Decizia nr. 1056/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1596/2015 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA (A.), în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Activitatea de Inspecție Fiscală, a solicitat suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. F-GJ609 din 17 octombrie 2014 până la pronunțarea instanței de fond. Prin adresa de înființare a popririi din data de 28 ianuarie 2015, DGRFP București a poprit conturile reclamantei A. pentru suma de 13.765.064,00 RON, întreaga sa activitate fiind practic blocată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1596 din 5 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Activitatea de Inspecție Fiscală și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea Deciziei de Impunere nr. F-GJ609/2014, până la pronunțarea instanței de fond.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 1596 din 5 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Activitatea de Inspecție Fiscală, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca lipsit de interes, respingerea recursului ca rămas fără obiect și, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 16 martie 2017 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu justifică un interes legal în judecarea recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2015, intimata-reclamantă Societatea A. S.A. a învederat instanței faptul că, prin Decizia nr. 172 din 10 iunie 2015, Direcția Generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a admis contestația administrativă formulată și a dispus desființarea în totalitate a Deciziei de impunere nr. F-GJ 609 din 17 octombrie 2014, a cărei suspendare a fost dispusă de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurată în prezenta cauză. Prin sentința recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. F-GJ 609/2014, emisă de Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Gorj - Activitatea De Inspecție Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond. La data de 6 iulie 2015, împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Gorj - Activitatea De Inspecție Fiscală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a efectelor Deciziei de impunere nr. F-GJ 609/2014. Verificând înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că, anterior înregistrării căii de atac, Direcția Generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a procedat la emiterea Deciziei nr. 172 din 10 iunie 2015, prin care a dispus desființarea în totalitate a Deciziei de impunere nr. F-GJ 609 din 17 octombrie 2014. În această situație, se constată incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora: „justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs”, precum și ale art. 33 C. proc. civ., potrivit cărora: „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual”. Așadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului. Prin impunerea condiției interesului legitim se urmărește nu numai evitarea declanșării unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, dar și protejarea pârâților de litigii pur vexatorii. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, această formă procedurală este lipsită de interes. Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Așa fiind, recurenta-pârâtă nu justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de modificare a sentinței atacate și de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ atacat în prezenta cauză atât timp cât acest act a fost desființat în totalitate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.