ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3227/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar) solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.806.148.716 RON actualizată la indicele de inflație pentru perioada 17 octombrie 2006-16 decembrie 2008 și a sumei de 280.614,87 RON pentru perioada ianuarie 2009-martie 2011, obligarea pârâtei la plata sumei actualizată pentru perioada următoare până la data plății, precum și să achite reclamantului aceste compensații actualizate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 798 din 11 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1072/civ/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8248 din 17 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2446/1/2005, s-a constatat că B.P. este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 2.806.198.716 RON. Prin sentința nr. 366 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 7340/95/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.C. și a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pe numele reclamantului, în cuantum de 2.806.198.716 RON.

Prin decizia nr. 4384 din 23 aprilie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul de despăgubire în cuantum de 280.614,87 RON în favoarea reclamantului B.C., având în vedere sentința nr. 366 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova și încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 798 din 11 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în cuantum de 280.614,87 RON.

Reclamantul a arătat că a solicitat actualizarea sumei respective, întrucât i s-a cauzat un prejudiciu pentru lipsirea prelungită de măsuri reparatorii reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a precizat că s-a adresat Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar care i-a comunicat, prin adresa din 14 iunie 2010, că figurează în evidențele Direcției cu cerere de prioritate însoțită de înscrisuri transmise în susținerea situației excepționale în care se află, cerere care va fi analizată de fiecare dată când Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar va dispune de lichidități financiare. La data de 29 martie 2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a solicitat instanței să pună în vedere reclamantului să precizeze acțiunea, în sensul de a indica în contradictoriu cu cine înțelege să se judece, întrucât Autoritatea Națională pentru Restituirea Despăgubirilor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt entități diferite. Astfel, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a fost înființată prin O.U.G. nr. 81/2007 art. 14 1 alin. (1) în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Despăgubirilor, având ca principală atribuție acordarea de despăgubiri în numerar, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se află în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și are atribuții de emitere a titlurilor de despăgubire.

Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor se dispune în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în ordinea depunerii cererilor de opțiune, cererea reclamantului fiind înregistrată cu nr. 11477 din 22 iunie 2009, iar până în prezent s-au efectuat despăgubiri până la nr. 03967 din 29 aprilie 2008. Pe fond, pârâta a arătat că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30 iunie 2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, iar potrivit art. III alin. (2) și (3) valorificarea titlurilor de despăgubire se face doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

În ceea ce privește actualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective, pârâta a susținut că această cerere este inadmisibilă întrucât nu există dispoziții legale referitoare la plata unei asemenea dobânzi, valoarea despăgubirilor acordate reclamantului fiind stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire. La data de 12 aprilie 2011, reclamantul a depus o precizare la acțiune, iar în ședința publică din 28 aprilie 2011, reclamantul prin apărătorul ales, a precizat cadrul procesual, apreciind că, în cauză, are calitate procesuală pasivă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Ca urmare, aceasta a fost conceptată și citată în cauză, comunicându-i-se precizarea la acțiune.

La 25 mai 2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a precizat că Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar are atribuții numai în ceea ce privește valorificarea titlurilor de despăgubire. Pârâta a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând motivele arătate în întâmpinarea depusă la data de 29 martie 2011. Prin sentința nr. 344 din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția prematurității cererii de chemare în judecată în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 2.806.148.716 RON, având în vedere că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente „ Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în T itlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente”, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, „Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.” Față de faptul că reclamantul a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar solicitând prin prezenta cerere de chemare în judecată obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată, curtea de apel, în raport de dispozițiile legale suscitate, apreciază întemeiată excepția prematurității acțiunii, emiterea titlului de plată putându-se efectua numai după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Ttitlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, respectiv după data de 30 iunie 2012. În ceea ce privește, cererea formulată de reclamant privind actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, instanța de fond apreciat-o neîntemeiată, având în vedere că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului a fost stabilită definitiv prin titlul de despăgubire, titlu care nu prevede o asemenea actualizare,

titlul de plată neputând fi emis decât în deplină concordanță cu decizia reprezentând titlu de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a le dezvolta separat. Prin criticile formulate, recurentul-reclamant susține, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității acțiunii, fără a ține cont de precizarea la acțiune depusă la termenul din 12 aprilie 2011, prin care a solicitat actualizarea sumei ce reprezintă valoarea despăgubirilor consemnate în decizia nr. 798/2005 a Curții de Apel Craiova, în cuantum de 280.614,87 RON.

Arată recurentul că în timpul procesului i s-a adus la cunoștință de către pârâtă că dosarul de opțiune este înregistrat în baza de date a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sub nr. 11477 din 22 iunie 2009 și că vor fi emise titlurile de plată după perioada de suspendare stabilită de O.U.G. nr. 62/2010, motiv pentru care se impune cu atât mai mult actualizarea sumei stabilită drept despăgubire, încă din anul 2005. În acest sens arată că o soluție justă ar fi de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru a fi introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 14 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că plata despăgubirilor urmează a fi reluată după încetarea aplicabilității O.U.G.

nr. 62/2010, iar actualizarea sumei nu mai este posibilă, având în vedere că a fost deja emis titlul de despăgubire, neexistând cadrul legal pentru a se proceda astfel. Recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul autorității pârâte de a efectua plata sumei de 280.614,87 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor în numerar cuprinse în decizia nr. 798/2005, pentru care a formulat cerere de opțiune înregistrată în evidentele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sub nr. 11447 din 22 iunie 2009. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este legală pentru motivele care succed. Legea nr. 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite. Pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune și termenul de 15 de zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Despăgubirile în numerar s-au efectuat în limita fondurilor alocate până la cererea de opțiune nr. 03967 din 29 aprilie 2008 iar dosarul recurentului-reclamant are nr. 11477 din 22 iunie 2009. În art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 62/2010 s-a prevăzut că „Pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăților și justiției, precum și unele măsuri adiacente aceste dispoziții nefiind declarate în vreun fel neconstituționale.” Din conținutul cererii de recurs reiese că recurentul-reclamant a înțeles această situație, motiv pentru care nici nu a dezvoltat critici sub aspectul prematurității cererii de emitere a titlului de plată, manifestându-și nemulțumirea doar cu privire la soluția instanței de a respinge cererea de actualizare a sumei cuprinse în titlul de despăgubire.

Referitor la solicitarea recurentului-reclamant de actualizare a cuantumului despăgubirii, Înalta Curte constată că, potrivit art. 16 alin. (9) „În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație”, iar alin. (8) prevede că „dispozițiile alin. (1)-(2) și (7) – care reglementează procedura administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) – se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001 (…)”.

Or, așa cum am menționat mai sus, în cauză este necontestat că decizia nr. 5479 din 29 septembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emisă în temeiul și în executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv decizia civilă nr. 79872005 a Curții de Apel Craiova, iar nu în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001. Cu alte cuvinte, capătul de cerere privind actualizarea sumei stabilită prin titlul de despăgubire este lipsit de temei legal, dispozițiile art. 16 alin. (9) din Titlul VII Capitolul V Legea nr. 247/2005 nefiind incidente în cauză.

Pe de altă parte, a pretinde autorității publice competente ca, atunci când emite titlul de despăgubire în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, să procedeze la actualizarea sumei stabilite de instanță, fără ca acest lucru să fi fost stabilit prin hotărârea respectivă și fără să existe o dispoziție legală în acest sens, înseamnă să se ceară acelei autorități să nu respecte autoritatea lucrului judecat de care trebuie să se bucure orice hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recursul declarat de B.C., împotriva sentinței nr. 344 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2012.