ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4031/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. ACM Gorj S.R.L. a solicitat anularea raportului de inspecție economico-financiară din 29.01.2016 și a dispoziției obligatorii nr. CRR-AIF nr. 279/10.02.2016, privind măsurile stabilite de inspecția economico-financiară, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Prin sentința nr. 218 din 31 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și funcțională a secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova.

Ulterior, la termenul din 20.02.2017, reclamanta a depus o precizare, prin care a arătat că înțelege să conteste și Decizia nr. 77/P/8.11.2016 de soluționare a plângerii prealabile formulate de ACM Gorj S.R.L. împotriva dispoziției obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016.

Prin sentința nr. 302/2017 din 22 mai 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta S.C. ACM Gorj S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și a dispus anularea dispoziției obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016 și a raportului de inspecție economico-financiară din 29.01.2016 emise de DGRFP Craiova, precum și a deciziei nr. 77/P/8.11.2016 emise de MFP - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor.

Împotriva sentinței nr. 302/2017 din 22 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului arată că sentința recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, având în vedere că în cauză nu a fost citat Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de emitent al Deciziei nr. 77/P/08.11.2016, a cărei anulare a fost dispusă de către instanța de fond.

Arată că plângerea prealabilă nr. 31/07.03.2016 formulată de ACM Gorj S.R.L. împotriva dispoziției obligatorii nr. CRR-AIF 279/10.02.2016 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a fost soluționată prin Decizia nr. 77/P/08.11.2016 de către Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor din cadrul Ministerul Finanțelor Publice și, deși a solicitat prin întâmpinare ca, în situația în care reclamanta înțelege să conteste și această decizie, să fie introdus și citat în cauză și Ministerul Finanțelor Publice, instanța nu a procedat în acest mod.

Astfel, arată că, întrucât Ministerul Finanțelor Publice a emis actul administrativ a cărui anulare a fost solicitată de către reclamantă și cum, în asemenea litigii, calitate procesuală pasivă are întotdeauna autoritatea publică emitentă a actului respectiv, instanța trebuia să dispună citarea în cauza a Ministerului Finanțelor Publice.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că între societatea A. S.A., în calitatea de achizitor/beneficiar, și societatea reclamantă, în calitatea de prestator, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x/01.09.2015 privind servicii suplimentare de asistență tehnică pentru lucrările de stabilizare a efectelor produse de alunecările de teren din zonele de influență a lucrărilor subterane de la minele Mătăsari și Dragotești, județul Gorj și actul adițional nr. x/30.09.2015, prin care prestatorul s-a obligat să acorde asistență tehnică la execuția lucrărilor de stabilizare a efectelor produse la alunecările de teren din zonele de influență a lucrărilor subterane de la minele Mătăsari și Dragotești, județul Gorj. Prețul lunar convenit pentru îndeplinirea contractului, plătibil prestatorului de către achizitor, era de 19.761,10 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 4.742,66 RON, rezultând o valoare totală a contractului în sumă de 474.266,40 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 113.823,94 RON, perioada de acordare a asistenței tehnice fiind de 24 de luni, de la data ordinului de începere a lucrărilor. Prin actul adițional nr. x la Contractul de prestări servicii de asistență tehnică nr. 25/01.09.2015 s-a stabilit cuantumul sumei ce se decontează în anul 2015, în sumă de 72.557 RON, inclusiv TVA.

Consideră ca instanța de fond trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 4 alin. (6) și (7) din H.G. nr. 1008/2006, precum și a dispozițiilor art. 3.1. alin. (1), art. 6, pct. 6.1. lit. b) și g) din contractul de prestări servicii nr. x/01.09.2015, arătând că din documentele prezentate nu rezultă că Propunerea tehnică, anexă la contractul de prestări servicii, a făcut obiectul unor modificări/completări printr-un act adițional, pentru a se reține susținerile reclamantei.

Totodată, arată că potrivit prevederilor Cap. I, pct. 2, teza a II-a din Propunerea tehnică, reclamanta ACM Gorj S.R.L. trebuia să transmită zilnic rapoarte la punctul de lucru al A. S.A. și săptămânal și lunar rapoarte de activitate la sediul A. S.A. Cu toate acestea, reclamanta a transmis prin adresa nr. x/03.11.2015 către A. S.A. raportul pe luna noiembrie incomplet, lipsind raportul săptămânal, iar pontajele și celelalte documente transmise nu corespund formularelor anexe la contract și propunerii tehnice, iar pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada că rapoartele zilnice au fost transmise la punctul de lucru al A. S.A..

Recurenta-pârâtă susține că un alt motiv de nelegalitate constă în aceea că rapoartele zilnice din: 02 - 06; 09 - 13; 16 - 20; 23 - 27 noiembrie 2015 și săptămânale din 06, 13, 20, 27 noiembrie 2015 cuprind descrierea lucrărilor efectuate de către B. S.A. în baza contractului nr. x/06.07.2012 și nu de societatea reclamantă ACM Gorj S.R.L. în baza contractului nr. x/01.09.2015.

Mai susține că reclamanta nu a respectat nici prevederile art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1008/2006 privind aprobarea închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu post închidere a unor mine și cariere și nici pe cele ale art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, aspecte asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat. Prin urmare, consideră că intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și nu a respectat dispozițiile Cap. I pct. 2 din Propunerea tehnică - anexă la contractul nr. x/01.09.2015.

Precizează că prin Decizia nr. 77/P/08.11.2016 au fost formulate răspunsuri la toate susținerile părților, conform art. 39 alin. (1) din H.G. nr. 101/2012, toate aspectele invocate de către contestatoare fiind soluționate în procedura prealabilă.

Intimata - reclamantă S.C. ACM Gorj S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că la data formulării acțiunii - 06.09.2016, decizia de soluționare a plângerii prealabile nu fusese emisă, astfel că în mod corect a formulat acțiunea în anulare în contradictoriu cu emitentul actelor administrative atacate.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că susținerile recurentei-pârâte sunt nefondate, hotărârea recurată fiind legală în ceea ce privește aspectele criticate prin recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. ACM Gorj S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea raportului de inspecție economico-financiară din 29.01.2016 și a dispoziției obligatorii nr. CRR-AIF nr. 279/10.02.2016, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova. Ulterior, reclamanta a depus o precizare, prin care a contestat și Decizia nr. 77/P/8.11.2016 de soluționare a plângerii prealabile formulate împotriva actelor administrative atacate, emisă de MFP - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă este fondat, având în vedere faptul că în cauză nu a fost citat Ministerul Finanțelor Publice, ca emitent al Deciziei nr. 77/P/08.11.2016, recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Înalta Curte observă că Decizia nr. 77/P/8.11.2016 de soluționare a plângerii prealabile formulate împotriva actelor administrative atacate a fost emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, astfel cum reiese din copia acestui act, depusă la filele x din vol. I al dosarului Tribunalului Gorj.

Este adevărat că reclamanta a stabilit prin cererea de chemare în judecată cadrul procesual, înțelegând să cheme în judecată doar Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în calitate de emitentă a actelor administrative atacate prin cererea introductivă, însă, ulterior aceasta a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să conteste și Decizia nr. 77/P/8.11.2016, act emis de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor.

De altfel, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, în nume propriu, precum și în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat ca, în situația în care reclamanta înțelege să conteste și Decizia nr. 77/P/8.11.2016 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, instanța să dispună introducerea în cauză și citarea și Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de emitent al actului atacat în contencios administrativ .

În aceste condiții, instanța era ținută ca, în baza rolului activ reglementat prin art. 22 din C. proc. civ., să pună în discuția părților citarea în cauză și a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de emitent, prin Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor, al Deciziei nr. 77/P/8.11.2016, pe care reclamanta a înțeles să o conteste.

Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială față de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum și dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond s-a limitat la a păstra cadrul procesual stabilit inițial de către reclamantă, fără a ține cont de împrejurarea că ulterior aceasta a precizat că înțelege să conteste și decizia de soluționare a contestației administrative, al cărei emitent nu era conceptat în cauză.

Astfel, se constată că pe parcursul soluționării cauzei de către instanța de fond, Ministerul Finanțelor Publice nu a fost citat în cauză.

Potrivit art. 153 C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără citarea Ministerului Finanțelor Publice, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de față, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, instanța de recurs apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât și a Ministerului Finanțelor Publice.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, față de soluția dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 302/2017 din 22 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței nr. 302/2017 din 22 mai 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.