ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 136 din 15 martie 2010, Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamanții I.D. și M.E., în contradictoriu cu pârâtele Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților – Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, și a obligat

pârâta la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 305/N/2001.

De asemenea, a fost respinsă acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive, și au fost

respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, invocată

prin întâmpinare, este întemeiată, având în vedere că, potrivit dispozițiilor

art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru analizarea și stabilirea

cuantumului final al despăgubirilor a fost constituită Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, căreia îi revine obligația legală de emitere a deciziei reprezentând

titlu de despăgubiri.

Pe fondul cauzei:

Reclamanții au solicitat

ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul

situat în Craiova, iar prin dispoziția nr. 10447 din 24 iunie 2005, Primăria Municipiului

Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul menționat, dosarul

fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat

sub nr. 12240/CC.

Reclamanții au început

procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unei

notificări în anul 2001, autoritatea locală cu competența în materie emițând dispoziția

în data de 24 iunie 2005.

Ulterior transmiterii

dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la un interval considerabil,

se invocă de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri componența

imobilului fără a se face vreo dovadă în acest sens.

Ca urmare, apreciază prima

instanță, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca

în mod evident principiul procesului rezonabil, ceea ce atrage aplicarea art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă să fie

obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul

imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 10447 din 24 iunie 2005

emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Arată instanța de fond

că noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea

unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze, termen care cuprinde și durata

procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă

prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

Împrejurarea că autoritățile

administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie

culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantelor.

În afara argumentului

decurgând din art. 6 al Convenției, instanța de fond reține că prin neîndeplinirea

obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă

atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile

patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul

Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Concluzionând, prima instanță

apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să

se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 8 ani de la data

formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare

evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva sentinței civilă

nr. 136 din 15 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei

ca neîntemeiată.

A învederat recurenta-pârâtă,

prin motivele de recurs, că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților

în lipsa unor acte din dosar și a identificării imobilului notificat. În cauză,

s-a relevat, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea

ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților,

în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 10447 din 24 iunie 2005 a fost transmis

de Primăria Municipiului Craiova, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat

la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12240/CC. Totodată, dosarul mai sus amintit

a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură

a imobilului notificat, constatându-se faptul că dosarul trebuia completat cu istoric

de arteră și nr. poștal, având în vedere că prin notificarea din 2001 reclamanții

au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. B.,

în actul de vânzare-cumpărare încheiat la 28 octombrie 1932 imobilul cumpărat de

I.I. este situat în str. F.B. nr. 5bis, iar în procesul-verbal de evaluare a averii

succesorale de pe urma defunctului I.I., imobilul notificat apare situat în

str. F.B. nr. 19. În plus, avându-se în vederea calitatea de moștenitori a notificatorilor

de pe urma domnului I.I., în care aceștia au formulat cerere de restituire în temeiul

Legii nr. 10/2001, s-a adresat rugămintea către Primăria Municipiului Craiova de

a comunica cine este doamna B.C. care apare alături de notificatori în anexa Decretului

nr. 423/1983 și de a lămuri acest aspect raportat la posibilitatea existenței, asupra

imobilului notificat, la momentul preluării abuzive, a unei stări de coproprietate

și de a dispune în consecință.

Referitor la etapa evaluării,

s-a precizat de către recurentă că această etapă este condiționată de completarea

dosarului cu înscrisurile amintite, precum și de respectarea ordinii de înregistrare

a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, soluționarea dosarelor privind

acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare

a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei

cereri exprimate de persoana îndreptățită. Astfel spus, procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere

a persoanei îndreptățite, ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor

art. 16 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat. așa cum a fost modificat

și completat prin O.U.G. nr. 81/2007.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond, în mod

legal - prin raportare la dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

- a admis acțiunea reclamanților I.D. și M.E. și a dispus obligarea pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea intimaților a

deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat la Primăria Municipiului

Craiova sub nr. 305/N/2001, în condițiile în care este probat, în litigiu, că prin

dispoziția nr. 10447 din 24 iunie 2005 a Primarului Municipiului Craiova s-a dispus,

potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în Craiova, imposibil de restituit în natură, și că dosarul aferent

dispoziției de restituire a fost înaintat pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și a fost înregistrat la secretariatul acestei comisii sub nr. 12240/CC

din 07 aprilie 2006.

Este adevărat că dispozițiile

Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor”

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările

ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus

menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data

sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare

și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii

judecătorești irevocabile.

Principiul „termenului

rezonabil” se referă așadar atât la durata procedurilor administrative preliminare,

cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația

de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă

acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția

asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauză, dosarul de despăgubire al reclamanților a fost înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 12240/CC/2006 și nu a

fost încă soluționat, iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a apreciat

că nu a fost respectată cerința rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil

și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea

reclamanților decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub

nr. 305/N/2001, imposibil de restituit în natură.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și

că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 136 din

15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2010.