ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5150/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantele P.I. și G.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, str. T., obligație dispusă prin sentința nr. 196 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin sentința nr. 196 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. T., că hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități, că aceasta nu fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă și, în consecință, este sancționabilă starea de pasivitate a pârâților. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Ulterior, reclamantele au depus precizare, solicitând introducerea în cauză ca pârât a președintelui Comisiei Centrale, d-na D.D., iar la data de 27 aprilie 2012 reclamanții au formulat o nouă precizare a cererii de chemare în judecată, solicitând amendarea tuturor membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților S.I.D., R.V.B., C.F.T., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A. La termenul din 14 septembrie 2012 reclamantele și-au precizat din nou cererea de chemare în judecată, în sensul restrângerii obiectului cererii, solicitând amendarea Președintelui Comisiei Centrale, D.D.

cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 22 martie 2011-15 martie 2012, pentru neexecutarea titlului executoriu, arătând că, chiar dacă prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire, până la această dată, în mod culpabil, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a pus în executare hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă. Prin sentința nr. 852/2012 din 21 septembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantele P.I. și G.M., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Președintele Comisiei Centrale, D.D., S.I.D., R.V.B., C.F.T., A.M., A.M.B., O.V., D.B.

și L.A., având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin sentința nr. 196 din 1 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. T.; că sentința a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1040 din 22 februarie 2011, prin care s-a respins recursul formulat, iar prezentul demers judiciar al reclamantelor vizează refuzul instituției publice obligate prin sentința menționată de a emite titlul de despăgubire în termenul stabilit de instanță.

Instanța a reținut că simpla neexecutare a hotărârii judecătorești nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie și nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecința directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorității publice, atitudine care trebuie apreciată nu numai în raport de obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă, ci și de împrejurările concrete ale speței. În speță, Curtea a reținut că în raport de prevederile art. 1 alin. (1) O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, reclamanții și-au restrâns obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând amendarea președintelui Comisiei Centrale, D.D. cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la intrarea în vigoare a actului normativ citat, respectiv pentru perioada 14 iulie 2011-15 martie 2012, perioadă în care d-na D.D. deținea funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând și faptul că la momentul pronunțării sentinței, d-na D.D.

nu mai deținea funcția de președinte al acestei comisii. Față de ultima precizare a cererii de chemare în judecată, Curtea a reținut că finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este înfrângerea rezistenței conducătorilor autorităților publice la executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, fiind evident că, în condițiile în care d-na D.D. nu mai deținea la acel moment funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor , o astfel de sancțiune aplicată acesteia nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.

Instanța a apreciat că aplicarea unei amenzi acestei persoane, pe zi de întârziere, pe o perioadă determinată de timp, ar duce la denaturarea sancțiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care se transformă astfel în despăgubiri pentru atitudinea presupus culpabilă a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în perioada în discuție. Ca atare, față de împrejurarea că dispozițiile legale se aplică în conformitate cu scopul pentru care au fost adoptate, Curtea a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, respingând ca nefondată acțiunea formulată de reclamante. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamantele P.I.

și G.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât nici nu se poate efectua un control judiciar, deoarece s-a dispus respingerea acțiunii, în sensul nesancționării președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire și, de asemenea, că perioada litigiului se suprapune peste perioada de suspendare a activității Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Arată recurentele că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a O.U.G.

nr. 4/2012, întrucât instanța a interpretat, în mod greșit, dispozițiile acesteia în sensul că prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 și nu numai procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc.

civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă aplicarea amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, președintelui Comisiei Centrale până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. T., conform sentinței civile nr. 196 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1040 din 22 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. O.U.G.

nr. 4/2012, art. unic prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare”. Prin O.U.G.

nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Înalta Curte arată că potrivit art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri. Ambele categorii de sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat, cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.

În cauza analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos. La aprecierea vinovăției în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competența de a analiza dispozițiile și dosarele de notificare pentru toți solicitanții din țară. În raport de aceste circumstanțe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.

De altfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, în vederea aplicării unei sancțiuni trebuie să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților, de eventuala inerție a acestora (cauzele Fociac c/România și Sanglier c/ Franta). Or, în cauza prezentă, până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare, împrejurările enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situație în care nu se poate reține starea de inerție a autorității și prin urmare culpa acesteia.

De asemenea, mai trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante a curții puterea obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii. Or, față de împrejurările enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate, nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada până la intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012. Înalta Curte arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, astfel că legiuitorul a instituit un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această reglementare este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a C.E.D.O. pronunțată în cauza Atanasiu ș.a., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptățiți.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că nu sunt îndeplinite la momentul pronunțării, condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru aplicarea sancțiunii amenzii. Întrucât neexecutarea hotărârii a fost impusă de dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, prin care s-a dispus suspendarea temporară a emiterii titlurilor de despăgubire, ca și a celorlalte operațiuni, criticile recurenților cu privire la neaplicarea acestor dispoziții legale, în cazul procedurii de executare silită specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate. În mod corect a reținut instanța de fond că finalitatea acțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este înfrângerea rezistenței conducătorilor autorităților publice la executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, fiind evident că, în condițiile în care d-na D.D.

nu mai deținea la acel moment funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor , o astfel de sancțiune aplicată acesteia nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile. Instanța a apreciat în mod corect că aplicarea unei amenzi acestei persoane, pe zi de întârziere, pe o perioadă determinată de timp, ar duce la denaturarea sancțiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care se transformă astfel în despăgubiri pentru atitudinea presupus culpabilă a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în perioada în discuție. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. și G.M. împotriva sentinței nr. 852/2012 din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2012.