ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5426/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5426/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții I.D. și M.E. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

D.D., amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul

minim pe economie, pe zi de întârziere, pana la executarea obligației de a

emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova,

str. B., obligație dispusă prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de

Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata

sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat ca prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel

Craiova, definitivă și irevocabilă, parata Comisia Centrala a fost obligata sa emită

decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul în speță, hotărârea judecătorească

fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități.

Reclamanții au mai susținut

că în condițiile în care hotărârea nu fost executata nici după 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă, starea de pasivitate a paraților este sancționabilă.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii,

iar la termenul de judecată din data de 19 martie 2012, a formulat întâmpinare și

Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.D., invocând

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe fondul cauzei solicitând respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată

din data de 11 iunie 2012, reclamanții au depus o precizare la acțiune, solicitând,

în raport de dispozițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introducerea

în cauză, în calitate de pârâți a Președintelui Comisiei Centrale D.D. și a membrilor

comisiei, respectiv: C.A.D., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A.

Pârâta L.A. a formulat

întâmpinare, prin care a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive,

pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii.

Apel

Prin sentința nr. 797/2012

din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal acțiunea formulată a fost respinsă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesual pasive a pârâților D.D., T.N.G., președinți ai Comisiei Centrale de la

data formulării cererii de chemare în judecată, precum și a pârâților membri ai

acestei comisii, că în condițiile în care, dispozițiile art. 24 din Legea nr.

554/2004 prevăd expres că sancțiunea se aplică conducătorului autorității publice,

iar dispozițiile Legii nr. 247/2005 stabilesc competența președintelui A.N.R.P.

de a conduce instituția publică pârâtă, este neîndoielnic că legitimitate procesuală

pasivă are președintele în funcție A.N.R.P. pe durata neîndeplinirii obligației

privind punerea în executare a hotărârii judecătorești, iar nu membrii Comisiei

Centrale, fiind fără relevanță faptul că hotărârile se iau cu votul majorității

celor prezenți.

Ca atare, instanța fondului

a respins excepția lipsei calității pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, admițând totodată excepția în raport cu pârâții membri

ai comisiei.

Pe fondul cauzei, judecătorul

fondului a constatat că prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010, Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanții I.D. și M.E., în contradictoriu cu A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru

stabilirea despăgubirilor, a obligat Comisia Centrală să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. B. și a respins cererea

îndreptată împotriva-pârâtei A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive precum

și petitul privind acordarea daunelor cominatorii.

Sentința a rămas irevocabilă

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5363 din 2 decembrie 2010.

A apreciat prima instanță

că, după cum rezultă din economia art. 24 din Legea nr. 554/2004, simpla neexecutare

a hotărârii judecătorești nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din

salariul minim pe economie și nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru

întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecința

directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorității publice, atitudine care

trebuie apreciată nu numai în raport de obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă,

ci și de împrejurările concrete ale speței.

S-a mai reținut că elementul

ce justifică aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 554/2004 îl constituie culpa conducătorului autorității publice, căci orice

sancțiune, trebuie să se întemeieze pe vinovăție în oricare din formele sale.

A fost invocată jurisprudența

recentă a Curții de la Strasbourg, care a nuanțat obligația statului de punere în

executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești.

În acest sens s-a reținut

că în cauza Fociac c. României, Curtea a arătat că dreptul de acces la justiție

nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri indiferent care

ar fi circumstanțele, iar atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre

judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului

în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenție.

În raport cu dispozițiile

art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 4/2012 s-a constatat că nu poate fi reținută culpa pârâților

în neexecutarea hotărârii irevocabile, întrucât perioada litigiului se suprapune

cu perioada de suspendare a activității Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâților fiind cuprinsă

inclusiv perioada de judecată în cauză.

Avându-se în vedere finalitatea

sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, prima instanță

a apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamanților din precizarea la acțiune,

în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut

pe economie pentru perioada 1 mai 2011-15 martie 2012, fiind evident că, în condițiile

intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel

de sancțiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului

avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal.

I.D. și M.E.

Împotriva sentinței curții

de apel au formulat recurs ambii reclamanți, invocând dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9, precum și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenții au criticat

hotărârea sub două aspecte, respectiv:

- soluționarea procesului

fără a intra în cercetarea fondului cu privire la pasivitatea Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor pe o perioadă de peste 1 an, respectiv de la data

de 2 ianuarie 2011, când hotărârea irevocabilă trebuia executată și data de 15 martie

2012, când a fost publicată în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 4/2012;

- aplicarea greșită a

O.U.G. nr. 4/2012, care, în opinia recurenților, a suspendat numai procedura administrativă

prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu și executarea hotărârilor judecătorești

irevocabile.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în

esență, că în speță nu există o neexecutare culpabilă de natură a justifica aplicarea

prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Referindu-se la incidența

prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 117/2012,

intimata-pârâtă a arătat că nu există o intenție a autorității publice de a nesocoti

o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar Comisia Centrală are obligația de a respecta

prevederile imperative ale actului normativ menționat, care instituie măsuri temporare,

de imediată aplicare, ce nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 21 din Constituția

României și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Cu privire la demersurile

întreprinse pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești obținute de reclamanți,

intimata-pârâtă a arătat că dosarul de despăgubire a fost introdus pe lista de ședință

a Comisiei Centrale, în vederea aprobării emiterii deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, dar la cele două convocări din data de 14 decembrie 2011 și 9

martie 2011 nu s-a întrunit cvorumul legal prevăzut în art. 14 alin. (2) teza a

II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu privire la cererea

de amendare a fostului președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

intimata-pârâtă a arătat că interpretarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 în spiritul și în litera lor conduce la concluzia că nu pot fi aplicate

față de acesta, pentru că scopul prevederilor amintite este în sensul de a constrânge

autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operațiuni administrative

prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, să pună în aplicare

hotărârea judecătorească respectivă și nicidecum doar de a sancționa pe conducătorul

acesteia prin aplicarea amenzii prevăzute de dispoziția legală amintită.

Totodată, cu privire la

noul președinte numit, suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea

titlurilor de despăgubire și evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment

anterior numirii lui G.B. în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel

că, în mod obiectiv, nu se poate reține culpa acestuia, având în vedere suspendarea

legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012-15 mai

2013.

Referitor la plata despăgubirilor

de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea reclamanților, arată că această

solicitare este neîntemeiată, având în vedere că s-au făcut demersuri în soluționarea

dosarului de despăgubire, iar reclamanții nu au făcut dovada culpei comisiei, a

prejudiciului produs acestora și a legăturii de cauzalitate între acestea.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și în

baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată

că recursul este fondat numai în privința criticii care vizează pasivitatea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată în perioada cuprinsă între

data la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată și până la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare.

și de drept relevante.

Recurenții-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru

neexecutarea în termen a sentinței nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform deciziei nr.

5363 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

„(1) Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris,

executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în

cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul

nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz,

persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Așa fiind, rezultă că

președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de

a executa hotărârea judecătorească menționată, în sensul de a emite decizia reprezentând

titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării

deciziei, respectiv din 2 ianuarie 2011.

Necontestat, acest fapt

nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale menționate,

aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada de referință, a amenzii

de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 2

ianuarie 2011și până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ

necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

De aceea, critica formulată

de recurenți este legală și va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior.

Înalta Curte nu poate

reține apărările intimatei, privind imposibilitatea aplicării sancțiunii prevăzute

de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii

judecătorești irevocabile.

Faptul că, potrivit

art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind

egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești

în termenul legal.

Art. 13 alin. (4) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă președintelui A.N.R.P. calitatea de

conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și în

această calitate avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o

asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte

că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru

executarea hotărârii judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus.

Cealaltă critică formulată

de recurenți este nefondată.

În cazul titlurilor de

despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-a suspendat până la 15 mai 2013 emiterea

acestora și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile,

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În raport cu prevederile

acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare,

neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești.

De asemenea, față de prevederile

clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancțiuni

în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Capătul de cerere privind

plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenții-reclamanți nefăcând

dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului

că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului

de plată.

adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc.

civ., va modifica sentința atacată, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de I.D. și M.E. împotriva sentinței nr. 797/2012 din 10 septembrie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința în sensul

că admite în parte acțiunea și dispune amendarea președintelui Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi

de întârziere, pentru perioada 2 ianuarie 2011-15 martie 2012.

Respinge capătul de cerere

privind despăgubirile ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2012.