ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

1.Hotărârea primei

instanțe.

Prin sentința nr. 1068 din 20 noiembrie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

în parte acțiunea formulată de reclamantul T.A.O. în contradictoriu cu pârâții

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și, în consecință, a aplicat

Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor amenda de 20%

din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 30 iulie 2011

și până la data de 15 martie 2012 și a obligat Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie, reprezentând titlu de

despăgubire pentru suma de 126.115, 68 lei, la care se adaugă actualizarea

acesteia cu indicele de inflație, calculată pentru perioada cuprinsă între 30

iulie 2011 și 15 martie 2012.

Curtea a respins

acțiunea față de pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Președintele acestei autorități, precum și cererile

reclamantului privind fixarea unui termen până la care pârâtele să-i achite

despăgubirile pentru întârziere, acordarea de daune morale și stabilirea datei

până la care pârâta trebuia să emită noua decizie reprezentând titlu de

despăgubire.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut faptul că, prin sentința nr. 406 din 27

septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1587/54/2010,

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 a Înaltei Curți de

Casație si Justiție, a fost admisă acțiunea reclamanților T.A.O. și M.C.M. în

contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul

că a fost anulată decizia nr. 7054 din 18 noiembrie 2009 emisă de această pârâtă

și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de

despăgubire într-un cuantum de 126.115,68 lei, reprezentând actualizarea sumei

cuprinse în decizia inițială cu indicele de inflație, în perioada iulie 2003 -

27 septembrie 2010.

Curtea a mai reținut

faptul că reclamantul s-a adresat pârâtei pentru punerea în executare a

hotărârii judecătorești mai sus arătate, însă, prin singurul răspuns primit, în

data de 05 iunie 2012 - adresa nr. 17458/RG/2012, - pârâta a justificat refuzul

emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri prin invocarea intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, act normativ prin care a fost suspendată pe o

perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de

conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Evocând dispozițiile art.

24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că pârâta

Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să emită titlul de

despăgubire în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a Hotărârii

nr. 406/2010, adică până la data de 30 iulie 2011, obligație pe care pârâta a

refuzat să o îndeplinească.

Curtea a mai apreciat

că pârâta putea și trebuia să-și îndeplinească această obligație până la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, respectiv 15 martie 2012

- data publicării acestui act normativ în M. Of. al României; în plus,

judecătorul fondului a reținut incidența dispozițiilor acestui act normativ în

ceea ce privește stabilirea perioadei de timp pentru care se aplică amenda de

20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și actualizarea

despăgubirilor.

Prima instanță a mai

arătat că actualizarea sumei de 126.115,68 lei reprezintă doar o măsură

compensatorie menită să asigure aceeași valoare reală a despăgubirilor, având

în vedere perioada scursă de la momentul cuantificării lor prin efectul

inflației, respectiv de la data de 27 septembrie 2010 - când a fost pronunțată

hotărârea irevocabilă și până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012,

respectiv data de 15 martie 2012.

Cererile

reclamantului privind despăgubirile de întârziere și daunele morale au fost

respinse cu motivarea că acordarea lor nu se poate face în mod automat, fiind

necesară dovedirea vătămării produse și valoarea pagubei, ceea ce în cauză nu

s-a demonstrat.

Curtea a mai apreciat

că nu se impune stabilirea exactă a numărului de zile de întârziere de care se

fac vinovate pârâtele prin neemiterea noii decizii reprezentând titlul de

despăgubire, atâta timp cât este precizată perioada pentru care conducătorul

persoanei juridice este obligat la plata amenzii pentru neexecutarea hotărârii

judecătorești.

Instanța de fond a

respins excepțiile invocate de pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor în legătură cu lipsa calității lor procesuale pasive,

motivându-se că răspunzător pentru neexecutarea hotărârii judecătorești

irevocabile este conducătorul autorității publice obligate la emiterea actului

administrativ, iar atribuția de emitere a titlurilor de despăgubire revine în

sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a președintelui Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, precum și a acestei autorități, a fost însă

apreciată ca întemeiată, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile H.G. nr.

1068/2007 care reglementează atribuțiile acestora.

de reclamantul T.A.O.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs, în termenul legal, reclamantul T.A.O. și pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

În recursul său, reclamantul

a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul schimbării

numărului de zile de întârziere de care se fac vinovate pârâtele și admiterii

capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că hotărârea contestată este lipsită de temei

legal.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate următoarele critici de nelegalitate

cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

2.1. Numărul de zile

de întârziere de care se fac vinovate pârâtele pentru neactualizarea sumei cu

indicele de inflație trebuia să fie calculat de la data de 30 iulie 2011 și

până la data de 06 iulie 2012, dată la care Legea nr. 117/2012 a încorporat,

prin aprobare, în conținutul său O.U.G. nr. 4/2012.

Pe acest aspect,

recurentul a precizat faptul că art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, prevede că, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate

fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel

superior. În materia de față, O.U.G. nr. 4/2012 este un act normativ de nivel

inferior legii și, din acest motiv, nu putea suspenda aplicarea dispozițiilor

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Ca atare, pârâtele

aveau obligația de a se conforma titlului executoriu fără a invoca drept

argument pentru neexecutare prevederile O.U.G. nr. 4/2012.

2.2. Pârâtele nu au

fost obligate la plata de daune morale egale cu 20% din cuantumul salariului

minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere, cu toate că au refuzat în

mod nejustificat să pună în executare hotărârea judecătorească care le obliga

să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Recurentul a precizat

faptul că i s-a încălcat dreptul de proprietate și i-a fost afectată imaginea

și credibilitatea.

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

În recursul său,

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat

modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

3.1. În primul motiv

de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința atacată a fost pronunțată de Curtea de

Apel Craiova în condițiile în care Președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu a fost legal citat în cauză.

Potrivit recurentei,

nu s-a avut în vedere respectarea dreptului la apărare al părților și a

dreptului la un proces echitabil, ceea ce reprezintă încălcarea art. 6 CEDO.

Din economia

dispozițiilor art. 24 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 25 din Legea nr. 554/2004,

modificată, reiese că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât

personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din

prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din aceeași lege.

Acest text legal

instituie un mijloc de presiune pus la îndemâna particularului atunci când

trebuie să fie executată o obligație de a face, personală, a administrației

publice.

De aceea, pentru ca

un subiect de drept să poată fi obligat la plata acestei amenzi trebuie să

îndeplinească cumulativ două condiții:

- să aibă competența

(posibilitatea concretă) de a executa personal hotărârea judecătorească

irevocabilă;

- să fie vorba despre

o persoană fizică, privată.

În speța de față,

reclamantul a solicitat aplicarea amenzii față de conducătorul autorității

publice chemate în judecată, fără să formuleze o cerere de introducere în

proces a acestuia în nume personal.

Or, pârâta,

instituție de drept public, este diferită de președintele acesteia, atât în

ceea ce privește calitatea procesuală în cauză, cât și în ceea ce privește

patrimoniul fiecăruia.

Ca atare, se impunea

ca instanța de fond, în baza art. 129 C. proc. civ., și art. 161 din Legea nr. 554/2004,

modificată, să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului

autorității obligate, fapt ce nu a fost realizat de către Curtea de Apel

Craiova.

3.2. În cel de-al

doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea contestată este lipsită de

temei legal.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală

existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea judecătorească atacată:

3.2.1. Din

interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, și ale art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,reiese că

sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului

autorității publice obligat prin hotărâre la una dintre prestațiile expres

prevăzute de primul text legal adus în discuție.

Or, având în vedere

faptul că, începând cu data de 23 mai 2012, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților are un nou președinte, prevederile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, modificată, nu pot fi aplicate față de foștii

conducători ai instituției, din moment ce nu au calitatea cerută de lege pentru

îndeplinirea obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.

Suspendarea

activității Comisiei Centrale referitoare la emiterea titlurilor de despăgubire

a intrat în vigoare la un moment anterior numirii noului președinte al

acesteia, astfel că nu se poate reține culpa sa pentru perioada 15 martie 2012

- 15 mai 2013.

3.2.2. Decizia

reprezentând titlu de despăgubire urmează a fi emisă în favoarea reclamantului

în cuantumul stabilit prin sentința nr. 406/2010 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, imediat după expirarea

termenului prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012.

Pe acest aspect,

recurenta a arătat faptul că suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor

de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza pilot Maria

Athanasiu și alții contra României. Această măsură a fost determinată de

imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării

actului normativ privind implementarea hotărârii anterior amintite, care va

reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul

în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.

Prin această

suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite

titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul

de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și

pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.

Recurenta a

concluzionat în sensul că, la momentul actual, nu este posibilă stabilirea

îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri

până la reformarea legislației în domeniu.

Prin urmare,

obligația statuată va fi îndeplinită conform legii, în condițiile prevăzute de

O.U.G. nr. 4/2012 și, respectiv, de Legea nr. 117/2012.

3.2.3. Instanța de

fond în mod netemeinic și nelegal a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită o nouă decizie reprezentând titlul de despăgubire

pentru suma de 126.115,68 lei, la care se adaugă actualizarea acesteia cu

indicele de inflație, calculată pentru perioada cuprinsă între 30 iulie 2011 -

15 martie 2012.

Recurenta a arătat

faptul că, în dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu este

prevăzută o astfel de actualizare.

formulate în cauză

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare în care a

solicitat respingerea recursului introdus de reclamantul T.A.O. și menținerea

soluției primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității sale

procesuale pasive, în raport de prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de cele ale art. 2 din H.G. nr. 361/2005 (a

se vedea filele 53-55 dosar I.C.C.J.).

De asemenea, în speța

de față a formulat întâmpinare și recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor care a solicitat respingerea recursului introdus de

reclamantul T.A.O., cu motivarea că, din data de 05 iunie 2012, autoritatea are

un nou președinte, respectiv pe dl. G.B. În plus, în raport de prevederile

O.U.G. nr. 4/2012, nu se poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a

hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu (a se vedea filele

80-86 dosar I.C.C.J.).

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, dar și din oficiu, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte

apreciază că recursul formulat de reclamantul T.A.O. este nefondat, iar

recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante

Intimatul-reclamant T.A.O.

a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect:

- aplicarea unei

amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie Președintelui Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru

neexecutarea în termen a sentinței nr. 406/2010 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal;

- acordarea de

despăgubiri din partea pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în

procent de 40% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de

întârziere;

- obligarea pârâtei

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie

reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 126.115,68 lei, actualizată cu

indicele de inflație, calculată pentru perioada cuprinsă între 30 iulie 2011 -

06 iulie 2012;

- acordarea de daune

morale din partea pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în procent de 20%

din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere.

Detaliind problemele

de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs și la apărările

formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

1.1.Referitor la

recursul declarat de reclamantul T.A.O.

1.1.1.Potrivit art. 24

alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

modificată:

„(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în

condițiile art. 894 C. proc. civ.”

În temeiul acestor

prevederi legale, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor era obligat ca, până la data de 30 iulie 2011, potrivit

dispozitivului sentinței nr. 406/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843

din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Contencios Administrativ și Fiscal, să ia toate măsurile pentru „anularea

deciziei nr. 7054 din 18 noiembrie 2009 emisă de C.C.S.D.” și „emiterea unei

noi decizii reprezentând titlu de despăgubire într-un cuantum de 126.115,68

lei, reprezentând actualizarea sumei cuprinse în decizia inițială cu indicele

de inflație, în perioada iulie 2003 - 27 septembrie 2010”.

Necontestat, acest

fapt nu s-a realizat, deși a trecut mai mult de 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii judecătorești, motiv pentru care este legală soluția

primei instanțe, de amendare a Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

1.1.2. Este nefondată

critica recurentului în sensul că numărul de zile de întârziere de care se fac

vinovate pârâtele pentru neactualizarea sumei cu indicele de inflație trebuia

să fie calculat de la data de 30 iulie 2011 și până la data de 06 iulie 2012,

dată la care Legea nr. 117/2012 a încorporat, prin aprobare, în conținutul său

O.U.G. nr. 4/2012.

Astfel, începând cu

data de 15 martie 2012, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 - act normativ cu

putere de lege - prin care s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile

privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Ulterior, prin Legea nr.

117/2012, a fost aprobată cu modificări O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că

perioada de suspendare a fost prelungită până la data de 15 mai 2013.

Ca atare, nu se poate

primi susținerea recurentului în sensul că au fost încălcate prevederile art. 66

alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

În speța de față,

pârâtele trebuiau să se conformeze titlului executoriu până la data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, care a operat o suspendare legală a obligației

aflate în sarcina lor.

1.1.3. Este nefondată

critica recurentului referitoare la neacordarea daunelor morale pentru neexecutarea

sentinței anterior arătate, în condițiile în care partea nu a probat existența

prejudiciului moral suferit.

1.2. Referitor la

recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

1.2.1. Este nefondat

motivul de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

În

concret,recurenta-pârâtă invocă faptul că instanța de fond, în baza art. 129 C.

proc. civ., și art. 161 din Legea nr. 554/2004, modificată, trebuia să pună în

discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate,

ceea ce nu s-a realizat de către Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte constată

că, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a chemat în judecată, în

calitate de pârât, și pe Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor care, de altfel, a semnat întâmpinarea formulată în cauză (a se

vedea filele 1, 30-36 dosar fond).

1.2.2. Este nefondată

critica recurentei-pârâte prezentată la pct. 3.2.1.

Astfel, problema

fluctuației existente la nivelul funcției de președinte al Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor nu prezintă nicio relevanță juridică.

Cu ocazia executării

silite vor fi identificați conducătorii autorității publice sub al căror mandat

nu s-au îndeplinit dispozițiile cuprinse în titlul executoriu și se va proceda

în consecință.

1.2.3.Într-adevăr,

decizia reprezentând titlu de despăgubire urmează a fi emisă în favoarea

reclamantului în cuantumul stabilit prin sentința nr. 406/2010 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, imediat

după expirarea termenului prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 117/2012.

1.2.4. Este fondată

critica recurentei-pârâte prezentată la pct. 3.2.3.

În procedura

reglementată de art. 24-25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

modificată, nu este posibilă obligarea autorității pârâte la emiterea unui nou

titlu executoriu, după cum solicită recurentul-reclamant în cauza de față, ci

doar aplicarea amenzii și plata de despăgubiri.

În plus, în

dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu este prevăzută actualizarea

sumei nominalizate în decizia ce reprezintă titlul de despăgubire.

indicele de inflație poate avea loc doar în situația deciziilor/ordinelor

emise, în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001,

republicată, în favoarea persoanelor care aveau calitatea de asociat al

persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte

normative. Doar aceste categorii de persoane au dreptul la măsuri reparatorii

constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a

preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o

altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital.

Or, în speța de față,

măsurile reparatorii au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, motiv pentru care recurentul-reclamant nu se poate

încadra în situația descrisă mai sus.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

În consecință, în

raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C.

proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, va modifica în parte

sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere

privind obligarea acestei autorități publice la emiterea unei noi decizii

reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 126.115,69 lei, actualizată cu

indicele de inflație, pentru perioada 30 iulie 2011 - 15 martie 2012; totodată,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.A.O.

împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 1068 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii

reprezentând titlu de despăgubiri pentru suma de 126.115,69 lei, cu

actualizarea indicelui de inflație pentru perioada 30 iulie 2011 - 15 martie

2012, ca neîntemeiat.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge recursul

declarat de reclamantul T.A.O. împotriva sentinței nr. 1068 din 20 noiembrie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.