ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3227/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3227/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C. a
chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (Direcția
pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar) solicitând instanței ca prin
sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de
2.806.148.716 RON actualizată la indicele de inflație pentru perioada 17
octombrie 2006-16 decembrie 2008 și a sumei de 280.614,87 RON pentru perioada
ianuarie 2009-martie 2011, obligarea pârâtei la plata sumei actualizată pentru
perioada următoare până la data plății, precum și să achite reclamantului
aceste compensații actualizate.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că prin decizia nr. 798 din 11 martie 2005, pronunțată în Dosarul
nr. 1072/civ/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8248 din 17 octombrie 2006,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2446/1/2005, s-a
constatat că B.P. este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent în cuantum
de 2.806.198.716 RON. Prin sentința nr. 366 din 11 decembrie 2008 pronunțată de
Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 7340/95/2008 a fost admisă acțiunea formulată
de reclamantul B.C. și a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pe numele reclamantului,
în cuantum de 2.806.198.716 RON.
Prin decizia nr. 4384
din 23 aprilie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul
de despăgubire în cuantum de 280.614,87 RON în favoarea reclamantului B.C., având
în vedere sentința nr. 366 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova și încheierea
de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 798 din
11 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a stabilit că reclamantul este
îndreptățit la măsuri reparatorii în cuantum de 280.614,87 RON.
Reclamantul a arătat că
a solicitat actualizarea sumei respective, întrucât i s-a cauzat un prejudiciu pentru
lipsirea prelungită de măsuri reparatorii reglementată prin Titlul VII al Legii
nr. 247/2005 și a precizat că s-a adresat Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor
în Numerar care i-a comunicat, prin adresa din 14 iunie 2010, că figurează în evidențele
Direcției cu cerere de prioritate însoțită de înscrisuri transmise în susținerea
situației excepționale în care se află, cerere care va fi analizată de fiecare dată
când Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea
Despăgubirilor în Numerar va dispune de lichidități financiare.
La data de 29 martie 2011,
pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Despăgubirilor a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar
pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a solicitat instanței
să pună în vedere reclamantului să precizeze acțiunea, în sensul de a indica în
contradictoriu cu cine înțelege să se judece, întrucât Autoritatea Națională pentru
Restituirea Despăgubirilor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
sunt entități diferite. Astfel, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar
a fost înființată prin O.U.G. nr. 81/2007 art. 14
1
alin. (1) în structura
Autorității Naționale pentru Restituirea Despăgubirilor, având ca principală atribuție
acordarea de despăgubiri în numerar, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
se află în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și are atribuții de emitere
a titlurilor de despăgubire.
Referitor la excepția
prematurității cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că emiterea titlurilor
de plată și plata despăgubirilor se dispune în termen de 15 zile de la existența
disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților, în ordinea depunerii cererilor de opțiune, cererea reclamantului
fiind înregistrată cu nr. 11477 din 22 iunie 2009, iar până în prezent s-au efectuat
despăgubiri până la nr. 03967 din 29 aprilie 2008.
Pe fond, pârâta a arătat
că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30
iunie 2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani
de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, iar potrivit art. III
alin. (2) și (3) valorificarea titlurilor de despăgubire se face doar prin conversia
lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.
În ceea ce privește actualizarea
sumei cu indicele de inflație până la data plății efective, pârâta a susținut că
această cerere este inadmisibilă întrucât nu există dispoziții legale referitoare
la plata unei asemenea dobânzi, valoarea despăgubirilor acordate reclamantului fiind
stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire.
La data de 12 aprilie
2011, reclamantul a depus o precizare la acțiune, iar în ședința publică din 28
aprilie 2011, reclamantul prin apărătorul ales, a precizat cadrul procesual, apreciind
că, în cauză, are calitate procesuală pasivă Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Ca urmare,
aceasta a fost conceptată și citată în cauză, comunicându-i-se precizarea la acțiune.
La 25 mai 2011, pârâta
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin
care a precizat că Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar are atribuții
numai în ceea ce privește valorificarea titlurilor de despăgubire. Pârâta a invocat
excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat
respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând motivele arătate în întâmpinarea
depusă la data de 29 martie 2011.
Prin sentința nr. 344
din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,
a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu
pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru
Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția prematurității cererii de
chemare în judecată în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 2.806.148.716
RON, având în vedere că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic
și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII
al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum
și unele măsuri adiacente „
Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată
prevăzute în T
itlul
VII -
Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente”, publicată în M. Of. al României, Partea I,
nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit
alin. (3) al aceluiași articol, „Persoanele care, până la data intrării în vigoare
a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată,
dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,
pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.
Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni
emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei
de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Titlul
VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.”
Față de faptul că reclamantul
a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar solicitând prin prezenta cerere
de chemare în judecată obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților
la emiterea titlului de plată, curtea de apel, în raport de dispozițiile legale
suscitate, apreciază întemeiată excepția prematurității acțiunii, emiterea
titlului
de plată putându-se efectua numai după expirarea perioadei de suspendare prevăzute
la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Ttitlul VII din Legea nr. 247/2005,
cu modificările și completările ulterioare, respectiv după data de 30 iunie 2012.
În ceea
ce privește, cererea formulată de reclamant privind actualizarea sumelor stabilite
cu titlu de despăgubire, instanța de fond apreciat-o neîntemeiată, având în vedere
că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului a fost stabilită definitiv prin
titlul de despăgubire, titlu care nu prevede o asemenea actualizare, titlul de plată
neputând fi emis decât în deplină concordanță cu decizia reprezentând titlu de despăgubire
emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,
fără a le dezvolta separat.
Prin criticile formulate,
recurentul-reclamant susține, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis
excepția prematurității acțiunii, fără a ține cont de precizarea la acțiune depusă
la termenul din 12 aprilie 2011, prin care a solicitat actualizarea sumei ce reprezintă
valoarea despăgubirilor consemnate în decizia nr. 798/2005 a Curții de Apel Craiova,
în cuantum de 280.614,87 RON.
Arată recurentul că în
timpul procesului i s-a adus la cunoștință de către pârâtă că dosarul de opțiune
este înregistrat în baza de date a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților
sub nr. 11477 din 22 iunie 2009 și că vor fi emise titlurile de plată după perioada
de suspendare stabilită de O.U.G. nr. 62/2010, motiv pentru care se impune cu atât
mai mult actualizarea sumei stabilită drept despăgubire, încă din anul 2005.
În acest sens arată că
o soluție justă ar fi de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre
rejudecare pentru a fi introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice, potrivit
art. 14 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinare, intimata
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, arătând că plata despăgubirilor urmează a fi reluată după
încetarea aplicabilității O.U.G. nr. 62/2010, iar actualizarea sumei nu mai este
posibilă, având în vedere că a fost deja emis titlul de despăgubire, neexistând
cadrul legal pentru a se proceda astfel.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a
supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ
refuzul autorității pârâte de a efectua plata sumei de 280.614,87 RON reprezentând
contravaloarea despăgubirilor în numerar cuprinse în decizia nr. 798/2005, pentru
care a formulat cerere de opțiune înregistrată în evidentele Direcției pentru Acordarea
Despăgubirilor în Numerar sub nr. 11447 din 22 iunie 2009.
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,
cât și sub toate aspectele, în baza art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că este legală pentru motivele care succed.
Legea nr. 247/2005 este
o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor
aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape
distincte, cu implicarea unor entități diferite. Pentru emiterea titlului de plată,
actul normativ stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune
și termenul de 15 de zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil
a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis
de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Despăgubirile în numerar
s-au efectuat în limita fondurilor alocate până la cererea de opțiune nr. 03967
din 29 aprilie 2008 iar dosarul recurentului-reclamant are nr. 11477 din 22
iunie 2009.
În art. III alin. (1)
din O.U.G. nr. 62/2010 s-a prevăzut că „Pe perioada de 2 ani de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă emiterea titlurilor de
plată prevăzute de Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul
proprietăților și justiției, precum și unele măsuri adiacente aceste dispoziții
nefiind declarate în vreun fel neconstituționale.”
Din conținutul cererii
de recurs reiese că recurentul-reclamant a înțeles această situație, motiv pentru
care nici nu a dezvoltat critici sub aspectul prematurității cererii de emitere
a titlului de plată, manifestându-și nemulțumirea doar cu privire la soluția instanței
de a respinge cererea de actualizare a sumei cuprinse în titlul de despăgubire.
Referitor la solicitarea
recurentului-reclamant de actualizare a cuantumului despăgubirii, Înalta Curte constată
că, potrivit art. 16 alin. (9) „În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire
se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența
sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele
de inflație”, iar alin. (8) prevede că „dispozițiile alin. (1)-(2) și (7) – care
reglementează procedura administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor) – se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în
temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001 (…)”.
Or, așa cum am menționat
mai sus, în cauză este necontestat că decizia nr. 5479 din 29 septembrie 2009 a
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emisă în temeiul și în
executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv decizia
civilă nr. 79872005 a Curții de Apel Craiova, iar nu în temeiul dispozițiilor
art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Cu alte cuvinte, capătul
de cerere privind actualizarea sumei stabilită prin titlul de despăgubire este lipsit
de temei legal, dispozițiile art. 16 alin. (9) din Titlul VII Capitolul V Legea
nr. 247/2005 nefiind incidente în cauză.
Pe de altă parte, a pretinde
autorității publice competente ca, atunci când emite titlul de despăgubire în baza
unei hotărâri judecătorești irevocabile, să procedeze la actualizarea sumei stabilite
de instanță, fără ca acest lucru să fi fost stabilit prin hotărârea respectivă și
fără să existe o dispoziție legală în acest sens, înseamnă să se ceară acelei autorități
să nu respecte autoritatea lucrului judecat de care trebuie să se bucure orice hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de recursul declarat de B.C., împotriva sentinței nr. 344 din 23 iunie 2011 a Curții
de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 iunie 2012.