ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1256/2016

Decizia nr. 1256/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 decembrie 2015, sub nr. x/1/2015, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Proprietăților, F., G., H., I., J., K. și L., anularea deciziei nr. 4966 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului și respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Sub acest aspect, contestatoarea a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare reglementate de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., respectiv decizia împotriva căreia a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare este irevocabilă, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, iar motivele invocate prin prezenta contestație nu au putut fi supuse analizei unei instanțe de control judiciar.

În acest sens, contestatoarea a precizat că nu a putut invoca motivul de contestație în anulare, respectiv nelegala citare de către instanța de recurs, întrucât nu a fost legal citată la termenul la care a avut loc judecata și nici nu a fost prezentă la soluționarea cauzei în recurs.

În cursul judecății în calea extraordinară de atac a recursului, contestatoarea a susținut că nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul la care a avut loc judecata, deși potrivit dispozițiilor C. proc. civ., instanța are obligația de a soluționa orice cerere numai dacă procedura de citare a tuturor părților a fost legal îndeplinită.

Pentru a fi apreciată legal îndeplinită procedura de citare la data soluționării recursului, se impunea a fi citată A., și nu Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Având în vedere că figura ca parte în proces ca efect al funcției deținute, respectiv Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în mod distinct de persoana juridică de drept public al cărei președinte era, citarea contestatoarei A. trebuia realizată la domiciliul său legal, respectiv la adresa din București, sector 2, potrivit dispozițiilor art. 87 și art. 90 alin. (1) C. proc. civ.

Nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea contestatoarei cu ocazia soluționării recursului a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale, care, în raport de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., de impune a fi anulată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85, art. 90 alin. (1), art. 107 și art. 317 alin. (8

1

) pct. 1 din C. proc. civ. (1865).

Intimatul M., în calitate de președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat, prin întâmpinare, admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, cu consecința desființării deciziei nr. 4966 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.

Obiectul contestației în anulare îl constituie decizia nr. 4966 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/54/2011.

Prin această decizie, instanța de recurs a dispus:

„Admite recursul declarat de B., C., D., N. împotriva sentinței nr. 781 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea reclamanților B., C., D., N..

Aplică Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 08.04.2011-15.03.2012”.

Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, se constată că sunt îndeplinite, întrucât hotărârea a cărei desființare se solicită este o hotărâre irevocabilă, iar motivul invocat vizează neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs.

Contestatoarea A. justifică legitimare procesuală activă și interes în promovarea contestației în anulare, în considerarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a faptului că a deținut funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în perioada 04.10.2011-23.05.2012, fiind astfel vizată de sancțiunea amenzii aplicată prin decizia instanței de recurs.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, la termenul de judecată a cauzei în recurs, 16 noiembrie 2012, contestatoarea A. nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă în instanță.

Astfel, citarea acesteia s-a realizat prin publicitate, prin afișarea citației la ușa instanței, fără ca recurenții-reclamanți să facă dovada că, deși au făcut tot ce le-a stat în putință, nu au reușit să afle domiciliul acesteia.

Din cuprinsul art. 95 C. proc. civ. rezultă că citarea prin publicitate, inclusiv prin afișare la ușa instanței, constituie o situație de excepție și nu poate fi dispusă decât atunci când reclamantul face dovada că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului.

Cum această dovadă nu a fost făcută, citarea contestatoarei prin afișare la ușa instanței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 95 C. proc. civ.

Pe de altă parte, se observă că la data judecății cauzei în recurs, contestatoarea A. nu mai deținea funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nicio altă funcție în cadrul A.N.R.P.

În aceste condiții, citarea acesteia trebuia realizată la adresa de domiciliu din București, sector 2, în acord cu dispozițiile art. 90 alin. (1) C. proc. civ.

Reținând că procedura de citare cu contestatoarea A. nu a fost legal îndeplinită la data judecății cauzei în recurs, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, astfel că urmează a se dispune admiterea contestației, anularea deciziei nr. 4966 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și rejudecarea recursului declarat în cauză.

Cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă, ca neîntemeiată, întrucât nu s-au depus niciun fel de dovezi în susținerea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 4966 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia nr. 4966 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește termen pentru rejudecarea recursului la data de 21 iunie 2016, cu citarea părților.

Respinge cererea contestatoarei A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.