ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2018

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la 09.02.2018, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 64/P din 04.08.2017 emise de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor privind soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziției Obligatorii nr. x din 04.05.2017 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova. În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 64/P din 04.08.2017 în sensul anulării art. 1 din decizie, și anularea în tot a Dispoziției Obligatorii nr. x din 04.05.2017 emise de DGRFP Craiova. Prin Sentința civilă nr. 273 din 9 mai 2018, Curtea de Apel Craiova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal. A reținut instanța, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că obiectul cererii de chemare în judecată privește o valoare mai mică de 1.000.000 RON.

Hotărârea celei de-a doua instanțe Tribunalul Dolj, prin Sentința civilă nr. 1.813 din 4 septembrie 2018, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, ridicată din oficiu (consemnată, în mod eronat, în practicaua sentinței ca fiind excepția necompetenței teritoriale), și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. A reținut instanța că primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate a fost termenul din 11 aprilie 2018, termen la care Curtea de Apel Craiova era obligată să verifice competența. Lipsa dovezii mandatului de reprezentant al pârâtei DGRFP Craiova pentru formularea întâmpinării în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice nu era o chestiune care să împieteze asupra respectării obligației imperative stabilite de cod. Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Constanța, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență 3.1. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarelor și dispozițiile legale incidente, constată că, la termenul din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat că pricina nu se află la primul termen de judecată pentru a discuta competența și estimarea duratei procesului și a prorogat discutarea acestor aspecte până la verificarea calității părților și la stabilirea cadrului procesual sub aspectul părților. La următorul termen, din 9 mai 2018, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. 3.2. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe." Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligația judecătorului, din oficiu, de a verifica și de a stabili dacă instanța este competentă material, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. 3.3. Din cuprinsul încheierii de ședință din 11 aprilie 2018, Înalta Curte reține că, pentru termenul de judecată de la data respectivă, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile, inclusiv cu pârâții chemați în judecată care au lipsit. De asemenea, cadrul procesual a fost bine stabilit, conform cererii de chemare în judecată, care, de altfel, a urmat procedura de regularizare prevăzută de art. 200 C. proc. civ. premergătoare fixării primului termen de judecată. 3.

Aspectul reținut prin încheierea de ședință din 11 aprilie 2018, al formulării întâmpinării de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în numele Ministerului Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor, fără a avea mandat din partea acestuia, nu avea nicio relevanță în stabilirea competenței, astfel că nu putea fi încadrat în situația de excepție prevăzută de alin. (2) al art. 131 C. proc. civ., pentru a se acorda un nou termen de judecată. Prin urmare, deși cauza s-a aflat la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, prima instanță nu a respectat dispozițiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a-și verifica și a-și stabili competența, devenind, astfel, competentă a soluționa cauza. 3.

Față de cele reținute, Înalta Curte nu va mai analiza conflictul negativ de competență din perspectiva instanței competente material în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.