ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.05.2017, sub nr. de dosar mai sus indicat, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Ministerul Finanțelor Publice ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 86/P/05.12.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară - Compartimentul Gorj.

2.1. Prin sentința nr. 5772/10.10.2017 Tribunalul București, secția a II-a CAF a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a CAF, reținând în esență incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea pârâtului MFP de autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a CAF la data de 21.01.2018 sub același nr. de dosar, cu prim termen acordat la data de 22.03.2018.

2.2. Prin sentința nr. 1399 din data de 23.03.2018 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice; s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că reclamantul urmărește prin demersul său judiciar înlăturarea efectelor actului administrativ individual apreciat vătămător pentru el și anume Dispoziția obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiara - Compartimentul Gorj, așadar de o autoritate publică locală.

Împrejurarea atragerii în proces, în calitate de pârât, a autorități publice care a soluționat plângerea prealabilă în cadrul recursului ierarhic nu influențează regulile de stabilire a competenței materiale, căci, așa cum mai sus s-a arătat, competența materială se determină în funcție de obiectul acțiunii în contencios administrativ, obiect ce se identifică ca fiind cercetarea legalității unui act administrativ tipic/asimilat, iar nu a soluției dată plângerii prealabile.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 86/P/05.12.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și anularea parțială a Dispoziției obligatorii nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară - Compartimentul Gorj.

Prin Dispoziția obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară - Compartimentul Gorj, urmare a constatării unor deficiențe, au fost prezentate măsurile impuse în sarcina conducerii societății "B.", respectiv a reclamantului, pentru remedierea acestor deficiențe, precum și termenele pentru îndeplinirea acestora.

În mod evident, prin demersul său judiciar, reclamantul urmărește anularea în parte a măsurilor stabilite prin dispoziția obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară - Compartimentul Gorj, decizia nr. 86/P/05.12.2016 emisă de către Biroul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice nereprezentând decât răspunsul acestei autorități la contestația formulată de reclamant în cadrul procedurii administrative prealabile.

Prin urmare, deși reclamantul s-a îndreptat și împotriva deciziei emisă de Ministerul Finanțelor Publice în soluționarea plângerii prealabile, actul administrativ care produce efecte juridice asupra reclamantului este dispoziția obligatorie emisă de DGRFP Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Dispoziția obligatorie nr. X/07.10.2015 emisă de DGRFP Craiova, ce are ca obiect instituirea în sarcina reclamantului, în calitatea acestuia de Director General al societății "B.", a unor măsuri pentru recuperarea unor sume de bani reprezentând plăți efectuate cu nerespectarea prevederilor legale, a fost emisă în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare la operatorii economici și face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aplicabilitatea criteriului valoric reglementat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă din definiția creanței bugetare și regimul juridic aplicabil acestora, conform O.U.G. nr. 94/2011 coroborat cu prevederile Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015).

Conform art. 1 pct. 10 din Codul de procedură fiscală, creanța fiscală este aceea care dă dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie.

Conform art. 1 pct. 7 din Codul de procedură fiscală, creanța bugetară este aceea care dă dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanță bugetară accesorie.

Conform art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală, prin creanță fiscală principală se înțelege dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale.

Rezultă, prin excludere, faptul că prin creanța bugetară principală se înțelege dreptul la perceperea unor alte sume la buget, decât cele ce reprezintă creanțe fiscale.

Conform prevederilor art. 2 alin. (2) lit. c Codul de procedură fiscală, Codul de procedură fiscală se aplică și altor creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale.

Or, conform art. 22 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011 "(3) Creanțelor bugetare și accesoriilor aferente, stabilite de organele de inspecție economico-financiară competente, li se aplică reglementările legale în vigoare referitoare la colectarea creanțelor fiscale".

Prin urmare, pentru determinarea competenței materiale în prezenta cauză va fi avut în vedere criteriul valoric, similar unei creanțe fiscale; criteriul rangului autorității emitente ar fi fost eventual aplicabil doar în ipoteza în care niciuna din măsurile dispuse prin Dispoziția atacată nu avea un conținut evaluabil.

Având în vedere că măsurile contestate în cauză privesc sume ce nu depășesc valoarea de 1.000.000 RON, Înalta Curte, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.