ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1224/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5426 din 14 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de A. și B. împotriva Sentinței nr. 797/2012 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

A modificat sentința în sensul că a admis parte acțiunea și dispus amendarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 2 ianuarie 2011 - 15 martie 2012.

2 Totodată, a respins capătul de cerere privind despăgubirile, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a Sentinței nr. 136 din 15 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform Deciziei nr. 5363 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de control judiciar a apreciat că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a executa hotărârea judecătorească menționată, în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei, respectiv din 2 ianuarie 2011.

Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale menționate, aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada de referință, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 2 ianuarie 2011 și până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Înalta Curte a respins apărările intimatei, privind imposibilitatea aplicării sancțiunii prevăzute de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii judecătorești irevocabile.

Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal.

Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în această calitate, avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus.

În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat, până la 15 mai 2013, procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești.

De asemenea, față de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancțiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Referitor la capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere, instanța de recurs a constatat că recurenții-reclamanți nu au făcut dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului că, în cauză, este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului de plată.

Decizia de recurs a fost atacată de contestatoarea C. cu o contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că prin decizia contestată i-a fost aplicată amenda prevăzută în art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, fără să fi fost citată legal pentru termenul la care a avut loc judecata, la domiciliul său, așa cum se prevede în art. 87 și 90 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat admiterea contestațiilor în anulare, invocând încălcarea dispozițiilor art. 88, 89, 92 și 100 C. proc. civ., referitoare la procedura de citare și de comunicare a sentinței.

Contestatoarea C. a depus la dosar înscrisuri privind actele de executare a amenzii stabilite prin decizia contestată, precum și deciziile prin care s-a dispus numirea și eliberarea sa din funcția de președinte al Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

De asemenea, a formulat concluzii scrise prin care a detaliat aspecte privind admisibilitatea contestației în anulare și motivul de contestație invocat.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Pentru soluționarea contestației în anulare întemeiate pe acest motiv trebuie, așadar, să se stabilească dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită.

Cererea soluționată irevocabil prin decizia atacată a fost întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (1) - (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

- "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

- (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

Prin Decizia nr. 5426 din 14 decembrie 2012, instanța de recurs a modificat Sentința nr. 797 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților A. și B. și a dispus amendarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 2 ianuarie 2011 - 15 martie 2012.

Pentru termenul din 14 decembrie 2012, când s-a judecat recursul, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost citat cu indicarea calității sale, fără a fi fost nominalizat, la sediul autorității publice.

Din înscrisurile dosarului, rezultă că la data respectivă, conducătorul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor era D., care a și semnat întâmpinarea formulată în recurs de Comisie, în timp ce contestatoarea C., identificată ca titular a obligației de plată a amenzii în actele de punere în executare a hotărârii pronunțate în temeiul art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, fusese numită prin Decizia nr. 114 din 4 octombrie 2011 și eliberată din funcție prin Decizia nr. 265 din 23 mai 2012, emisă de Prim-Ministrul României.

Prin urmare, contestația în anulare este întemeiată, fiind incident motivul prevăzut în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de vreme ce contestatoarea C. nu a fost citată pentru judecarea recursului, cu respectarea prevederilor art. 88, art. 90 alin. (1) și art. 92 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația, va anula decizia atacată și va stabili un termen pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de C. împotriva Deciziei nr. 5426 din 14 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează Decizia nr. 5426 din 14 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Acordă termen pentru judecarea recursului la data de 23 iunie 2016, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM