ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 iulie 2018, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, a solicitat suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 392 din 31 iulie 2018, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, dispunând suspendarea executării Deciziei nr. x din 12.06.2018, emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației pe fond.

Împotriva Sentinței civile nr. 392 din 31 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare.

Recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente.

În ceea ce privește cazul bine justificat, pârâta a învederat că actul administrativ fiscal atacat este motivat, respectând dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015, faptele prezentate și argumentele dezvoltate de organul de control fiind relevante în susținerea legalității și temeiniciei deciziei de atragere a răspunderii solidare. Motivarea reprezintă o cerință generală, aplicabilă fiecărui act administrativ, fiind o condiție de legalitate externă a actului, care are drept obiectiv prezentarea, în mod clar și neechivoc, a raționamentului pe care autoritatea publică l-a avut în vedere la emiterea actului.

Totodată, pârâta a arătat că decizia de angajare a răspunderii solidare beneficiază de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, iar reclamanta nu a dovedit existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie în măsură să producă o îndoială serioasă asupra legalității și temeiniciei actului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, pârâta a susținut că paguba iminentă trebuie să reprezinte o consecință a executării actului administrativ fiscal, iar nu executarea însăși, întrucât nu orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 noiembrie 2018, intimata-reclamantă Societatea A. SA a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Societatea A. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantei (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

În cauză, contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiției cazului bine justificat, întrucât argumentele reclamantei cu privire la nerespectarea procedurii inspecției fiscale, din perspectiva nesocotirii dreptului la apărare al contribuabilului supus inspecției, precum și cu privire la greșita aplicare, de către organul fiscal, a dispozițiilor art. 25 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat. În acest sens va fi avută în vedere jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. și Comisia CE, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

În concluzie, instanța de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, pentru a opera suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, criticile recurentei-pârâte fiind nefondate.

Referitor la cea de-a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat corect, în sensul îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Raportat la valoarea debitului impus și la criticile de nelegalitate aduse actului administrativ fiscal, punerea în executare a deciziei atacate, anterior exercitării controlului de legalitate de către instanța de judecată, ar perturba grav activitatea reclamantei, generând un prejudiciu de ordin material greu de înlăturat.

De altfel, Înalta Curte reține că, în prezent, contestația administrativă formulată împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare a fost soluționată prin Decizia CRR_REG-19672 din 05.09.2018, emisă de recurenta-pârâtă. Împotriva acestei decizii, reclamanta Societatea A. SA a formulat acțiune în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018. Prin Sentința civilă nr. 130 din 12 februarie 2019, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea în anulare, dispunând anularea deciziei de soluționare a contestației administrative și a obligat pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj să înainteze contestația formulată de Societatea A. SA împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018 spre competentă soluționare Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul A.N.A.F.

Deși această sentință nu are caracter definitiv, fiind atacată cu recurs, Înalta Curte nu poate ignora efectele pe care soluționarea contestației administrative de către un organ fiscal necompetent le-ar putea avea asupra situației reclamantei. În cazul rămânerii definitive a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj, consecința ar fi aceea a reluării procedurii de soluționare a contestației administrative, caz în care controlul de legalitate asupra deciziei de angajare a răspunderii solidare, ce urmează a fi exercitat de instanța de contencios administrativ, se prefigurează a fi realizat într-un timp îndelungat, atât timp cât procedura prealabilă administrativă nu este finalizată. În această perioadă de timp, decizia de angajare a răspunderii solidare beneficiază de caracterul executoriu, aspect care, coroborat cu aparenta nelegalitate a actului administrativ, conduc la concluzia producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil în patrimoniul intimatei-reclamante.

Același efect dilatoriu se va produce și în cazul în care instanța de control judiciar va admite recursul și va casa Sentința nr. 130 din 12 februarie 2019, pronunțată de Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, caz în care vor trebui cercetate aspectele de nelegalitate ale actelor administrative contestate, cuprinse în cererea de chemare în judecată, analiza instanței de fond fiind circumscrisă doar chestiunii vizând necompetența organului fiscal care a soluționat contestația administrativă.

Înalta Curte reține și faptul că prezumarea de către instanța de judecată a unor consecințe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activității reclamantei, nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de control judiciar are în vedere și împrejurarea că, susținerile formulate de pârâtă prin cererea de recurs, cu privire la neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, au un caracter general, teoretic și nu se contestă în mod efectiv considerentele sentinței recurate, prin care s-a conturat o aparență de nelegalitate a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x din 12.06.2018. Este de necontestat împrejurarea că actul administrativ fiscal ce face obiectul prezentei cereri se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, astfel cum susține recurenta-pârâtă, însă, în cadrul examinării cererii de suspendare, instanța de judecată procedează la o analiză minimală a condițiilor de legalitate ale actului atacat, precum și a existenței unei pagube iminente a se produce în patrimoniul reclamantei, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004. Analiza efectuată de instanța de fond s-a înscris în limitele cererii de suspendare, iar recurenta-pârâtă nu a combătut, concret și efectiv, considerentele hotărârii de fond și nici nu a prezentat probatorii suplimentare, care să invalideze concluziile primei instanțe.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția iminenței pagubei, astfel încât hotărârea primei instanțe este legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 și art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj împotriva Sentinței civile nr. 392 din 31 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 iulie 2019.

GGC - GV