ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2015

Decizia nr. 41/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de revizuire;

Prin Decizia nr. 15147 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-au respins recursurile formulate pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentințelor civile nr. 3240 din data de 15 aprilie 2013 și nr. 2645 din data de 25 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/95/2012, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A. SA și intimata pârâtă Camera de Conturi Gorj.

În argumentele prezentare instanța a reținut că, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003 - autorizațiile, acordurile și celelalte aprobări și avize de funcționare necesare desfășurării de activități miniere sunt valabile pe toată durata permiselor și a licențelor în baza cărora se desfășoară aceste activități” iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol - „Autorizațiile, acordurile și alte aprobări și avize de funcționare necesare desfășurării activităților miniere se emit pentru ansamblul operațiunilor necesare activităților miniere.„

Față de aceste aspecte, reține instanța, că în mod corect instanța de fond a constatat că potrivit principiului neretroactivității legii care guvernează procesul civil dar și a principiului de drept „tempus regit actum" un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui, astfel că la momentul când unitatea a început lucrările de exploatare, respectiv 1984 - 1987 au fost obținute toate autorizațiile și avizele în conformitate cu legislația existentă la acea dată și au fost achitate toate taxe prevăzute de legislația în vigoare pentru autorizarea lucrărilor de exploatare.

S-a mai reținut că este evident faptul că activitățile de exploatare a resurselor de lignit se desfășoară în baza licențelor de exploatare, licențe obținute în anul 2001 și care dau dreptul unității de a executa lucrări miniere de exploatare a resurselor/rezervelor de lignit pentru o perioadă de 20 de ani, în perimetrele de exploatare descrise și delimitate și, în conformitate cu prevederile art. 44 din Legii minelor nr. 85/2003, iar pentru perimetrele autorizate potrivit licenței, unitatea achită pentru fiecare kmp o taxă anuală pentru activitatea de exploatare precum și redevența minieră.

Astfel, pentru aceeași activitate de exploatare și pentru aceeași suprafață de teren, nu pot fi percepute două taxe de către două autorități diferite, pentru a fi respectate, și „principiul impozitării o singură dată” regăsit în cadrul intern precum și „principiul evitării dublei impozitări” consacrat la nivel internațional.

În ceea ce privește dispozițiile art. 49 din Legea nr. 85/2003 - „Plata taxelor, tarifelor și a redevențelor prevăzute în prezenta lege nu îl scutește pe titularul licenței/permisului de plata obligaților bugetare datorate conform legislației fiscale în vigoare”, invocată de recurentă pentru a motiva complementaritatea celor două taxe, instanța a reținut că că aceasta se referă la alte obligații pe care unitatea le are față de bugetele locale, referitoare la impozitele pe mijloace fixe, clădiri, autoturisme etc., astfel că, instanța de fond a reținut în mod corect că deținerea licenței de exploatare în baza Legii minelor o exonerează de plata taxei care face obiectul prezentei cauze, cele două taxe fiind prevăzute de acte normative care se exclud.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire;

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera de Conturi a Județului Gorj, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire, în esență, s-a argumentat că, decizia criticată este nelegală și netemeinică, întrucât, în opinia revizuentei, prin cea de-a doua Decizie nr. 15147 din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului,conform Deciziei nr. 12864 din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/95/2012.

Arată în continuare că Decizia nr. 12864 din 2 octombrie 2013

pronunțată în dosarul menționat anterior, prin care a fost respins recursul SC A. SA și menținută hotărârea atacată, este prima hotărâre irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit de către instanța de judecată legalitatea măsurilor dispuse prin actele administrative emise de Curtea de Conturi, cu privire la plata taxei pentru eliberarea autorizației de excavare de către entitatea controlată.

Prin sentința civilă nr. 3240 din 15 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2012, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte contestația formulată de SC A. SA și a dispus anularea parțială a Încheierii nr. 52 din 20 iunie 2012, precum și a Deciziei nr. 545 din 04 aprilie 2012 a Camerei de Conturi Gorj și a Raportului de control nr. 5982/2012, doar cu referire la măsura dispusă la pct. 1 lit. b), iar prin sentința civilă nr. 2645 din 25 martie 2013, pronunțată în același dosar, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA și a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 545 din 04 aprilie 2012 a Camerei de Conturi Gorj, doar cu referire la măsura dispusă la pct. 1 lit. b), până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauzei.

Atât împotriva sentinței nr. 2645 din 25 martie 2013 prin care fusese soluționată acțiunea de suspendare a executării actelor administrative emise de Curtea de Conturi, cât și împotriva sentinței nr. 3240 din 15 aprilie 2013 prin care fusese soluționată acțiunea de anulare a acelorași acte administrative, Curtea de Conturi a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 15147 din 29 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ambele recursuri

și a menținut hotărârea atacată.

În fine, revizuenta opinează că, prin cea de-a doua Decizie nr. 15147 din 29 octombrie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. x/95/2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului în urma Deciziei nr. 12864 din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/95/2012.

Față de aceste aspecte, revizuenta susține că cererea de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege: identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile sunt pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire;

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. r

evizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.

În cauză, Înalta Curte constată că pe calea revizuirii reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești.

Așadar, rațiunea reglementarii cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauza și aceleași părți.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța sa fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.

În speța, din ansamblul probator al cauzei, rezultă fără echivoc că în cel de-al doilea proces nu s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 12864 din 2 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/95/2012.

Prin sintagma una și aceeași pricina" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauza și de părți, cu privire la cele doua cereri de chemare în judecata, astfel încât soluționarea celei de a doua sa aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză si este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate".

Ori, în speță, deși între cele doua cauze exista identitate de părți, nu este dată identitatea de obiect și cauză, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1201 C. civ.

În analiza hotărârilor judecătorești ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/95/2012 reclamanta SC A. SA în contradictoriu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Gorj, a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 52 din 20 iunie 2012 emisă de Curtea de Conturi prin care a fost soluționată contestația nr. 11444 din 24 aprilie 2012 la Decizia nr. 545 din 04 aprilie 2012 emisă de Camera de Conturi Gorj pentru aplicarea măsurilor de valorificare a constatărilor din Raportul de control nr. 5892 din 29 februarie 2012 solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 545 din 04 aprilie 2012 emisă de Camera de Conturi Gorj cu referire la măsura dispusă la pct. 1 lit. b) și f) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și admiterea contestației și anularea Încheierii nr. 52 emisă la 20 iunie 2012 de Curtea de Conturi și pe cale de consecință anularea parțială a Deciziei nr. 545 din 04 aprilie 2012 emisă de Camera de Conturi Gorj precum și a Raportului de control nr. 5892 din 29 februarie 2012 cu privire la abaterile consemnate și pentru care s-au dispus măsurile contestate.

Tribunalului Gorj a pronunțat sentința nr. 2519 din 20 martie 2013.

Cauza a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 15147/2013 din 29 Octombrie 2013 pronunțată de Curtea de apel Craiova, în sensul respingerii recursurilor formulate pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentințelor civile nr. 3240 din data de 15 aprilie 2013 și nr. 2645 din data de 25 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/95/2012, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A. SA și intimata pârâtă Camera de Conturi Gorj.

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 iulie 2012 la Curtea de Apel Craiova, trimisă spre soluționare Tribunalului Gorj așa cum rezultă din sentința civilă nr. 899 pronunțată la 28 septembrie 2012 în Dosarul nr. x/54/2012, reclamanta SC A. SA a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 51 din 20 iunie 2012, încheiere prin care a fost soluționată contestația nr. 7063 din 10 aprilie 2012 formulată de SC A. SA precum și anularea Deciziei nr. 544 din 4 aprilie 2012 privind măsurile dispuse la pct. 1 lit. a), ambele emise de Camera de Conturi Gorj pentru aplicarea măsurilor de valorificare a constatărilor din raportul de control nr. 3839 din 20 septembrie 2012.

Cauza a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 12864 din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință, susținerile revizuentei nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. astfel că, în raport cu prevederile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

cererea de revizuire formulată de revizuenta Curtea de Conturi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera de Conturi a Județului Gorj împotriva Deciziei nr. 15147 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.