ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3789/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, a solicitat, în temeiul art. 278 alin. (2) C. proc. fisc. coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/16.01.2018 privind obligația fiscală suplimentară de plată a sumei totale de 1.257.753 RON, stabilită în sarcina reclamantei, în baza constatărilor din Raportul de inspecție fiscală nr. x/16.01.2018, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 150 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 150 din 14 martie 2018, pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. SA a formulat recurs, care nu a fost întemeiat în drept și nici nu a fost motivat în fapt, arătând că motivele de recurs le va depune după ce va lua cunoștință de motivarea hotărârii primei instanțe.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 27 august 2018, recurenta-reclamantă A. SA a învederat că renunță atât la judecata recursului declarat în cauză, cât și la judecarea cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, invocând dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., invocate de către recurenta-reclamantă în susținerea solicitării formulate în recurs: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (...) (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (...)" Constatând că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare dedusă judecății în primă instanță, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de suspendare care face obiectul dosarului nr. x/2018 și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă atacată.