ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 798/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 martie 2003, reclamantul E.L. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara, Ministerul Administrației și Internelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani, încasate lunar prin reținerea cotei de 7% din salariul brut lunar, cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1 martie 2000 – 30 noiembrie 2001, actualizate prin aplicarea indicelui de inflație la data executării hotărârii. În motivare, reclamantul a arătat că, în calitate de fost salariat al Inspectoratului de Poliție al Județului Hunedoara, a beneficiat, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, de asistență medicală și medicamente gratuite.

Prin sentința civilă nr. 638 din 5 august 2003, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara și Ministerul Administrației și Internelor, obligându-i pe aceștia să restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate în procent de 7%, în perioada 1 martie 2000 – 30 noiembrie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare lună până la data executării hotărârii. A respins acțiunea reclamantului față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. A respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.

București. Recursurile formulate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Hunedoara au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 2355 din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Împotriva acestei decizii, precum și împotriva sentinței nr. 638 din 5 august 2003 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Se solicită casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.

La termenul de judecată din 4 februarie 2005, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului în anulare. Excepția este întemeiată. Calea extraordinară de atac a recursului în anulare a fost suprimată începând cu data de 29 august 2003, prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 58/2003, care prin art. I pct. 17 a abrogat art. 330 până la art. 330 4 C. proc. civ., texte de lege care reglementau recursul în anulare, astfel la data rămânerii irevocabile a sentinței atacate, calea de atac a recursului în anulare nu mai era în vigoare, așadar recursul în anulare este inadmisibil și se va respinge pe acest temei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2355 din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia și a sentinței nr. 638 din 5 august 2003 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2005.