ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3502/2016

Decizia

nr. 3502/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată, a admis, în parte, acțiunea în sensul că a aplicat Președintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 09.04.2011-15.03.2012 și, în continuare, pentru perioada 15.05.2013 - până la emiterea efectivă a deciziei-titlu de despăgubire și a respins acțiunea față de pârâții-membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că autoritatea publică pârâtă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată prin sentința nr. 305 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1409 din 9 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, să emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova.

Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 și a Legii nr. 117/2012, emiterea deciziilor titlu de despăgubire, ca și orice altă procedură administrativă prevăzută la Titlul VII din Legea nr. 247/2002, au fost suspendate până la data de 15.05.2013, astfel cum a reținut și instanța de fond.

Înalta Curte a constatat că soluția instanței de fond este însă lipsită de temei legal, întrucât deși a reținut că prin ordonanța menționată anterior a fost suspendată orice procedură administrativă, nu a avut în vedere perioada de pasivitate a autorității, cuprinsă între data expirării celor 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 305 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, respectiv 9 aprilie 2011 și data de 15.03.2012, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Totodată, Înalta Curte a considerat că ignorarea de către o autoritate publică a unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin neexecutarea acesteia în termenul prevăzut de lege, reprezintă și o imixtiune implicită în domeniul rezervat constituțional puterii judecătorești, cu consecința încălcării principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

În ceea ce privește persoana răspunzătoare în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, din dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.R.P., Cap. IV - Atribuții specifice departamentelor din subordinea directă a președintelui autorității, rezultă că președintele A.N.R.P. este și președintele C.C.S.D., având, totodată, la dispoziție, în subordine directă, un compartiment de lucru la nivel de direcție, care asigură secretariatul acestei comisii, astfel încât răspunderea președintelui este deplină în ceea ce privește organizarea și finalizarea activității C.C.S.D.

Astfel, instanța de recurs a reținut răspunderea exclusivă a președintelui C.C.S.D. care are statutul de conducător al autorității în sensul acestei legi, iar nu și a celorlalți membri ai comisiei.

Împotriva deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013, B. a formulat contestație în anulare.

În motivarea contestației se arată că începând cu data de 4 octombrie 2011 contestatoarea nu mai ocupă funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Deciziei nr. 113 din 04 octombrie 2011 emisă de Guvernul României și publicată în M. Of. nr. 702/05.10.2011, acțiunea a fost promovată după această dată astfel cum se poate observa din cuprinsul întregului dosar.

Contestatoarea mai precizează că nu a fost niciodată citată, neavând cunoștință de existența acestui dosar decât în momentul în care a fost emis titlul executoriu nr. 408020027376787 din 30 martie 2016 și somația nr. 40802003698850 din 30 martie 2016, ambele emise de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, comunicate la data de 06.04.2016.

Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de continuatoare în drepturi și obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) a formulat note de ședință prin care a arătat că prin decizia civilă nr. 1195 din 13 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestațiile în anulare formulate de C., fost președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și de D., președintele subscrisei, împotriva deciziei civile nr. 337 din 24 ianuarie 2013, decizie atacată și prin contestația în anulare ce face obiectul prezentului litigiu.

În urma admiterii contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat decizia civilă nr. 337 din 24 ianuarie 2013 și a fixat termen la data de 09.06.2016 pentru rejudecarea recursului formulat în cauză de domnul A.

Prin încheierea din data de 09.06.2016, Înalta Curte de Casație ș Justiție a suspendat în temeiul art. 243 noul C. proc. civ. judecata acestui recurs.

Intimata consideră că orice acțiune ulterioară având ca obiect desființarea deciziei civile nr. 337 din 24 ianuarie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, este lipsită de obiect, inclusiv contestația în anulare formulată de doamna B. în prezenta cauză.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatei, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este întemeiată astfel că o va admite.

I. În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a contestației în anulare

Înalta Curte constată că excepția este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, prin decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestațiile în anulare formulate de D. în nume propriu și în calitate de Președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și C. împotriva deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat decizia atacată și a fixat termen pentru soluționarea recursului.

Însă, contestatoarea B. în acea cauză nu a fost parte.

Pentru o dezlegare unitară a cauzei, părțile pot eventual să solicite conexarea cauzei pentru soluționarea recursului.

II. În ceea ce privește contestația în anulare

Înalta Curte constată întemeiată contestația având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Pentru soluționarea contestațiilor în anulare întemeiate pe acest motiv trebuie, așadar, să se stabilească dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită.

Cererea soluționată irevocabil prin decizia atacată a fost întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (1)-(2) din Legea nr. 554/2004.

În speță subiectele de drept cu calitate procesuală au fost Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru capătul de cerere privind plata de despăgubiri pentru întârzierea în executarea hotărârii judecătorești și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru cererea de aplicare a amenzii.

Prin decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, instanța de recurs a casat sentința nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova și, în rejudecarea cauzei, a dispus următoarele:

„Admite, în parte, acțiunea în sensul că aplică Președintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 09.04.2011-15.03.2012 și, în continuare, pentru perioada 15.05.2013 - până la emiterea efectivă a deciziei - titlu de despăgubire”.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, contestatoarea nu mai ocupă funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 4 octombrie 2011, acțiunea fiind promovată după această dată, astfel cum se poate observa din cuprinsul întregului dosar.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că nici procedura de citare nu a fost îndeplinită, contestatoarea nefiind niciodată citată și, deci, nu putea avea cunoștință de existența prezentului dosar.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, este incident motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care apreciază ca fiind întemeiată contestația în anulare formulată.

La pronunțarea prezentei decizii instanța are în vedere și faptul că prin decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulată decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare, constatând că prin decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, va anula decizia atacată și va stabili termen pentru judecarea recursului la 31 martie 2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de obiect a contestației în anulare invocată de intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Admite contestația în anulare formulată de B. împotriva deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constată că prin decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulată decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Fixează termen pentru rejudecarea recursului formulat de B. împotriva sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31 martie 2017.

Cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2016.