevederile art.

4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligația de a vira contribuția de

asigurări de sănătate prevăzută de lege reținută de la angajat.

Pe de altă parte, în art. 2 din

Legea nr. 145/1997 și a stabilit că fondul asigurărilor sociale de sănătate se

constituie din contribuția asiguraților, din contribuția persoanelor fizice și

juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat,

precum și din alte surse.

Totodată, prin art. 3 lit. b) din

O.G. nr. 56/1998, așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.

458/2001, privind înființarea, organizarea și funcționarea C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

act normativ cu caracter special care vizează și categoriile de personal

prevăzute de Legea nr. 80/1995 și Legea nr. 360/2002, s-a stabilit că fondurile

acestei instituții, printre altele, din contribuția personalului militar și a

militarilor angajați, pe bază de contract, din ministere, instituțiile și

structurile prevăzute la art. 1, alin. (1), precum și ale altor categorii

stabilite de adunarea generală a reprezentanților, astfel încât reclamantul nu

era exceptat de la plata contribuției la fondurile asigurărilor sociale de

sănătate.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile date în cauză, cu consecința respingerii acțiunii formulate de

reclamantul I.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 601 din 8 iulie 2003 a Tribunalului

Hunedoara, secția civilă, și deciziei civile nr. 1951 din 6 octombrie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care le casează și în fond,

respinge ca nefondată acțiunea reclamantului I.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2005.