ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5426/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții I.D. și M.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.D., amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, pana la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, str. B., obligație dispusă prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, parata Comisia Centrala a fost obligata sa emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul în speță, hotărârea judecătorească fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități. Reclamanții au mai susținut că în condițiile în care hotărârea nu fost executata nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, starea de pasivitate a paraților este sancționabilă. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, iar la termenul de judecată din data de 19 martie 2012, a formulat întâmpinare și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.D., invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 11 iunie 2012, reclamanții au depus o precizare la acțiune, solicitând, în raport de dispozițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Președintelui Comisiei Centrale D.D. și a membrilor comisiei, respectiv: C.A.D., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A. Pârâta L.A. a formulat întâmpinare, prin care a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 797/2012 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal acțiunea formulată a fost respinsă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților D.D., T.N.G., președinți ai Comisiei Centrale de la data formulării cererii de chemare în judecată, precum și a pârâților membri ai acestei comisii, că în condițiile în care, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancțiunea se aplică conducătorului autorității publice, iar dispozițiile Legii nr. 247/2005 stabilesc competența președintelui A.N.R.P. de a conduce instituția publică pârâtă, este neîndoielnic că legitimitate procesuală pasivă are președintele în funcție A.N.R.P. pe durata neîndeplinirii obligației privind punerea în executare a hotărârii judecătorești, iar nu membrii Comisiei Centrale, fiind fără relevanță faptul că hotărârile se iau cu votul majorității celor prezenți.

Ca atare, instanța fondului a respins excepția lipsei calității pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, admițând totodată excepția în raport cu pârâții membri ai comisiei. Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a constatat că prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții I.D. și M.E., în contradictoriu cu A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, a obligat Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. B. și a respins cererea îndreptată împotriva-pârâtei A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive precum și petitul privind acordarea daunelor cominatorii.

Sentința a rămas irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5363 din 2 decembrie 2010. A apreciat prima instanță că, după cum rezultă din economia art. 24 din Legea nr. 554/2004, simpla neexecutare a hotărârii judecătorești nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie și nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecința directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorității publice, atitudine care trebuie apreciată nu numai în raport de obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă, ci și de împrejurările concrete ale speței. S-a mai reținut că elementul ce justifică aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 îl constituie culpa conducătorului autorității publice, căci orice sancțiune, trebuie să se întemeieze pe vinovăție în oricare din formele sale.

A fost invocată jurisprudența recentă a Curții de la Strasbourg, care a nuanțat obligația statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești. În acest sens s-a reținut că în cauza Fociac c. României, Curtea a arătat că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri indiferent care ar fi circumstanțele, iar atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenție. În raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 4/2012 s-a constatat că nu poate fi reținută culpa pârâților în neexecutarea hotărârii irevocabile, întrucât perioada litigiului se suprapune cu perioada de suspendare a activității Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâților fiind cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză.

Avându-se în vedere finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamanților din precizarea la acțiune, în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru perioada 1 mai 2011-15 martie 2012, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancțiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal. 3. Recursul declarat de I.D. și M.E. Împotriva sentinței curții de apel au formulat recurs ambii reclamanți, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, precum și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenții au criticat hotărârea sub două aspecte, respectiv: - soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului cu privire la pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe o perioadă de peste 1 an, respectiv de la data de 2 ianuarie 2011, când hotărârea irevocabilă trebuia executată și data de 15 martie 2012, când a fost publicată în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 4/2012; - aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, care, în opinia recurenților, a suspendat numai procedura administrativă prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu și executarea hotărârilor judecătorești irevocabile. 4. Apărările intimatei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că în speță nu există o neexecutare culpabilă de natură a justifica aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Referindu-se la incidența prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 117/2012, intimata-pârâtă a arătat că nu există o intenție a autorității publice de a nesocoti o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar Comisia Centrală are obligația de a respecta prevederile imperative ale actului normativ menționat, care instituie măsuri temporare, de imediată aplicare, ce nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Cu privire la demersurile întreprinse pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești obținute de reclamanți, intimata-pârâtă a arătat că dosarul de despăgubire a fost introdus pe lista de ședință a Comisiei Centrale, în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, dar la cele două convocări din data de 14 decembrie 2011 și 9 martie 2011 nu s-a întrunit cvorumul legal prevăzut în art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu privire la cererea de amendare a fostului președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, intimata-pârâtă a arătat că interpretarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în spiritul și în litera lor conduce la concluzia că nu pot fi aplicate față de acesta, pentru că scopul prevederilor amintite este în sensul de a constrânge autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operațiuni administrative prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă și nicidecum doar de a sancționa pe conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzute de dispoziția legală amintită. Totodată, cu privire la noul președinte numit, suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire și evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii lui G.B.

în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate reține culpa acestuia, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012-15 mai 2013. Referitor la plata despăgubirilor de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea reclamanților, arată că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere că s-au făcut demersuri în soluționarea dosarului de despăgubire, iar reclamanții nu au făcut dovada culpei comisiei, a prejudiciului produs acestora și a legăturii de cauzalitate între acestea. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în privința criticii care vizează pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată în perioada cuprinsă între data la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată și până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a sentinței nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform deciziei nr. 5363 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” Așa fiind, rezultă că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a executa hotărârea judecătorească menționată, în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei, respectiv din 2 ianuarie 2011. Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale menționate, aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada de referință, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 2 ianuarie 2011și până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. De aceea, critica formulată de recurenți este legală și va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior. Înalta Curte nu poate reține apărările intimatei, privind imposibilitatea aplicării sancțiunii prevăzute de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii judecătorești irevocabile. Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal.

Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă președintelui A.N.R.P. calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și în această calitate avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus. Cealaltă critică formulată de recurenți este nefondată. În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G.

nr. 4/2012, s-a suspendat până la 15 mai 2013 emiterea acestora și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești. De asemenea, față de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancțiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenții-reclamanți nefăcând dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului de plată.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., va modifica sentința atacată, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de I.D. și M.E. împotriva sentinței nr. 797/2012 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și dispune amendarea președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 2 ianuarie 2011-15 martie 2012. Respinge capătul de cerere privind despăgubirile ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2012.