ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5116/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 112 din 9 martie 2010, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta V.P., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților – Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru

Coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, obligând-o pe aceasta din urmă să emită reclamantei decizie

privind titlu de despăgubire aferent imobilului revendicat, conform dispoziției

nr. 517 din 9 martie 2005, emisă de Primăria Municipiului Craiova; a respins acțiunea

reclamantei față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru

lipsa calității procesuale pasive, precum și capătul de cerere privind acordarea

de daune cominatorii; a luat totodată act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

În acest sens instanța

a examinat cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ. excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, invocată

prin întâmpinare și a constatat că obligația legală de emitere a deciziei reprezentând

titlu de despăgubiri și cea privind întocmirea raportului de evaluare, revine Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar faptul că, în conformitate cu

art. 2 din H.G. nr. 361/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei nu îi conferă legitimare

procesuală pasivă în acțiunile prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere

a deciziei reprezentând titlu executor.

Pe fondul acțiunii s-a

reținut că reclamanta a început procedura de recuperare prin formularea unei notificări

în anul 2001, autoritatea locală cu competență în materie emițând dispoziția în

data de 9 martie 2005, iar la un interval de timp considerabil de la data transmiterii

dosarului către Comisie aceasta a invocat necesitatea efectuării unei adrese pentru

lămurirea componenței imobilului revendicat. În acest context s-a apreciat că durata

excesivă a procedurii administrative este de natură a încălca, în mod evident, principiul

procesului rezonabil, în aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, impunându-se obligarea autorității pârâte la emiterea deciziei pentru stabilirea

despăgubirilor privind imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziției

nr. 5717 din 9 martie 2005, emisă de Primăria Municipiului Craiova.

În același sens instanța

a mai avut în vedere și împrejurarea că prin art. 1 al Protocolului Adițional la

Convenție, statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției, s-au

obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice, statul având obligația

de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor.

Concluzionând, instanța

de fond a apreciat că depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii

de acordare a măsurilor reparatorii, constituie o încălcare evidentă a prevederilor

mai sus menționate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin cererea de recurs,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., s-a arătat

că în mod greșit instanța de fond a reținut că au fost încălcate dispozițiile privind

respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei în condițiile în care

procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 implică

mai multe etape și doar după parcurgerea lor este emisă decizia reprezentând titlu

de despăgubire.

În cauză etapa transmiterii

și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul reclamantei fiind înregistrat

sub nr. 12572/CC, însă ordinea de soluționare este stabilită prin decizia nr.

2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de soluționare. Această

Decizie (care înlocuiește decizia nr. 2/2006 potrivit căreia soluționarea era aleatorie),

privește modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare în ordinea înregistrării

lor, respectându-se astfel principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite,

principiu recunoscut atât de Constituția României cât și de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului.

În acest context, instanța

a reținut în mod greșit că s-a efectuat o adresă pentru a se lămuri componența imobilului,

în realitate existând condiționarea impusă de decizia nr. 2815/2008.

Mai mult, s-a arătat că

și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că termenul rezonabil

se evaluează în funcție de mai multe criterii, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita

reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului, aspecte

care vin să întărească opinia recurentei în sensul că sentința atacată este netemeinică

și nelegală.

Examinând cauza din perspectiva

aspectelor detaliate în cererea de recurs și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Din probatoriul administrat

a rezultat, fără dubiu, că reclamanta V.P. a început formalitățile legale pentru

recuperarea bunului său imobil (situat în Craiova, strada S.) sau a contravalorii

acestuia în anul 2001, că prin dispoziția nr. 5717 din 9 martie 2005 Primăria Municipiului

Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii și că dosarul a fost transmis Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care l-a înregistrat sub nr. 12572/CC/12

aprilie 2006.

Apărările pârâtei, axate

în principal pe modalitatea de soluționare a dosarelor în ordinea înregistrării

lor fixată prin decizia nr. 2815/2008, a fost înlăturată de instanță în mod corect

cu argumentarea că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură

a încălca în mod evident principiul procesului echitabil și noțiunea de termen rezonabil

consacrate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împrejurarea că autoritatea

administrativă competentă nu a luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor

constituie culpa acesteia și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului

reclamantei, neputând fi invocate chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva

dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, iar această atitudine

a pârâtei este incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor garantat de art.

1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului – ratificată de România

prin Legea nr. 30/1994.

Într-adevăr, dispozițiile

Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor”

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 (privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente) cu modificările și completările

ulterioare nu prevăd un termen pentru emiterea decizii reprezentând titlul de despăgubire.

O astfel de prevedere

nu se regăsește nici în Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea

menționată – aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 – și nici în decizia prin care s-a

stabilit de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ordinea în care

se soluționează dosarele.

În lipsa unei dispoziții

exprese referitoare la termenul de soluționare instanța de judecată este datoare

să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative

pentru a asigura o protecție reală drepturilor fundamentale ale cetățenilor garantate

de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru atingerea acestui

scop omisiunea legiuitorului național poate fi complinită prin raportare la termenul

rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

acest termen constituind o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil

consființit de aceeași Convenție.

Garanția unui proces echitabil

trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura administrativă

preliminară, statul având obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor

sale astfel încât să răspundă cerinței ca persoana îndreptățită să poată beneficia

efectiv de protecția asigurată prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Complexitatea etapelor

procedurale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 poate constitui un

criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, , dar nu poate fi invocată

pentru justificarea unei totale pasivități a autorității publice.

De aceea, apărarea recurentei

că în mod greșit instanța a reținut că s-a efectuat o adresă pentru lămurirea componenței

imobilului nu face altceva decât să demonstreze pasivitatea sa și ignorarea cerinței

de a soluționa dosarul reclamantei - înregistrat în aprilie 2006 – într-un termen

rezonabil.

În acest context, este

corectă abordarea judecătorului fondului care a obligat autoritatea competentă să

emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire, în aplicarea art. 18

alin. (1) raportat la art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 112 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.