ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 798/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 798/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 martie 2003,
reclamantul E.L. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliție al Județului
Hunedoara, Ministerul Administrației și Internelor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,
solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani,
încasate lunar prin reținerea cotei de 7% din salariul brut lunar, cu titlu de
contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, pentru perioada 1
martie 2000 – 30 noiembrie 2001, actualizate prin aplicarea indicelui de
inflație la data executării hotărârii.
În motivare, reclamantul a arătat
că, în calitate de fost salariat al Inspectoratului de Poliție al Județului
Hunedoara, a beneficiat, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 80/1995, de asistență medicală și medicamente gratuite.
Prin sentința civilă nr. 638 din 5
august 2003, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis acțiunea împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al județului
Hunedoara și Ministerul Administrației și Internelor, obligându-i pe aceștia să
restituie reclamantului sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările
de sănătate în procent de 7%, în perioada 1 martie 2000 – 30 noiembrie 2001, cu
aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare lună până la data
executării hotărârii.
A respins acțiunea reclamantului
față de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
A respins ca rămasă fără obiect
cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
împotriva C.N.A.S. București.
Recursurile formulate de pârâții
Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al
Județului Hunedoara au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 2355
din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei decizii, precum și
împotriva sentinței nr. 638 din 5 august 2003 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială
și de contencios administrativ, a declarat recurs în anulare Procurorul General
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.
330 pct. 2 C. proc. civ., susținând că hotărârile criticate au fost pronunțate
cu încălcarea esențială a legii ce a determinat o soluționare greșită a cauzei
pe fond.
Se solicită casarea hotărârilor
judecătorești criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
La termenul de judecată din 4
februarie 2005, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității
recursului în anulare.
Excepția este întemeiată.
Calea extraordinară de atac a
recursului în anulare a fost suprimată începând cu data de 29 august 2003, prin
aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 58/2003, care prin art. I pct. 17 a abrogat
art. 330 până la art. 330
4
C. proc. civ., texte de lege care
reglementau recursul în anulare, astfel la data rămânerii irevocabile a sentinței
atacate, calea de atac a recursului în anulare nu mai era în vigoare, așadar
recursul în anulare este inadmisibil și se va respinge pe acest temei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul
în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2355 din 17
noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia și a sentinței nr. 638 din 5 august
2003 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2005.