ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, a solicitat anularea Deciziei nr. GJ x din 04.09.2015 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Deciziei CRR DEC-1139 din 26.10.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, cu consecința exonerării societății de la plata sumei de 56.949.726 RON, din care debite în sumă de 24.096.731 RON și accesorii în sumă de 32.852.995 RON.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 404 din 28 septembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și a anulat Decizia nr. CRR DEC-1139 DIN 26.10.2015 emisă de ANAF - DGRFP Craiova și Decizia nr. x/4.09.2015 emisă de A.J.F.P. Gorj.

Împotriva Sentinței nr. 404 din 28 septembrie 2016 au declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Recurenta a afirmat prin cererea de recurs că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția având în vedere doar structura acționariatului, fără a ține însă cont de Consiliul de administrație și de atribuțiile conferite acestuia de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Astfel, "persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat (...) insolvent dacă, direct ori indirect, controlează este controlată sau se află sub control comun cu debitorul (...)." Art. 27 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 definește termenul de "control" și anume: "a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei societăți comerciale ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți comerciale ori consiliul directorial unei asociații sau fundații;"

- SC B. SA, debitorul aflat în insolvență, are ca acționari persoane juridice:

- SC C. SA: cu sediul în București, Sectorul 3, Str. x, Nr. 30; Contacte sediu social: Fax (...), Telex (...), Adresa de e-mail (...), telefon: (...); Contacte firmă: Fax (...), Telex (...), Adresa de e-mail (...); înmatriculata la ORC București sub nr. x/1991, CUI x, deține un număr de 530615 acțiuni (o cota de participare de 45,13%);

- Societatea D.: nr. acțiuni/părți sociale = 416.069, de unde rezultă o cotă de participare de 35,39%;

Deci, cota de participare la capitalul social al SC B. SA al celor 2 acționari este de 80,52%;

Prin încheierea din data de 01.02.2010, pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2010, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC C. SA, lichidator judiciar fiind desemnat E..

SC A. SA are ca acționari persoane juridice:

SC F. SA care deține un număr de 530615 acțiuni (54,5% din capitalul social); sediul este același cu cel al SC C. SA, respectiv București Sectorul 3, Str. x, Nr. 30, Contacte sediu social: Fax (...), Telex (...), Adresa de e-mail (...), telefon: (...) SOCIETATEA D.: nr. acțiuni/părți sociale = 283, de unde rezultă o cotă de participare de 22%;

Deci, cota de participare la capitalul social al SC F. SA este de 76,5%.

S-a invocat faptul că esențial în această situație nu este structura acționariatului ci controlul deținut în cazul celor două societăți sub aspectul majorității drepturilor de vot în adunarea generală ca urmare a componenței consiliului de administrație, așa cum este precizat în articolul mai sus menționat, aspect la care instanța de fond nu face referire.

Astfel, SC F. SA și SC. C. SA sunt două societăți care funcționează la aceeași adresă, având aceleași numere de contact telefonic, e-mail, fax, etc. Din informațiile furnizate de ORC București referitoare la aceste doua societăți, s-a constatat că și componența Consiliului de administrație al acestora este aceeași.

Începând cu luna august 2002 (data înregistrării la ORC Gorj a A. SA fiind 16.07.2002), Consiliul de administrație al C. SA București este alcătuit din 3 persoane:

- G. - Președinte;

- H. - Vicepreședinte;

- I. - Administrator.

Ulterior, prin Mențiunea nr. x/21.12.2005, s-a înregistrat retragerea din funcția de administrator pentru I. și înlocuirea acestuia cu J., această structură a Consiliului de administrație menținându-se până la revocarea acestuia, odată cu intrarea în procedura simplificată a falimentului conform încheierii din 02.01.2010 a Tribunalului București.

Consiliul de administrație al SC C. SA, conform mențiunii 194318 din 02.08.2002, este alcătuit din:

- G. - Președinte;

- H. - Vicepreședinte;

- K. - Administrator;

Prin Mențiunea x/22.12.2005 s-a solicitat revocarea lui K. și înlocuirea acestuia în consiliul de administrație cu J. Această structură a Consiliului de administrație este menținută până la 17.06.2013, când prin mențiunea x J. a fost revocată, fiind numită în Consiliul de administrație L. De altfel, prin încheierea de ședință din data de 10.06.2013 a Tribunalului București și SC C. SA a intrat în procedura insolvenței.

Totodată, s-a invocat preluarea angajaților SC B. SA de către reclamantă, aspect de necontestat în urma expertizei care însă nu poate fi reținut câtă vreme această din urmă societate a preluat prin cumpărare, în urma executării silite, industria anterior prestată de precedenta societate.

Aspectele referitoare la faptul că atât SC C. SA au avut același administrator judiciar, câtă vreme desemnarea în astfel de situație revine creditorilor sub supravegherea judecătorului-sindic apare ca superfluă.

Cu referire la controlul celor două societăți M. recurenta s-a referit la faptul că pentru A. SA și SC B. SA conducerea, respectiv funcțiile de director general, contabil șef (director economic) este asigurată de aceleași persoane, respectiv N. și O.

Mai mult, calitatea de președinte și vicepreședinte fiind deținuta de aceleași persoane, respectiv G. și H., acest aspect este în concordantă reglementările art. 27, alin. (4), lit. a) din O.G. nr. 92/2003.

Referitor la controlul exercitat de Consiliul de Administrație, aceasta nu se poate translata și asupra directorilor societății ori contabililor, iar în ceea ce privește persoana administratorului G., acesta este unul din cei trei administratori ai SC B. SA și unul din cei trei ai SC A. SA neexistând nicio prevedere care să stabilească că decizia acestuia în Consiliu de Administrație ar prevala.

Cum majoritatea drepturilor de vot înseamnă, potrivit Legii nr. 31/1990 republicată, un procent de 51% din totalul drepturilor de vot, or din probatoriul administrat rezultă foarte clar că în SC B. SA niciunul dintre acționari nu deține acest procent din drepturile de vot, deci nu se poate vorbi despre vreun control direct, iar administratorul G. nu deține decât 33,33% din voturi în cadrul Consiliului de Administrație.

Ca atare, nici societatea contestatoare și nici cea debitoare nu dețin în cealaltă societate un procent de 51% din capitalul social, iar în SC B. SA nu există acționar care să dețină peste 50% din acțiuni.

Cât privește achiziția de bunuri, este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (3) lit. a) și lit. c) din O.G. nr. 92/2003 republicată, "persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;"

În realitate achiziția nu s-a făcut în mod direct între cele două societăți ci în faza de executare silită într-o procedură de licitație, astfel că premisa mai sus expusă nu este dată.

Sumele plătite de SC A. SA, ca urmare a achizițiilor în procedura executării silite a debitorului, au fost încasate direct la bugetul de stat, diminuând astfel creanța deținută de stat împotriva debitoarei.

Activele debitoarei SC B. SA nu au fost înstrăinate prin voința proprie a acesteia (provocându-i-se astfel starea de insolvabilitate) ci forțat, prin executare silită de către organele fiscale iar contravaloarea înstrăinării a fost încasată la bugetul de stat.

Apare de necontestat că organele fiscale sunt cele care au înstrăinat prin vânzare silită patrimoniului debitoarei încasând și contravaloarea acestuia.

În raport de analiza de mai sus, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile limitative ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj împotriva Sentinței nr. 404 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV