ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții I.D. și M.E., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, și a obligat pârâta la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 305/N/2001. De asemenea, a fost respinsă acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive, și au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, invocată prin întâmpinare, este întemeiată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor a fost constituită Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, căreia îi revine obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri. Pe fondul cauzei: Reclamanții au solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, iar prin dispoziția nr. 10447 din 24 iunie 2005, Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menționat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 12240/CC.

Reclamanții au început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală cu competența în materie emițând dispoziția în data de 24 iunie 2005. Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la un interval considerabil, se invocă de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri componența imobilului fără a se face vreo dovadă în acest sens. Ca urmare, apreciază prima instanță, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, ceea ce atrage aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 10447 din 24 iunie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Arată instanța de fond că noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze, termen care cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței. Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantelor. În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, instanța de fond reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Concluzionând, prima instanță apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 8 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva sentinței civilă nr. 136 din 15 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată.

A învederat recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților în lipsa unor acte din dosar și a identificării imobilului notificat. În cauză, s-a relevat, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 10447 din 24 iunie 2005 a fost transmis de Primăria Municipiului Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12240/CC.

Totodată, dosarul mai sus amintit a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se faptul că dosarul trebuia completat cu istoric de arteră și nr. poștal, având în vedere că prin notificarea din 2001 reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. B., în actul de vânzare-cumpărare încheiat la 28 octombrie 1932 imobilul cumpărat de I.I. este situat în str. F.B. nr. 5bis, iar în procesul-verbal de evaluare a averii succesorale de pe urma defunctului I.I., imobilul notificat apare situat în str. F.B. nr. 19. În plus, avându-se în vederea calitatea de moștenitori a notificatorilor de pe urma domnului I.I., în care aceștia au formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a adresat rugămintea către Primăria Municipiului Craiova de a comunica cine este doamna B.C.

care apare alături de notificatori în anexa Decretului nr. 423/1983 și de a lămuri acest aspect raportat la posibilitatea existenței, asupra imobilului notificat, la momentul preluării abuzive, a unei stări de coproprietate și de a dispune în consecință. Referitor la etapa evaluării, s-a precizat de către recurentă că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu înscrisurile amintite, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită.

Astfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat. așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007. Recursul este nefondat. Instanța de fond, în mod legal - prin raportare la dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente - a admis acțiunea reclamanților I.D. și M.E.

și a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea intimaților a deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat la Primăria Municipiului Craiova sub nr. 305/N/2001, în condițiile în care este probat, în litigiu, că prin dispoziția nr. 10447 din 24 iunie 2005 a Primarului Municipiului Craiova s-a dispus, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, imposibil de restituit în natură, și că dosarul aferent dispoziției de restituire a fost înaintat pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost înregistrat la secretariatul acestei comisii sub nr. 12240/CC din 07 aprilie 2006. Este adevărat că dispozițiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile. Principiul „termenului rezonabil” se referă așadar atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauză, dosarul de despăgubire al reclamanților a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 12240/CC/2006 și nu a fost încă soluționat, iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a apreciat că nu a fost respectată cerința rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamanților decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 305/N/2001, imposibil de restituit în natură.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.