ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2016

Decizia nr. 2570/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 iulie 2015, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin Sentința nr. 872 din 3 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta DGRFP Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicat, suspendarea executării actelor administrativ-fiscale întocmite de pârâtă, respectiv: Decizia de impunere F-Gj nr. 125 din 13 martie 2015, Raportul de inspecție fiscală F-Gj nr. 85 din 13 martie 2015, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 41043 din 13 martie 2015, până la soluționarea contestației îndreptate împotriva acestor acte, înregistrată la AJFP Gorj sub nr. x din 4 mai 2015.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 341 din 4 august 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-Gj 85 din 13 martie 2015 și a Deciziei de Impunere nr. F-Gj 125 din 13 martie 2015 până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva acestor acte administrativ-fiscale.

Recurenta-reclamantă critică sentința atacată, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță, a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prin raportare la starea de fapt rezultată din înscrisurile existente la dosar.

Apreciază recurenta că a demonstrat instanței de fond că cererea de suspendare pe care a formulat-o, îndeplinește cumulativ cele două condiții esențiale, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, condiția cazului bine justificat este demonstrată de motivele expuse în contestația pe care a formulat-o în cadrul exercitării procedurii administrative, aflată în curs de soluționare. Dacă nu ar fi expus aceste motive, ar fi imposibilă demonstrarea cazului bine justificat, în accepțiunea legii contenciosului administrativ. Chiar dacă în favoarea actului administrativ operează o prezumție de legalitate, nu înseamnă că instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare, nu are dreptul să se aplece asupra unor chestiuni de fond care îi pot forma convingerea că actul este cel puțin în aparență, nelegal.

Referitor la cea de-a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, arată că executarea actelor administrative atacate, prin blocarea conturilor bancare ale recurentei și indisponibilizarea sumelor de bani existente și viitoare, va determina nu doar o paralizare a activității, ci chiar imposibilitatea onorării contractelor asumate față de clienți și furnizori. De asemenea, vor fi afectate și contractele de leasing, contractele de împrumut bancar, contractele de asigurare.

Nu în ultimul rând, menționează că soluția suspendării actelor administrative, până la soluționarea contestației îndreptată împotriva actelor administrativ-fiscale, se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care poate fi luată de autoritatea jurisdicțională, conform Recomandărilor R89 și 16/2003 ale Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, fără a aduce atingere principiului executării din oficiu a deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin raportul întocmit se constată că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., însă se apreciază că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Pentru aceste motive, se reține faptul că recurenta are obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei datorată pentru soluționarea recursului, obligație ce trebuie îndeplinită conform art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, de la data comunicării raportului până la termenul ce se va acorda pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

2.2. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu a fost timbrat, deși recurentei i s-a comunicat obligația de achitare a taxei de timbru datorată pentru soluționarea recursului formulat.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

Având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a cererii de recurs ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 197 C. proc. civ., republicat.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Societatea A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 341 din 4 august 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN