ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3731/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Craiova a fost

înregistrată la data de 14 noiembrie 2011 cererea formulată de reclamanta G.F.

în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim

pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite

decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, str.

P., nr. 8, județul Dolj, obligație dispusă prin Sentința nr. 128 din 12 martie

2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, precum

și obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de

despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat ca prin Sentința nr. 128 din 12 martie 2010 a

Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a

fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul

situat în Craiova, str. P. nr. 8, județul Dolj.

Reclamanta a arătat

că hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte

formalități și nu fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă și în consecință, este sancționabilă starea de pasivitate a

pârâților.

La data de 6

decembrie 2011, reclamanta a depus precizare privind introducerea ca pârât a

Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

La data de 20 martie

2012, reclamanta a depus precizare la acțiune, solicitând introducerea în

cauză, în calitate de pârâți, a membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, S.C.M., G.T.N., M.A., B.A.M., V.O., B.D. și A.L.

Prin Sentința nr. 667

din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova s-a respins cererea astfel cum a

fost precizată de reclamanta G.F.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Executarea hotărârii

irevocabile prin care autoritatea publică era obligată să emită un act

administrativ trebuie făcută în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

În speță, s-a reținut

că pârâta, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost obligată

prin Sentința nr. 128 din 12 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă

și irevocabilă, să emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire.

Cu toate acestea,

prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării

cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII

"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a

titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioadă de 6 luni.

Având în vedere

perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a

activității pârâtei de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și faptul că

în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv

perioada de judecată în prezenta cauză, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite

la momentul pronunțării condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea

Contenciosului Administrativ.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs G.F.

În motivarea

recursului formulat, recurenta-reclamantă, invocând dispozițiile art. 304 pct.

7, 9 și 304

1

C. proc. civ., a susținut în esență că instanța a

soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în sensul că a dispus

respingerea acțiunii pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost

suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlului de despăgubire.

Consideră recurenta

că, în fapt, prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus doar suspendarea emiterii

titlurilor de despăgubire în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, fără a se suspenda punerea în executare a hotărârilor

judecătorești irevocabile, respectiv procedura de executare silită specială

prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Astfel fiind,

recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea

greșită a prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 și că în mod greșit s-a respins și

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu

titlu de despăgubiri de întârziere.

Totodată, recurenta a

criticat sentința instanței de fond, considerând că aceasta nu a fost motivată,

sub aspectul că argumentele invocate de reclamantă au fost înlăturate fără a

motiva această soluție.

Intimata Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a

solicitat respingerea recursului formulat în cauză și menținerea ca legală și

temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând în esență că

recurenta-reclamantă nu este titulara unei decizii conținând titlul de

despăgubire emis de Comisia Centrală, iar pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2010, s-a prevăzut suspendarea emiterii titlului de

plată și plata despăgubirilor până la data de 15 mai 2013. Totodată, intimata a

invocat și dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 117/2012, prin care au fost suspendate atât emiterea titlurilor

de despăgubire și de conversie, precum și procedurile privind evaluarea

imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Examinând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „(1) Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un act înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie

pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere”.

Aceste dispoziții

legale reglementează procedura specială de executare instituită de dispozițiile

Legii nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, constituind

și temeiul juridic invocat de recurenta-reclamantă pentru acțiunea promovată la

instanța de fond, prin care a solicitat aplicarea acestor dispoziții, ca urmare

a neexecutării Sentinței civile nr. 128 din 12 martie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 55 din 7

ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de control

judiciar constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, prin

sentința pronunțată, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale

prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca urmare a

măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 4/2012, prin care activitatea de emitere a

titlurilor de proprietate a fost suspendată pe o perioadă de șase luni,

perioadă care a fost prelungită prin Legea nr. 117/2012 până la data de 15 mai

2013 (art. III).

Date fiind aceste

dispoziții legale și având în vedere că suspendarea emiterii titlurilor de

despăgubit a intervenit în timpul soluționării cauzei de către instanța de

fond, în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că nu sunt îndeplinite la

momentul pronunțării condițiile impuse de art. 24 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 pentru aplicarea amenzii și acordarea despăgubirilor solicitate.

În ceea ce privește

criticile recurentei-reclamante potrivit cărora sentința instanței de fond ar

fi nemotivată, din analizarea acesteia rezultă că aceasta îndeplinește toate

cerințele impuse de dispozițiile art. 261 C. proc. civ., fiind arătate toate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Nu pot fi primite,

fiind nefondate, nici criticile recurentei-reclamante privind respingerea

capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu

titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii, în

condițiile în care instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt

îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea

contenciosului administrativ, în sensul că neexecutarea hotărârii irevocabile

s-a datorat suspendării legale intervenite prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2012 și

a Legii nr. 117/2012, nefiind consecința unei stări de pasivitate sau refuz de

îndeplinire a obligațiilor impuse.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte, reținând că hotărârea atacată este legală și

temeinică urmând a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.F. împotriva Sentinței nr. 667 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ