ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2016

Decizia nr. 1842/2016

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 7157 din data de 1 noiembrie 2010 Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale absolute și a declinat în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta A. împotriva procesului-verbal din 13 iulie 2010 întocmit de intimatul I.P.J. Vâlcea.

Recursul promovat de petentă împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv formulat potrivit Deciziei nr. 60 din data de 18 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 1517 din data de 18 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 60 din data de 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Gorj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., calea de atac fiind respinsă ca inadmisibilă, potrivit Deciziei nr. 2227 din data de 8 mai 2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tot ca inadmisibilă a fost respinsă și contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2227 din data de 8 mai 2012, potrivit Deciziei nr. 255 din data de 18 ianuarie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 7 din data de 19 ianuarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 255 din data de 18 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/1/2016, A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 7 din 19 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În cuprinsul cererii contestatoarea a susținut că decizia menționată este nelegală, a fost pronunțată ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, fiind menționat și faptul că motivele contestației vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate.

Calea de atac promovată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți cu privire la contestația în anulare

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce succed:

În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".

Prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Așadar, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Înalta Curte constată faptul că prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare nu s-a soluționat un recurs promovat de contestatoare, ci s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 255 din data de 18 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă că un exercițiu legal al contestației în anulare, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ..

În cauza de față, contestatoarea nu și-a motivat în fapt demersul procesual, s-a limitat la a indica temeiul de drept - dispozițiile art. 317 - 321 C. proc. civ., urmărind, în fapt, rejudecarea căii de atac anterior promovate, iar nerespectarea normelor imperative menționate obligă la respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) din același cod, "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Acest text de lege reprezintă o aplicație a principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac și are ca finalitate tocmai evitarea reiterării unei căi de atac.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 7 din 19 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT