ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3227/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3227/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C. a

chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar) solicitând instanței ca prin

sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

2.806.148.716 RON actualizată la indicele de inflație pentru perioada 17

octombrie 2006-16 decembrie 2008 și a sumei de 280.614,87 RON pentru perioada

ianuarie 2009-martie 2011, obligarea pârâtei la plata sumei actualizată pentru

perioada următoare până la data plății, precum și să achite reclamantului

aceste compensații actualizate.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin decizia nr. 798 din 11 martie 2005, pronunțată în Dosarul

nr. 1072/civ/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 8248 din 17 octombrie 2006,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2446/1/2005, s-a

constatat că B.P. este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent în cuantum

de 2.806.198.716 RON. Prin sentința nr. 366 din 11 decembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 7340/95/2008 a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul B.C. și a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pe numele reclamantului,

în cuantum de 2.806.198.716 RON.

Prin decizia nr. 4384

din 23 aprilie 2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul

de despăgubire în cuantum de 280.614,87 RON în favoarea reclamantului B.C., având

în vedere sentința nr. 366 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova și încheierea

de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 798 din

11 martie 2005 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a stabilit că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii în cuantum de 280.614,87 RON.

Reclamantul a arătat că

a solicitat actualizarea sumei respective, întrucât i s-a cauzat un prejudiciu pentru

lipsirea prelungită de măsuri reparatorii reglementată prin Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 și a precizat că s-a adresat Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor

în Numerar care i-a comunicat, prin adresa din 14 iunie 2010, că figurează în evidențele

Direcției cu cerere de prioritate însoțită de înscrisuri transmise în susținerea

situației excepționale în care se află, cerere care va fi analizată de fiecare dată

când Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar va dispune de lichidități financiare.

La data de 29 martie 2011,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Despăgubirilor a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar

pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a solicitat instanței

să pună în vedere reclamantului să precizeze acțiunea, în sensul de a indica în

contradictoriu cu cine înțelege să se judece, întrucât Autoritatea Națională pentru

Restituirea Despăgubirilor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

sunt entități diferite. Astfel, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar

a fost înființată prin O.U.G. nr. 81/2007 art. 14

1

alin. (1) în structura

Autorității Naționale pentru Restituirea Despăgubirilor, având ca principală atribuție

acordarea de despăgubiri în numerar, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

se află în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și are atribuții de emitere

a titlurilor de despăgubire.

Referitor la excepția

prematurității cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că emiterea titlurilor

de plată și plata despăgubirilor se dispune în termen de 15 zile de la existența

disponibilităților financiare în contul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, în ordinea depunerii cererilor de opțiune, cererea reclamantului

fiind înregistrată cu nr. 11477 din 22 iunie 2009, iar până în prezent s-au efectuat

despăgubiri până la nr. 03967 din 29 aprilie 2008.

Pe fond, pârâta a arătat

că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la 30

iunie 2010, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani

de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, iar potrivit art. III

alin. (2) și (3) valorificarea titlurilor de despăgubire se face doar prin conversia

lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

În ceea ce privește actualizarea

sumei cu indicele de inflație până la data plății efective, pârâta a susținut că

această cerere este inadmisibilă întrucât nu există dispoziții legale referitoare

la plata unei asemenea dobânzi, valoarea despăgubirilor acordate reclamantului fiind

stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire.

La data de 12 aprilie

2011, reclamantul a depus o precizare la acțiune, iar în ședința publică din 28

aprilie 2011, reclamantul prin apărătorul ales, a precizat cadrul procesual, apreciind

că, în cauză, are calitate procesuală pasivă Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Ca urmare,

aceasta a fost conceptată și citată în cauză, comunicându-i-se precizarea la acțiune.

La 25 mai 2011, pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin

care a precizat că Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar are atribuții

numai în ceea ce privește valorificarea titlurilor de despăgubire. Pârâta a invocat

excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reiterând motivele arătate în întâmpinarea

depusă la data de 29 martie 2011.

Prin sentința nr. 344

din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția prematurității cererii de

chemare în judecată în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 2.806.148.716

RON, având în vedere că potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2010 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic

și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum

și unele măsuri adiacente „

Pe o perioadă de 2 ani de la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată

prevăzute în T

itlul

VII -

Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente”, publicată în M. Of. al României, Partea I,

nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit

alin. (3) al aceluiași articol, „Persoanele care, până la data intrării în vigoare

a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată,

dar acestea nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni

emise de Fondul Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei

de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.”

Față de faptul că reclamantul

a optat pentru acordarea despăgubirilor în numerar solicitând prin prezenta cerere

de chemare în judecată obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

la emiterea titlului de plată, curtea de apel, în raport de dispozițiile legale

suscitate, apreciază întemeiată excepția prematurității acțiunii, emiterea

titlului

de plată putându-se efectua numai după expirarea perioadei de suspendare prevăzute

la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin Ttitlul VII din Legea nr. 247/2005,

cu modificările și completările ulterioare, respectiv după data de 30 iunie 2012.

În ceea

ce privește, cererea formulată de reclamant privind actualizarea sumelor stabilite

cu titlu de despăgubire, instanța de fond apreciat-o neîntemeiată, având în vedere

că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului a fost stabilită definitiv prin

titlul de despăgubire, titlu care nu prevede o asemenea actualizare, titlul de plată

neputând fi emis decât în deplină concordanță cu decizia reprezentând titlu de despăgubire

emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

fără a le dezvolta separat.

Prin criticile formulate,

recurentul-reclamant susține, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis

excepția prematurității acțiunii, fără a ține cont de precizarea la acțiune depusă

la termenul din 12 aprilie 2011, prin care a solicitat actualizarea sumei ce reprezintă

valoarea despăgubirilor consemnate în decizia nr. 798/2005 a Curții de Apel Craiova,

în cuantum de 280.614,87 RON.

Arată recurentul că în

timpul procesului i s-a adus la cunoștință de către pârâtă că dosarul de opțiune

este înregistrat în baza de date a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

sub nr. 11477 din 22 iunie 2009 și că vor fi emise titlurile de plată după perioada

de suspendare stabilită de O.U.G. nr. 62/2010, motiv pentru care se impune cu atât

mai mult actualizarea sumei stabilită drept despăgubire, încă din anul 2005.

În acest sens arată că

o soluție justă ar fi de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre

rejudecare pentru a fi introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice, potrivit

art. 14 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin întâmpinare, intimata

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând că plata despăgubirilor urmează a fi reluată după

încetarea aplicabilității O.U.G. nr. 62/2010, iar actualizarea sumei nu mai este

posibilă, având în vedere că a fost deja emis titlul de despăgubire, neexistând

cadrul legal pentru a se proceda astfel.

Recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

refuzul autorității pârâte de a efectua plata sumei de 280.614,87 RON reprezentând

contravaloarea despăgubirilor în numerar cuprinse în decizia nr. 798/2005, pentru

care a formulat cerere de opțiune înregistrată în evidentele Direcției pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar sub nr. 11447 din 22 iunie 2009.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este legală pentru motivele care succed.

Legea nr. 247/2005 este

o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape

distincte, cu implicarea unor entități diferite. Pentru emiterea titlului de plată,

actul normativ stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune

și termenul de 15 de zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil

a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Despăgubirile în numerar

s-au efectuat în limita fondurilor alocate până la cererea de opțiune nr. 03967

din 29 aprilie 2008 iar dosarul recurentului-reclamant are nr. 11477 din 22

iunie 2009.

În art. III alin. (1)

din O.U.G. nr. 62/2010 s-a prevăzut că „Pe perioada de 2 ani de la data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă emiterea titlurilor de

plată prevăzute de Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul

proprietăților și justiției, precum și unele măsuri adiacente aceste dispoziții

nefiind declarate în vreun fel neconstituționale.”

Din conținutul cererii

de recurs reiese că recurentul-reclamant a înțeles această situație, motiv pentru

care nici nu a dezvoltat critici sub aspectul prematurității cererii de emitere

a titlului de plată, manifestându-și nemulțumirea doar cu privire la soluția instanței

de a respinge cererea de actualizare a sumei cuprinse în titlul de despăgubire.

Referitor la solicitarea

recurentului-reclamant de actualizare a cuantumului despăgubirii, Înalta Curte constată

că, potrivit art. 16 alin. (9) „În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire

se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența

sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele

de inflație”, iar alin. (8) prevede că „dispozițiile alin. (1)-(2) și (7) – care

reglementează procedura administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor) – se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în

temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001 (…)”.

Or, așa cum am menționat

mai sus, în cauză este necontestat că decizia nr. 5479 din 29 septembrie 2009 a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emisă în temeiul și în

executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv decizia

civilă nr. 79872005 a Curții de Apel Craiova, iar nu în temeiul dispozițiilor

art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Cu alte cuvinte, capătul

de cerere privind actualizarea sumei stabilită prin titlul de despăgubire este lipsit

de temei legal, dispozițiile art. 16 alin. (9) din Titlul VII Capitolul V Legea

nr. 247/2005 nefiind incidente în cauză.

Pe de altă parte, a pretinde

autorității publice competente ca, atunci când emite titlul de despăgubire în baza

unei hotărâri judecătorești irevocabile, să procedeze la actualizarea sumei stabilite

de instanță, fără ca acest lucru să fi fost stabilit prin hotărârea respectivă și

fără să existe o dispoziție legală în acest sens, înseamnă să se ceară acelei autorități

să nu respecte autoritatea lucrului judecat de care trebuie să se bucure orice hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recursul declarat de B.C., împotriva sentinței nr. 344 din 23 iunie 2011 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.