ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5343/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, la 02.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice-Biroul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 56/P/27.11.2019 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Măsurii nr. 2 din Dispoziția obligatorie nr. x emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Compartimentul Gorj, anularea Măsurii nr. 2 menționate și a Raportului de inspecție fiscală nr. x.

A solicitat și suspendarea actelor administrative contestate.

Prin sentința civilă nr. 344 din 7 iulie 2020, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta ANAF-DGRFP Craiova prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că ceea ce se atacă în fața instanței de contencios administrativ și fiscal nu este Dispoziția obligatorie nr. CRR AIF 1696/08.08.2019, ci Decizia nr. 56/P/27.11.2019 emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Biroul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor în soluționarea contestației formulate împotriva acestei dispoziții.

Astfel, în raport cu calitatea emitentului Deciziei nr. 56/P/27.11.2019, de autoritate publică centrală, și cu dispozițiile art. 45 din H.G. nr. 101/2012 privind Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, că actul care face obiectul controlului instanței de contencios administrativ este decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile, și nu dispoziția obligatorie emisă ca urmare a inspecției economico-financiare.a apreciat Tribunalul că secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova este competentă material în soluționarea acțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 17.07.2020, sub nr. x/2020.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 135 din 24 iulie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că actul care produce efecte juridice și care este supus executării este Decizia obligatorie emisă de DGRFP Craiova- Activitatea de Inspecție Fiscală-Serviciul de Inspecție Economico-Financiară, care constituie titlu de creanță.

Astfel, autoritatea care a emis actul dedus judecății fiind o autoritate publică locală, în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului este competentă.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 134 și art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea măsurii nr. 2 din Dispoziția obligatorie nr. x emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și a Deciziei nr. 55/P/27.11.2019 emise de Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice în soluționarea plângerii formulate împotriva dispoziției obligatorii.

Prin măsura nr. 2 din dispoziția contestată s-au dispus următoarele:

"Conducerea societății A. S.R.L. va proceda la recuperarea cheltuielilor de natură salarială în sumă de 11 mii RON, de la persoanele beneficiare ale acestor drepturi salariale și/sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata acestora întrucât acestea au fost acordate prin încălcarea prevederilor O.G. nr. 26/2013 art. 10 alin. (1) lit. a) și va proceda și calcularea și plata daunelor interese aferente, calculate de la data acordării și până la data recuperării integrale a sumelor".

3.2. Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit căruia:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale) și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

În raport cu obiectul acțiunii, Înalta Curte constată că măsura contestată nu privește sume care să se încadreze între cele expres prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, accesorii ale acestora), ci se referă la venituri încasate în mod nelegal și la daune interese corespunzătoare.

3.4. Astfel, în cauză, în stabilirea instanței competente, nu este aplicabil criteriul valoric, ci criteriul rangului emitentului actului contestat.

Pornind de la această premisă, este necesară identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act supus executării și care poate constitui obiect al acțiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte reține că Dispoziția obligatorie nr. x reprezintă titlu de creanță și că neaducerea la îndeplinire a obligației prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare, se sancționează contravențional, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din același act normativ.

De asemenea, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 94/2011 și art. 33 alin. (1) și (3) din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012, împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziția obligatorie fiind privită ca un act administrativ și nu ca un act de impunere fiscală, care să fie contestat în condițiile Codului de procedură fiscală.

Deci, actul cu caracter executoriu, care conține măsurile de restabilire a legalității și regularității, este dispoziția obligatorie, în timp ce Decizia nr. 56/P/27.11.2019 emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor este actul prin care este soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

Prin urmare, în raport cu actul administrativ vătămător, Dispoziția Obligatorie nr. x, și cu emitentul acestui act, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, autoritate de rang local, competența de soluționare a cauzei aparține, în primă instanță, secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj 5, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.-reprezentată legal prin administrator B. și pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice-Biroul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.