ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2013/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 februarie 2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării Deciziei nr. x și a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x/18.09.2014 cu privire la măsurile nr. 3 și 4 până la soluționarea capătului al doilea de cerere privind anularea Deciziei nr. x, a Raportului de inspecție economico-financiară nr. x cu privire la măsurile nr. 3 și 4 și a Deciziei nr. 65/P/04.02.2015 de respingere a plângerii prealabile.

Prin sentința nr. 666 din 5 iunie 2015, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 374 din 22 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei privind anularea actelor contestate, ca neîntemeiată, și a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor contestate, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile Regulamentului de organizare și funcționare, conform cărora Consiliul de Administrație al societății este însărcinat de către asociatul unic, Consiliul Local al Municipiului Motru - Adunarea Generală a Acționarilor, să mandateze în numele consiliului local, directorul general al unității ca, în situații de apariție a unor dificultăți economice, tehnice sau financiare ce pot genera probleme însemnate, să apeleze la serviciile unor experți tehnici sau, după caz, avocați, în vederea identificării soluțiilor pentru prevenirea, limitarea sau eradicarea pierderilor însemnate și care, să ofere asistență și/sau reprezentare în fața instituțiilor, autorităților, instanțelor de judecată.

Mai arată recurenta-reclamantă că, instanța de fond, în mod greșit a susținut neîndeplinirea condiției existenței situației temeinic justificate, în condițiile în care este pusă în discuție suma de 36 miliarde RON, în aceste condiții, conducerea societății, fiind în drept să contacteze un avocat cu experiență, pentru identificarea de soluții pentru prevenirea, limitarea sau eradicarea pierderilor.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 8 februarie 2018, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Prin actele de control a căror anulare s-a cerut, recurenta-reclamantă prin organele sale de conducere, a fost obligată să procedeze la recuperarea de la persoanele vinovate a sumei achitate în baza contractului de asistență și reprezentare juridică nr. 146/28.04.2014, considerat a fi încheiat cu încălcarea art. 1 din O.U.G. nr. 26/2012, precum și a contravalorii amenzilor contravenționale achitate în timpul controlului pentru neaplicarea vizei de control financiar preventiv și omisiunea înregistrării ca venituri la data de 31.03.2014 a subvențiilor de la Consiliul Local, asociatul unic al societății.

Din cuprinsul motivelor de nelegalitate reiese faptul recurării soluției pronunțate de prima instanță numai în privința punctului 3 din Dispoziția obligatorie nr. x/18.09.2014, ce se referă la încheierea contractului de asistență și reprezentare juridică nr. x/28.04.2014.

Judecătorul fondului a motivat soluția de respingere a acestui capăt de cerere, prin încălcarea dispozițiilor art. I alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2012, respectiv pentru inexistența unui acord prealabil al Consiliului Local Motru, în sensul confirmării existenței temeinic justificate ce reclamă încheierea acestui contract.

Înalta Curte constată că, potrivit art. I alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice și întărirea disciplinei financiare și de modificare și completare a unor acte normative, autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, […], care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare, decât în situații temeinic justificate în care aceste activități nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entități și numai cu aprobarea și consultarea reprezentanților statului sau unităților administrativ-teritoriale în organele de conducere ale acestora.

Recurenta-reclamantă consideră că, în speță, sunt îndeplinite cele două condiții impuse de textele legale sus-menționate, respectiv, prin Regulamentul de organizare și funcționare, Consiliul de Administrație l-a mandatat pe directorul general al unității, ca în situația apariției unor dificultăți economice, tehnice sau financiare, ce pot genera pierderi însemnate, să apeleze la serviciile unor experți tehnici și/sau avocați iar aceste situații temeinic justificate sunt întrunite pentru că se pune în discuție o sumă în cuantum de 36 miliarde RON.

Din analiza și interpretarea dispozițiilor art. I alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 26/2012 rezultă că achiziționarea unor servicii de asistență juridică, în situații temeinic justificate, se poate realiza numai cu aprobarea/mandatarea reprezentanților organelor de conducere ale societății, realizate de consiliul local, deoarece unitatea administrativ teritorială deține integral capitalul social.

Prevederile din Regulamentul de organizare și funcționare al societății la care face referire recurenta-reclamantă, și anume art. 13-Consiliul de Administrație, se referă la mandatarea de către acest organ a directorului general (executiv), ca, în situația apariției unor dificultăți economice, tehnice sau financiare ce pot genera pierderi, să apeleze la serviciile unor experți tehnici sau avocați.

Dispoziția din Regulamentul de organizare și funcționare al societății nu o dispensează însă de obligația de a solicita aprobarea consiliului local sau mandatarea consiliului de administrație de către același consiliu local în sensul de a achiziționa serviciile de natură juridică.

Ulterior, după obținerea aprobării/mandatării, devin aplicabile prevederile Regulamentului de organizare și funcționare, prin care poate fi mandatat directorul general (executiv) să achiziționeze serviciile.

În ceea ce privește constatarea existenței unei situații temeinic justificate, Înalta Curte constată inexistența unor înscrisuri care să dovedească îndeplinirea acesteia, motivațiile sub acest aspect lipsind inclusiv din cuprinsul contestației administrative formulate împotriva Deciziei nr. x/18.09.2014.

Susținerea existenței unei sume în cuantum de 36 miliarde RON, expusă pentru prima dată prin motivele de recurs, nu poate fi apreciată pozitiv.

Față de acestea, nefiind întrunite prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. prin administrator judiciar S.C. B. Tg-Jiu împotriva sentința nr. 374 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2018.