ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2562/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestora la anularea Dispoziției obligatorii nr. X/30 mai 2017 emisă de DGRFP Craiova și a Deciziei nr. 68/P/31 august 2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și contestațiilor, apreciind că sunt nelegale și netemeinice.

Totodată, a solicitat obligarea pârâților la validarea și la plata sumei de bani ce i se cuvine conform decontului justificativ aferent facturii fiscale nr. x/20.11.2015 și Contractului de consultanță nr. 30/04.09.2015 încheiat între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.A.

2.1. Prin sentința nr. 148 din 26 ianuarie 2018, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că, potrivit art. 36 și 45 din H.G. nr. 101/2012, în cazul formulării unor acțiuni având ca obiect contestarea deciziilor emise în soluționarea plângerilor prealabile de către Ministerul Finanțelor Publice - Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și contestațiilor, actul administrativ ce face obiectul unor asemenea acțiuni este reprezentat de decizia emisă de către Ministerul Finanțelor Publice în soluționarea plângerii prealabile.

În cauză, obiectul principal al acțiunii îl constituie anularea Deciziei nr. 68 din 31.08.2017 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, prin care a fost respinsă plângerea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., iar celelalte solicitări reprezintă cereri accesorii, modul lor de soluționare depinzând de soluția ce se va pronunța cu privire la capătul principal de cerere al acțiunii.

Prin urmare, întrucât actul administrativ atacat este emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova.

2.2. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 148 din 13 martie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în cauză, actul administrativ pretins vătămător, respectiv dispoziția obligatorie nr. X/30.05.2017, a cărei anulare se solicită, a fost emisă în parcurgerea procedurii reglementate de prevederile H.G. nr. 101/2012, citând prevederile art. 28 alin. (1) și (5) din acest act normativ.

S-a reținut astfel că actul atacat este emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, așa încât este lipsit de relevanță ce structură are atribuții de control cu privire la acest act.

Cum obiectul acțiunii nu privește un act al unei autorități publice centrale, iar valoarea creanței contestate este mai mică de 1.000.000 RON, s-a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, fiind incident cel de-al doilea criteriu avut în vedere de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cel referitor la cuantumul valoric al creanței.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează anularea Dispoziției obligatorii nr. X/30 mai 2017 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Deciziei nr. 68/P/31 august 2017 emise de Ministerul Finanțelor Publice în soluționarea plângerii prealabile.

Potrivit art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 101/2012 " Dispoziția obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecție economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite", iar alin. (5) al aceluiași articol stabileste că "Dispoziția obligatorie reprezintă titlu de creanță pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat înscrise în aceasta".

Condițiile și termenele de soluționare a plângerii prealabile împotriva dispoziției obligatorii sunt cele reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar decizia emisă în soluționarea acestei plângeri poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit H.G. nr. 101/2012.

Se constată astfel că, în cauză, actul care produce efecte juridice este reprezentat de Dispoziția obligatorie nr. X/30 mai 2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în temeiul H.G. nr. 101/2012, astfel, în stabilirea competenței soluționării cauzei nu are relevanță autoritatea competenă în soluționarea plângerii administrative formulate împotriva acestui act, aspect ce trebuie avut în vedere doar cu ocazia soluționării fondului, când se exercită un control al legalității actului emis.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În conformitate cu aceste dispoziții generale, competența materială de soluționare a cauzelor se stabilește în raport de două criterii și anume rangul autorității care a emis ori încheiat actul în sistemul organelor administrației publice și criteriul valoric în cazul litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

În speță, sunt aplicabile aceste prevederi legale în raport cu criteriul valoric, dispoziția contestată făcând parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul valorii creanței contestate este de 84.000 RON și TVA 20.160 RON, prin urmare, nu depășește pragul valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de acest text de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4)din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.