ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4814/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4814/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.R. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.,

a solicitat amendarea Președintelui Comisiei Centrale cu amenda de 20% din

salariul minim pe economie pe zi de întârziere, până la executarea obligației

de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în

Craiova, Jud.Dolj, obligație dispusă prin Sentința nr. 126 din 12 martie 2010 a

Curții de Apel Craiova, definitiva și irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale

la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata

cheltuielilor de judecata.

In fapt, reclamanta a

arătat ca prin Sentința nr. 126 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova,

definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrala a fost obligată să emită

decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, Jud.

Dolj.

Reclamanta a arătat

că, deși hotărârea judecătorească este executorie de drept fără a fi necesare

alte formalități, nu fost executata de pârâtă nici după 30 de zile de la

rămânerea irevocabila și în consecință, este sancționabilă starea de pasivitate

a pârâților.

La termenul din data

de 21 martie 2012 s-a depus precizare la acțiune de către reclamantă prin care

s-a solicitat, în raport de dispozițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Președintelui Comisie Centrale D.D.

și a membrilor comisiei, respectiv: C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și

L.A.

Prin întâmpinările

formulate, atât D.D., cât și pârâții T.N.G. și C.M.S., au invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea ca

neîntemeiată a acțiunii.

La termenul de

judecată din data de 13 iunie 2012, avocat N.E. pentru reclamantă, a depus

precizare la acțiunea introductivă în ceea ce privește obiectul cererii

formulate, solicitând amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amendă de

20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la data de

15 martie 2012 și ulterior de la data de 15 septembrie 2012 până la executarea

obligației de a emite decizia privind titlu de despăgubire și obligarea pârâtei

C.C.S.D. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru

întârziere, datorat neexecutării hotărârii. A solicitat și conceptarea și

citarea în cauză, în calitate de președinte al C.C.S.D. și a dl. G.B., ca

urmare a eliberării din această funcție publică a d- nei D.D. prin Decizia

Primului Ministru nr. 314 din 30 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 371 din  30

mai 2012.

Pentru termenul de

judecată din data de 05 septembrie 2012 pârâtul G.B. președinte al C.C.S.D. a

depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a

Președintelui C.C.S.D.

Reclamanta a depus la

dosar o cerere precizatoare prin care și-a restrâns obiectul cererii,

solicitând amendarea membrilor Comisiei Centrale cu amendă în cuantum de 20%

din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 1 mai

2011 – 15 martie 2012, pentru neexecutarea titlului executoriu emis de Curtea

de Apel Craiova, având în vedere că la data de 15 martie 2012, în mod culpabil

membrii C.C.S.D. nu au pus în executare hotărârea judecătorească definitivă și

irevocabilă.

Prin Sentința civilă nr.

783 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.R., ca

nefondată în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D. și președintele acestei

comisii, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 24 din

Legea nr. 554/2004.

Totodată, în

contradictoriu cu pârâții C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A.,

acțiunea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților D.D. și G.B. că este neîntemeiată, întrucât

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancțiunea se

aplică conducătorului autorității publice, fiind fără relevanță că hotărârile

se iau cu votul majorității celor prezenți, președintele neavând un instrument

legal de a determina votul celorlalți.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că, a

vând în vedere perioada prezentului

litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a activității C.C.S.D.

de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și faptul că în aprecierea

atitudinii de pasivitate a pârâților este cuprinsă inclusiv perioada de

judecată în prezenta cauză, nu poate fi reținută culpa pârâților în

neexecutarea hotărârii irevocabile.

În

acest sens, și având în vedere finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art.

24 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită solicitarea reclamanților din

ultima precizare a acțiunii, în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum

de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 1 mai 2011 – 15

martie 2012, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal

în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancțiune, aplicabilă pe zi de

întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la

adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs

reclamanta

A.R.

Recurenta a susținut

că instanța a interpretat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 în sensul că

prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită,

specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin O.U.G. nr. 4/2012

s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de

despăgubire, în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

ci nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile,

pronunțate până la data de 15 martie 2012, respectiv a procedurii de executare

silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004/R.

Concluzionând,

recurenta susține că atâta vreme cât pârâta nu a executat titlul executoriu

reprezentat de Sentința nr. 126/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, la 7

februarie 2011, cererea sa de obligare a Președintelui Comisiei Centrale – D.D.

la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere pe

perioada 7 februarie 2011 – 15 martie 2012, respectiv a obligației de a emite

decizia reprezentând titlu de despăgubire este întemeiată.

Recursul este

nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Instanța de fond a

fost învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004

pentru a se dispune amendarea Președintelui C.C.S.D. pentru neexecutarea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și obligarea intimatei la plata

despăgubirilor pentru întârziere, iar soluția de respingere a cererii este

recurată în prezenta cauză.

Sentința nr. 126 din 12

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, prin care C.C.S.D. a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu

de despăgubire, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 54 din 7 ianuarie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Instanța de fond a

invocat, în motivarea soluției de respingere, faptul că nu se impune aplicarea

amenzii datorită apariției O.U.G. nr. 4/ 2012, iar recurenta invocă greșita

aplicare a O.U.G. nr. 4/2012 pentru că neexecutarea a vizat și o perioadă

anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Potrivit art. 24 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul neexecutării unei hotărâri

judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o

autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o

operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar

reclamantul are drept la despăgubiri.

Ambele categorii de

sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii

juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept

cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică

are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea

unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât

și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații.

Pentru antrenarea

răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între

acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Neîndeplinirea

obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege

se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea

amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

Dar, pentru a se

dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și

existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în

neexecutare.

În cauza analizată

lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor

ce se vor explica mai jos.

La aprecierea

vinovăției în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în

vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală,

entitate care are competența de a analiza dispozițiile și dosarele de

notificare pentru toți solicitanții din țară.

În raport de aceste

circumstanțe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de

pasivitate.

De altfel, așa cum a

arătat judecătorul fondului, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a

explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească

și nu îndeplinesc această obligație, pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie să

se aibă în vedere circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea

autorităților, eventuala inerție a acestora.

Or, în cauza prezentă

până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de

evaluare, împrejurările enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea

în executare, situație în care nu se poate reține starea de inerție a

autorității și prin urmare culpa acesteia.

De asemenea, mai

trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010,

Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate

a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că

aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării

culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Potrivit art. 147 alin.

(4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții

Constituționale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante

a curții puterea obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii.

Față de împrejurările

enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a

dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate,

nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada

până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, astfel că motivul de recurs

este nefondat.

Recurenta a mai

susținut că în cazul acesteia nu ar produce consecințe adoptarea O.U.G. nr. 4/2012,

deoarece obligația era stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

Înalta Curte arată că

prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de

evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, fără ca legiuitorul să facă

vreo distincție între situațiile soluționate prin hotărâre judecătorească

irevocabilă și celelalte cazuri, instituind un tratament unitar pentru toate

persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la C.C.S.D.

Este nefondată și

critica privind necercetarea fondului, deoarece Curtea de Apel, a explicat în

cuprinsul hotărârii, cu argumente logice și jurisprudențiale, motivele pentru

care a concluzionat că acțiunea este nefondată.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot

fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe

care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.R. împotriva Sentinței civile nr. 783 din 5 septembrie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2012