ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4814/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.R. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a solicitat amendarea Președintelui Comisiei Centrale cu amenda de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, Jud.Dolj, obligație dispusă prin Sentința nr. 126 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitiva și irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecata. In fapt, reclamanta a arătat ca prin Sentința nr. 126 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrala a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, Jud. Dolj.

Reclamanta a arătat că, deși hotărârea judecătorească este executorie de drept fără a fi necesare alte formalități, nu fost executata de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabila și în consecință, este sancționabilă starea de pasivitate a pârâților. La termenul din data de 21 martie 2012 s-a depus precizare la acțiune de către reclamantă prin care s-a solicitat, în raport de dispozițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Președintelui Comisie Centrale D.D. și a membrilor comisiei, respectiv: C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A. Prin întâmpinările formulate, atât D.D., cât și pârâții T.N.G. și C.M.S., au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

La termenul de judecată din data de 13 iunie 2012, avocat N.E. pentru reclamantă, a depus precizare la acțiunea introductivă în ceea ce privește obiectul cererii formulate, solicitând amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la data de 15 martie 2012 și ulterior de la data de 15 septembrie 2012 până la executarea obligației de a emite decizia privind titlu de despăgubire și obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii. A solicitat și conceptarea și citarea în cauză, în calitate de președinte al C.C.S.D. și a dl. G.B., ca urmare a eliberării din această funcție publică a d- nei D.D.

prin Decizia Primului Ministru nr. 314 din 30 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 371 din 30 mai 2012. Pentru termenul de judecată din data de 05 septembrie 2012 pârâtul G.B. președinte al C.C.S.D. a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.C.S.D. Reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin care și-a restrâns obiectul cererii, solicitând amendarea membrilor Comisiei Centrale cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 1 mai 2011 – 15 martie 2012, pentru neexecutarea titlului executoriu emis de Curtea de Apel Craiova, având în vedere că la data de 15 martie 2012, în mod culpabil membrii C.C.S.D.

nu au pus în executare hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă. Prin Sentința civilă nr. 783 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.R., ca nefondată în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D. și președintele acestei comisii, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Totodată, în contradictoriu cu pârâții C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A., acțiunea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.D.

și G.B. că este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancțiunea se aplică conducătorului autorității publice, fiind fără relevanță că hotărârile se iau cu votul majorității celor prezenți, președintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalți. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, a vând în vedere perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a activității C.C.S.D. de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și faptul că în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâților este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în prezenta cauză, nu poate fi reținută culpa pârâților în neexecutarea hotărârii irevocabile.

În acest sens, și având în vedere finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită solicitarea reclamanților din ultima precizare a acțiunii, în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 1 mai 2011 – 15 martie 2012, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancțiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta A.R.

Recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 în sensul că prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită, specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire, în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ci nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, pronunțate până la data de 15 martie 2012, respectiv a procedurii de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004/R. Concluzionând, recurenta susține că atâta vreme cât pârâta nu a executat titlul executoriu reprezentat de Sentința nr. 126/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, la 7 februarie 2011, cererea sa de obligare a Președintelui Comisiei Centrale – D.D.

la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere pe perioada 7 februarie 2011 – 15 martie 2012, respectiv a obligației de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire este întemeiată. Recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Instanța de fond a fost învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune amendarea Președintelui C.C.S.D. pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și obligarea intimatei la plata despăgubirilor pentru întârziere, iar soluția de respingere a cererii este recurată în prezenta cauză. Sentința nr. 126 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin care C.C.S.D.

a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 54 din 7 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de fond a invocat, în motivarea soluției de respingere, faptul că nu se impune aplicarea amenzii datorită apariției O.U.G. nr. 4/ 2012, iar recurenta invocă greșita aplicare a O.U.G. nr. 4/2012 pentru că neexecutarea a vizat și o perioadă anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri. Ambele categorii de sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.

În cauza analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos. La aprecierea vinovăției în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competența de a analiza dispozițiile și dosarele de notificare pentru toți solicitanții din țară. În raport de aceste circumstanțe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.

De altfel, așa cum a arătat judecătorul fondului, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie să se aibă în vedere circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților, eventuala inerție a acestora. Or, în cauza prezentă până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare, împrejurările enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situație în care nu se poate reține starea de inerție a autorității și prin urmare culpa acesteia.

De asemenea, mai trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante a curții puterea obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii. Față de împrejurările enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate, nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada până la intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012, astfel că motivul de recurs este nefondat. Recurenta a mai susținut că în cazul acesteia nu ar produce consecințe adoptarea O.U.G. nr. 4/2012, deoarece obligația era stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Înalta Curte arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, fără ca legiuitorul să facă vreo distincție între situațiile soluționate prin hotărâre judecătorească irevocabilă și celelalte cazuri, instituind un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la C.C.S.D. Este nefondată și critica privind necercetarea fondului, deoarece Curtea de Apel, a explicat în cuprinsul hotărârii, cu argumente logice și jurisprudențiale, motivele pentru care a concluzionat că acțiunea este nefondată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R. împotriva Sentinței civile nr. 783 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2012