ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 03 noiembrie 2015, reclamanta SC A. SA, prin reprezentant legal B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova, suspendarea executării Deciziei nr. 131064/04.09.2015, act administrativ fiscal emis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 473/2015 din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA, prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 131064/04.09.2015, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Arată recurenta, în esență, că instanța de fond a admis cererea de suspendare formulată, apreciind în mod greșit că în cauză ar fi îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În acest sens, în motivarea recursului declarat se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 131064/04.09.2015 până la pronunțarea instanței de fond, fără să indice concret cazul bine justificat și nici paguba pe care ar suferi-o reclamanta, astfel că sentința prin care s-a dispus suspendarea este nelegală.

În opinia recurentei, cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor simple argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal a cărei executare se solicită a fi suspendată și posibilitatea producerii unei pagube iminente.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurentă pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, prin cererea formulată, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova, suspendarea executării Deciziei nr. 131064/04.09.2015, act administrativ fiscal emis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința pronunțată, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 131064/04.09.2015, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, până la pronunțarea instanței de fond.

În recursul declarat împotriva acestei hotărâri, recurenta-pârâtă a invocat, în esență, faptul că cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite și că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu interpretarea și aplicarea greșită a acestor prevederi legale.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, act care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

În recursul declarat, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a susținut că instanța de fond a greșit când a apreciat că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente.

După cum se constată, prima instanță, soluționând cererea de suspendare, a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat, determinată de indiciile în privința nelegalității actelor administrativ fiscale a căror suspendare s-a solicitat și existența pagubei iminente, concretizată în consecințele grave ce s-ar aduce în desfășurarea activității reclamantei.

Astfel, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului menționat, constată că prin Sentința nr. 404/2016 din 28.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC "A." SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect "anulare act administrativ" și s-a dispus anularea Deciziei nr. GJ 131064/4.09.2015, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și a Deciziei nr. CRR DEC - 1139 din 26.10.2015, emisă de pârâta ANAF - DGRFP Craiova.

Astfel, soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ conferă consistență concluziei că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acțiunii în anulare.

În aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de legalitate atașată actelor administrative.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Ca urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluția instanței de fond și consecința admiterii acțiunii este suspendarea, prin efectul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a acestui act administrativ, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Drept urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că soluția pronunțată este temeinică și legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj împotriva Sentinței nr. 473/2015 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2018.

Procesat de GGC - GV