ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin sentința nr. 1068 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și, în consecință, a aplicat Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 30.07.2011 și până la data de 15.03.2012 și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie, reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 126.115,68 RON, la care se adaugă actualizarea acesteia cu indicele de inflație, calculată pentru perioada cuprinsă între 30.07.2011 și 15.03.2012.

Curtea a respins acțiunea față de pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Președintele acestei autorități, precum și cererile reclamantului privind fixarea unui termen până la care pârâtele să-i achite despăgubirile pentru întârziere, acordarea de daune morale și stabilirea datei până la care pârâta trebuia să emită noua decizie reprezentând titlu de despăgubire.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut faptul că, prin sentința nr. 406 din 27.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea reclamanților A. și B. în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost anulată decizia nr. 7054/18.11.2009 emisă de această pârâtă și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire într-un cuantum de 126.115,68 RON, reprezentând actualizarea sumei cuprinse în decizia inițială cu indicele de inflație, în perioada iulie 2003- 27.09.2010.

Curtea a mai reținut faptul că reclamantul s-a adresat pârâtei pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești mai sus arătate, însă, prin singurul răspuns primit, în data de 05.06.2012 - adresa nr. x, - pârâta a justificat refuzul emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri prin invocarea intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, act normativ prin care a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Evocând dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să emită titlul de despăgubire în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii nr. 406/2010, adică până la data de 30.07.2011, obligație pe care pârâta a refuzat să o îndeplinească.

Curtea a mai apreciat că pârâta putea și trebuia să-și îndeplinească această obligație până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/13.03.2012, respectiv 15.03.2012 - data publicării acestui act normativ în Monitorul Oficial al României; în plus, judecătorul fondului a reținut incidența dispozițiilor acestui act normativ în ceea ce privește stabilirea perioadei de timp pentru care se aplică amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și actualizarea despăgubirilor.

Prima instanță a mai arătat că actualizarea sumei de 126.115,68 RON reprezintă doar o măsură compensatorie menită să asigure aceeași valoare reală a despăgubirilor, având în vedere perioada scursă de la momentul cuantificării lor prin efectul inflației, respectiv de la data de 27.09.2010 -când a fost pronunțată hotărârea irevocabilă și până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, respectiv data de 15.03.2012.

Cererile reclamantului privind despăgubirile de întârziere și daunele morale au fost respinse cu motivarea că acordarea lor nu se poate face în mod automat, fiind necesară dovedirea vătămării produse și valoarea pagubei, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.

Curtea a mai apreciat că nu se impune stabilirea exactă a numărului de zile de întârziere de care se fac vinovate pârâtele prin neemiterea noii decizii reprezentând titlul de despăgubire, atâta timp cât este precizată perioada pentru care conducătorul persoanei juridice este obligat la plata amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătorești .

Instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în legătură cu lipsa calității lor procesuale pasive, motivându-se că răspunzător pentru neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile este conducătorul autorității publice obligate la emiterea actului administrativ, iar atribuția de emitere a titlurilor de despăgubire revine în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum și a acestei autorități, a fost însă apreciată ca întemeiată, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile H.G. nr. 1068/2007 care reglementează atribuțiile acestora.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termenul legal, reclamantul A. și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin decizia nr. 716 din 12 februiarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiței a admis recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 1068 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a modificat, în parte, sentința atacată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru suma de 126.115,69 RON, cu actualizarea indicelui de inflație pentru perioada 30 iulie 2011 - 15 martie 2012, ca neîntemeiat și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, a respins recursul declarat de reclamantul

Contestația în anulare exercitată în cauză și procedura derulată

Împotriva Deciziei nr. 719 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare contestatoarea C..

Prin încheierea din data de 19 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat judecata contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință, la data de 2 noiembrie 2017 în temeiul art. 252 C. proc. civ., instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 din același cod.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauza de față nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol și, aplicând dispozițiile art. 252 C. proc. civ., va constata perimată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva Deciziei nr. 716 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.