ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2597/2015

Decizia nr. 2597/2015

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, inițial sub nr. 2191/54/2011, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Amendarea Președintelui Comisiei Centrale cu amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, conform sentinței sentință rămase definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 4811 din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea Comisiei la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorate pentru neexecutarea hotărârii.

Acțiunea a fost precizată ulterior, în mod succesiv, iar la data de 28 septembrie 2012, reclamanta A. a depus o precizare în sensul restrângerii obiectului cererii, solicitând amendarea Președintelui Comisiei Centrale, B., cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 5 decembrie 2010 - 15 martie 2012 pentru neexecutarea titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 113 din 9 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, respectiv pentru neîndeplinirea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire.

Prin Sentința nr. 1009/2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, acțiunea precizată formulată de reclamanta a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, ce a fost admis prin Decizia nr. 131/2013 pronunțata de ICCJ, fiind casată sentința pronunțată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță (pe motiv că nu a soluționat pe fond acțiunea, considerând greșit că schimbarea conducătorului autorității pârâte determina respingerea petitului acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004).

Acțiunea a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/54/2011*, prin Încheierea nr. 142/30 aprilie 2013, instanța dispunând apoi scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre soluționare la Tribunalul Dolj - Secția CAF, având în vedere dispozițiile art. XXIII raportate la art. X din Legea nr. 2/2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. y/63/2013, însă prin Sentința nr. 7003/2013 a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova.

Acțiunea reclamantei a fost reînregistrată sub nr. x/54/2013 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 394 din 5 noiembrie 2013, pronunțată în Dosar nr. unic z/54/2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată și a aplicat pârâtei o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 9 decembrie 2011 și până la data de 14 martie 2012 inclusiv, pentru perioada anterioară datei de 9 decembrie 2011 constatându-se întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe fondul acțiunii, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 28 septembrie 2012, că este întemeiată în parte, având în vedere că Sentința nr. 113 din 9 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a rămas irevocabilă la data de 5 noiembrie 2010, data pronunțării instanței de recurs și că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că, prin sentință nefiind prevăzut un termen, ea trebuia executată în 30 de zile de la data de 5 noiembrie 2010, respectiv până la data de 5 decembrie 2010.

Întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a executat hotărârea, se impune aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere conducătorului acesteia, începând cu data expirării termenului de 30 de zile, respectiv de la data de 6 decembrie 2010 și până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (care a suspendat până la data de 15 mai 2013 emiterea titlurilor de despăgubire și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2007).

Însă, cum pârâta E. a îndeplinit funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în perioada 9 decembrie 2011 - 23 mai 2012, astfel încât numai pe aceasta perioada aceasta având obligația de a respecta dispozițiile legale incidente, amenda îi poate fi aplicată doar pentru perioada cuprinsa intre 9 decembrie 2011, data numirii în funcție, și data de 14 martie 2012 inclusiv (ulterior intrând în vigoare O.U.G. nr. 4/2012).

A apreciat instanța de fond că apărările pârâtei, invocate prin întâmpinare, în sensul că, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organ colegial, fiind obligatoriu un anumit cvorum pentru emiterea valabilă a deciziilor, nu pot constitui un argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal, în condițiile în care pârâta, în calitate de Președinte al Comisiei avea obligația legală de a organiza activitatea acesteia într-o asemenea manieră, încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar aceasta nu a prezentat nici dovezi din care să rezulte că a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, însă ceilalți membri ai Comisiei s-ar fi opus.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta A., pentru următoarele motive:

Sentința recurată este netemeinică, întrucât s-a dat cu ignorarea faptului că emiterea Deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobil nu a fost posibilă, din cauza unor motive independente de voința Președintelui Comisiei.

Prin invocarea dispozițiilor art. 3 din Titlul VII al Legii a arătat că punerea în executare a Sentinței 113 din 9 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu putea fi adusă la îndeplinire numai prin fapta recurentei-pârâte.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta trebuie să întrunească cvorumul prevăzut de art. 14 - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv 9 membri, decizia fiind luată cu majoritate de voturi.

Instanța de fond a reținut că recurenta-pârâtă nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, însă ceilalți membri ai Comisiei s-ar fi opus punerii în executare, însă recurenta a arătat doar că și un vot nefavorabil din partea membrilor Comisiei presupunea mai întâi întrunirea cvorumului prevăzut de lege.

Or, ea a convocat de două ori în acest scop, însă nu a fost întrunit acest cvorum legal.

A arăta, de asemenea, recurenta, că activitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este publică, toate informațiile necesare instanței pentru a aprecia dacă recurenta-pârâtă a depus diligențele necesare emiterii deciziei privind titlul de despăgubiri putând fi accesate pe site-ul oficial al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății.

În ceea ce privește ședințele Comisiei din datele de 14 decembrie 2011 și 9 martie 2012, pe site sunt publicate informațiile privind faptul că „Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, doamna Secretar de Stat A., a convocat membrii Comisiei Centrale.

Având în vedere faptul că nu a fost întrunit cvorumul legal necesar prevăzut de lege pentru desfășurarea lucrărilor ședinței Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, membrii Comisiei au constatat neîndeplinirea condițiilor legale pentru desfășurarea ședinței, urmând a fi convocată o nouă ședință a acesteia la o dată ulterioară.

Această soluție este justificată de prevederile ari. 14. alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare care stipulează faptul că. pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, Comisia Centrală va emite decizii sub semnătura președintelui acesteia. Comisia Centrală va lucra în ședință în prezența a minim 7 membri și va decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți”.

Instanța de fond, în mod eronat nu a luat în calcul cele arătate, stabilind netemeinic faptul că, pentru perioada 9 decembrie 2011 - 14 martie 2012, ar fi fost îndeplinite condițiile cumulative pentru a fi aplicată sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A arătat recurenta-pârâtă și faptul că din cuprinsul hotărârii recurate nu rezultă care sunt „măsurile necesare pentru executarea hotărârii" la care instanța de fond face referire.

Or, în lipsa unei definiții a acestei noțiuni și în lipsa unor trimiteri concrete la măsurile pe care, în viziunea instanței, pârâta ar fi trebuit să le ia pentru emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, hotărârea recurată este și nemotivată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 9, art. 304

1

, art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.

În faza procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în procese verbale de ședință și note telefonice.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speță, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Prin urmare, executarea hotărârii irevocabile prin care autoritatea publică a fost obligată în speță să emită actul administrativ trebuia realizată în cel mult 30 zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, respectiv până la data de 5 decembrie 2010, însă recurenta pârâtă nu ar putea fi obligată la amendă decât începând cu data numirii sale în funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, a fost reținut corect efectul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care, suspendând activitatea CCSD, a pus-o pe pârâtă în imposibilitatea de a mai acționa pentru punerea în executare a sentinței.

Instanța de fond a făcut însă o greșită aplicare a legii, angajând răspunderea pârâtei E. fără să fi fost îndeplinită condiția culpei.

Așa cum s-a arătat constant și în jurisprudența CEDO, atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenție, deci această răspundere funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție.

Or, în prezenta cauză, nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate a pârâtei, care să fie sancționabilă.

Astfel, de la numirea în funcția de Președinte al CCSD prin Decizia Primului-Ministru nr. 132/2011, până la suspendarea prin lege a activității CCSD de emitere a titlurilor de despăgubire (9 decembrie 2011 -15 martie 2012), recurenta pârâtă nu a rămas în pasivitate, ci a efectuat, în limita atribuțiilor sale legale, demersurile necesare pentru a crea cadrul adoptării deciziei reprezentând titlul de despăgubire, convocând două ședințe ale Comisiei.

Faptul că la cele două ședințe (din 14 decembrie 2011 și, respectiv, 9 martie 2012) nu s-a întrunit cvorumul necesar pentru adoptarea valabilă a deciziilor prevăzute de lege de către acest organ colegial nu este imputabil recurentei pârâte, prezența la ședință fiind un fapt personal al fiecărui membru al Comisiei, iar în lipsa vinovăției nu se poate angaja răspunderea recurentei în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport cu situația de fapt ce rezultă din probele administrate, invocarea art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. de către recurentă fiind întemeiată.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta E. și, în consecința va modifica în parte sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii precizate ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta E. împotriva Sentinței nr. 394 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM