ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1.Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 1068 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T.A.O.

în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și, în consecință, a aplicat Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 30 iulie 2011 și până la data de 15 martie 2012 și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie, reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 126.115, 68 lei, la care se adaugă actualizarea acesteia cu indicele de inflație, calculată pentru perioada cuprinsă între 30 iulie 2011 și 15 martie 2012. Curtea a respins acțiunea față de pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Președintele acestei autorități, precum și cererile reclamantului privind fixarea unui termen până la care pârâtele să-i achite despăgubirile pentru întârziere, acordarea de daune morale și stabilirea datei până la care pârâta trebuia să emită noua decizie reprezentând titlu de despăgubire.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut faptul că, prin sentința nr. 406 din 27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1587/54/2010, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, a fost admisă acțiunea reclamanților T.A.O. și M.C.M.

în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost anulată decizia nr. 7054 din 18 noiembrie 2009 emisă de această pârâtă și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire într-un cuantum de 126.115,68 lei, reprezentând actualizarea sumei cuprinse în decizia inițială cu indicele de inflație, în perioada iulie 2003 - 27 septembrie 2010. Curtea a mai reținut faptul că reclamantul s-a adresat pârâtei pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești mai sus arătate, însă, prin singurul răspuns primit, în data de 05 iunie 2012 - adresa nr. 17458/RG/2012, - pârâta a justificat refuzul emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri prin invocarea intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012, act normativ prin care a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Evocând dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuia să emită titlul de despăgubire în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a Hotărârii nr. 406/2010, adică până la data de 30 iulie 2011, obligație pe care pârâta a refuzat să o îndeplinească. Curtea a mai apreciat că pârâta putea și trebuia să-și îndeplinească această obligație până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 4 din 13 martie 2012, respectiv 15 martie 2012 - data publicării acestui act normativ în M. Of. al României; în plus, judecătorul fondului a reținut incidența dispozițiilor acestui act normativ în ceea ce privește stabilirea perioadei de timp pentru care se aplică amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și actualizarea despăgubirilor. Prima instanță a mai arătat că actualizarea sumei de 126.115,68 lei reprezintă doar o măsură compensatorie menită să asigure aceeași valoare reală a despăgubirilor, având în vedere perioada scursă de la momentul cuantificării lor prin efectul inflației, respectiv de la data de 27 septembrie 2010 - când a fost pronunțată hotărârea irevocabilă și până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012, respectiv data de 15 martie 2012. Cererile reclamantului privind despăgubirile de întârziere și daunele morale au fost respinse cu motivarea că acordarea lor nu se poate face în mod automat, fiind necesară dovedirea vătămării produse și valoarea pagubei, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat. Curtea a mai apreciat că nu se impune stabilirea exactă a numărului de zile de întârziere de care se fac vinovate pârâtele prin neemiterea noii decizii reprezentând titlul de despăgubire, atâta timp cât este precizată perioada pentru care conducătorul persoanei juridice este obligat la plata amenzii pentru neexecutarea hotărârii judecătorești.

Instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în legătură cu lipsa calității lor procesuale pasive, motivându-se că răspunzător pentru neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile este conducătorul autorității publice obligate la emiterea actului administrativ, iar atribuția de emitere a titlurilor de despăgubire revine în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum și a acestei autorități, a fost însă apreciată ca întemeiată, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile H.G.

nr. 1068/2007 care reglementează atribuțiile acestora. 2. Recursul declarat de reclamantul T.A.O. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termenul legal, reclamantul T.A.O. și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca nelegală și netemeinică. În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul schimbării numărului de zile de întârziere de care se fac vinovate pârâtele și admiterii capătului de cerere privind acordarea daunelor morale. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea contestată este lipsită de temei legal. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 2.1.

Numărul de zile de întârziere de care se fac vinovate pârâtele pentru neactualizarea sumei cu indicele de inflație trebuia să fie calculat de la data de 30 iulie 2011 și până la data de 06 iulie 2012, dată la care Legea nr. 117/2012 a încorporat, prin aprobare, în conținutul său O.U.G. nr. 4/2012. Pe acest aspect, recurentul a precizat faptul că art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, prevede că, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În materia de față, O.U.G. nr. 4/2012 este un act normativ de nivel inferior legii și, din acest motiv, nu putea suspenda aplicarea dispozițiilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Ca atare, pârâtele aveau obligația de a se conforma titlului executoriu fără a invoca drept argument pentru neexecutare prevederile O.U.G. nr. 4/2012. 2.2. Pârâtele nu au fost obligate la plata de daune morale egale cu 20% din cuantumul salariului minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere, cu toate că au refuzat în mod nejustificat să pună în executare hotărârea judecătorească care le obliga să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire. Recurentul a precizat faptul că i s-a încălcat dreptul de proprietate și i-a fost afectată imaginea și credibilitatea. 3. Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor În recursul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova în condițiile în care Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost legal citat în cauză. Potrivit recurentei, nu s-a avut în vedere respectarea dreptului la apărare al părților și a dreptului la un proces echitabil, ceea ce reprezintă încălcarea art. 6 CEDO. Din economia dispozițiilor art. 24 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 25 din Legea nr. 554/2004, modificată, reiese că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din aceeași lege.

Acest text legal instituie un mijloc de presiune pus la îndemâna particularului atunci când trebuie să fie executată o obligație de a face, personală, a administrației publice. De aceea, pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata acestei amenzi trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: - să aibă competența (posibilitatea concretă) de a executa personal hotărârea judecătorească irevocabilă; - să fie vorba despre o persoană fizică, privată. În speța de față, reclamantul a solicitat aplicarea amenzii față de conducătorul autorității publice chemate în judecată, fără să formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal. Or, pârâta, instituție de drept public, este diferită de președintele acesteia, atât în ceea ce privește calitatea procesuală în cauză, cât și în ceea ce privește patrimoniul fiecăruia.

Ca atare, se impunea ca instanța de fond, în baza art. 129 C. proc. civ., și art. 161 din Legea nr. 554/2004, modificată, să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate, fapt ce nu a fost realizat de către Curtea de Apel Craiova. 3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea contestată este lipsită de temei legal. În dezvoltarea acestui motiv de recurs a fost prezentată de către recurentă situația factuală existentă în speță și au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 3.2.1.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, și ale art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,reiese că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului autorității publice obligat prin hotărâre la una dintre prestațiile expres prevăzute de primul text legal adus în discuție. Or, având în vedere faptul că, începând cu data de 23 mai 2012, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are un nou președinte, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, nu pot fi aplicate față de foștii conducători ai instituției, din moment ce nu au calitatea cerută de lege pentru îndeplinirea obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.

Suspendarea activității Comisiei Centrale referitoare la emiterea titlurilor de despăgubire a intrat în vigoare la un moment anterior numirii noului președinte al acesteia, astfel că nu se poate reține culpa sa pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013. 3.2.2. Decizia reprezentând titlu de despăgubire urmează a fi emisă în favoarea reclamantului în cuantumul stabilit prin sentința nr. 406/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, imediat după expirarea termenului prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012.

Pe acest aspect, recurenta a arătat faptul că suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza pilot Maria Athanasiu și alții contra României. Această măsură a fost determinată de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii anterior amintite, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.

Recurenta a concluzionat în sensul că, la momentul actual, nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu. Prin urmare, obligația statuată va fi îndeplinită conform legii, în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 4/2012 și, respectiv, de Legea nr. 117/2012. 3.2.3. Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 126.115,68 lei, la care se adaugă actualizarea acesteia cu indicele de inflație, calculată pentru perioada cuprinsă între 30 iulie 2011 - 15 martie 2012. Recurenta a arătat faptul că, în dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu este prevăzută o astfel de actualizare.

4. Apărările formulate în cauză Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului introdus de reclamantul T.A.O. și menținerea soluției primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de cele ale art. 2 din H.G. nr. 361/2005 (a se vedea filele 53-55 dosar I.C.C.J.). De asemenea, în speța de față a formulat întâmpinare și recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a solicitat respingerea recursului introdus de reclamantul T.A.O., cu motivarea că, din data de 05 iunie 2012, autoritatea are un nou președinte, respectiv pe dl. G.B.

În plus, în raport de prevederile O.U.G. nr. 4/2012, nu se poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu (a se vedea filele 80-86 dosar I.C.C.J.). II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, dar și din oficiu, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de reclamantul T.A.O. este nefondat, iar recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1.Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant T.A.O.

a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect: - aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a sentinței nr. 406/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal; - acordarea de despăgubiri din partea pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în procent de 40% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere; - obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 126.115,68 lei, actualizată cu indicele de inflație, calculată pentru perioada cuprinsă între 30 iulie 2011 - 06 iulie 2012; - acordarea de daune morale din partea pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în procent de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs și la apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele: 1.1.Referitor la recursul declarat de reclamantul T.A.O. 1.1.1.Potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 C. proc.

civ.” În temeiul acestor prevederi legale, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligat ca, până la data de 30 iulie 2011, potrivit dispozitivului sentinței nr. 406/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, să ia toate măsurile pentru „anularea deciziei nr. 7054 din 18 noiembrie 2009 emisă de C.C.S.D.” și „emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire într-un cuantum de 126.115,68 lei, reprezentând actualizarea sumei cuprinse în decizia inițială cu indicele de inflație, în perioada iulie 2003 - 27 septembrie 2010”.

Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, deși a trecut mai mult de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, motiv pentru care este legală soluția primei instanțe, de amendare a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. 1.1.2. Este nefondată critica recurentului în sensul că numărul de zile de întârziere de care se fac vinovate pârâtele pentru neactualizarea sumei cu indicele de inflație trebuia să fie calculat de la data de 30 iulie 2011 și până la data de 06 iulie 2012, dată la care Legea nr. 117/2012 a încorporat, prin aprobare, în conținutul său O.U.G. nr. 4/2012. Astfel, începând cu data de 15 martie 2012, a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 4/2012 - act normativ cu putere de lege - prin care s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Ulterior, prin Legea nr. 117/2012, a fost aprobată cu modificări O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că perioada de suspendare a fost prelungită până la data de 15 mai 2013. Ca atare, nu se poate primi susținerea recurentului în sensul că au fost încălcate prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. În speța de față, pârâtele trebuiau să se conformeze titlului executoriu până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012, care a operat o suspendare legală a obligației aflate în sarcina lor. 1.1.3. Este nefondată critica recurentului referitoare la neacordarea daunelor morale pentru neexecutarea sentinței anterior arătate, în condițiile în care partea nu a probat existența prejudiciului moral suferit. 1.2. Referitor la recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor 1.2.1. Este nefondat motivul de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În concret,recurenta-pârâtă invocă faptul că instanța de fond, în baza art. 129 C. proc. civ., și art. 161 din Legea nr. 554/2004, modificată, trebuia să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate, ceea ce nu s-a realizat de către Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte constată că, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât, și pe Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care, de altfel, a semnat întâmpinarea formulată în cauză (a se vedea filele 1, 30-36 dosar fond). 1.2.2. Este nefondată critica recurentei-pârâte prezentată la pct. 3.2.1. Astfel, problema fluctuației existente la nivelul funcției de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu prezintă nicio relevanță juridică. Cu ocazia executării silite vor fi identificați conducătorii autorității publice sub al căror mandat nu s-au îndeplinit dispozițiile cuprinse în titlul executoriu și se va proceda în consecință.

1.2.3.Într-adevăr, decizia reprezentând titlu de despăgubire urmează a fi emisă în favoarea reclamantului în cuantumul stabilit prin sentința nr. 406/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3843 din 30 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, imediat după expirarea termenului prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. 1.2.4. Este fondată critica recurentei-pârâte prezentată la pct. 3.2.3. În procedura reglementată de art. 24-25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, nu este posibilă obligarea autorității pârâte la emiterea unui nou titlu executoriu, după cum solicită recurentul-reclamant în cauza de față, ci doar aplicarea amenzii și plata de despăgubiri.

În plus, în dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu este prevăzută actualizarea sumei nominalizate în decizia ce reprezintă titlul de despăgubire. 2. Actualizarea cu indicele de inflație poate avea loc doar în situația deciziilor/ordinelor emise, în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, republicată, în favoarea persoanelor care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative. Doar aceste categorii de persoane au dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital.

Or, în speța de față, măsurile reparatorii au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, motiv pentru care recurentul-reclamant nu se poate încadra în situația descrisă mai sus. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea acestei autorități publice la emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 126.115,69 lei, actualizată cu indicele de inflație, pentru perioada 30 iulie 2011 - 15 martie 2012; totodată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.A.O.

împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 1068 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii reprezentând titlu de despăgubiri pentru suma de 126.115,69 lei, cu actualizarea indicelui de inflație pentru perioada 30 iulie 2011 - 15 martie 2012, ca neîntemeiat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de reclamantul T.A.O. împotriva sentinței nr. 1068 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.