Decizia nr. 2518/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iunie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2011, recurenta A. a solicitat, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările ulterioare, modificarea Hotărârii nr. 271 din 5 mai 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Plenul CSM") în sensul admiterii contestației formulate, anulării alegerilor pentru desemnarea candidatului la alegerea membrilor CSM la Curtea de Apel București și reluării acestor alegeri.

Excepția de nelegalitate invocată în cauză La data de 22 noiembrie 2011, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București, prin care a fost desemnat ca membru al Comitetului electoral local, în locul doamnei judecător B., membru al Colegiului de conducere și candidat la alegerea ca membru C.S.M., judecătorul C., având cea mai mare vechime în magistratură din cadrul Curții de Apel București, și prin care a fost desemnat, ca președinte al Adunării generale a judecătorilor Curții de Apel, judecătorul D., următorul judecător cu cea mai mare vechime în magistratură din cadrul instanței. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de recurenta A. privind sesizarea instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate invocate, a trimis dosarul la Curtea de Apel București în vederea soluționării excepției și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cauza având ca obiect excepția de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2011.

Strămutarea judecării cauzei având ca obiect excepția de nelegalitate Prin Încheierea nr. 1.160 din 2 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de A. și a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, cu păstrarea actelor îndeplinite. Ca urmare a admiterii cererii de strămutare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2011.

Hotărârea de declinare a competenței soluționării cauzei având ca obiect excepția de nelegalitate Prin Sentința civilă nr. 116/F din 29 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. x/62/2012.

Hotărârea primei instanțe în soluționarea excepției de nelegalitate Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5.491/CA din 17 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta A.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe în soluționarea excepției de nelegalitate și soluția instanței de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 5.491/CA din 17 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/62/2012. Prin Decizia nr. 465/R din 31 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2012, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurenta A., a modificat sentința atacată în sensul admiterii excepției de nelegalitate și a constatat nelegală Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București.

Repunerea cauzei pe rol și hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2011 Ca urmare a soluționării irevocabile a excepției de nelegalitate invocată de recurenta A., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus repunerea pe rol a cauzei în Dosarul nr. x/1/2011 și a fixat termen la data de 17 decembrie 2013. Prin Decizia nr. 7.805 din 17 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/1/2011.

Strămutarea judecării cauzei ca formează obiectul Dosarului nr. x/1/2011 Prin Încheierea nr. 1.032 din 28 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de petenta A. și a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, cu păstrarea actelor îndeplinite. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014.

Hotărârea primei instanțe în Dosarul nr. x/2/2014 Prin Sentința civilă nr. 135/F din 1 octombrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - respinge excepția neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile invocată de pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel București; - respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții C.S.M. și Colegiul de conducere al Curții de Apel București având ca obiect anulare act administrativ, respectiv Hotărârea Plenului CSM nr. 271 din 5 mai 2011; - admite cererea de intervenție accesorie formulată de E. în favoarea pârâtului C.S.M. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele: La data de 29 aprilie 2011, au avut loc la Curtea de Apel București alegeri pentru desemnarea candidaților pentru funcția de membru în C.S.M. Anterior, prin Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011, Colegiul de conducere al Curții de Apel București a decis că, din Comitetul electoral local al Curții de Apel București, va face parte judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură, respectiv domnul judecător C., iar adunarea generală a judecătorilor Curții de Apel București va fi prezidată de următorul judecător cu cea mai mare vechime în magistratură, respectiv de domnul judecător F., având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (8) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 327/2005 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M."), ale art. 86 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar, în ceea ce privește desemnarea domnului judecător D. pentru a prezida Adunarea Generală a judecătorilor, dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și tabelul cu magistrații cu cea mai mare vechime în magistratură întocmit de compartimentul personal al Curții de Apel București la data de 28 aprilie 2011. Așa cum rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 29 aprilie 2011 privind rezultatele votului în adunarea generală a judecătorilor de la Curtea de Apel București: din 166 de judecători înscriși în listele electorale au fost prezenți la vot 128; au fost înregistrate 124 de voturi valabil exprimate și 4 voturi nule; rezultatele votului au fost: 69 voturi pentru judecătorul E. și 55 voturi pentru judecătorul A. La data de 2 mai 2011, reclamanta A. a formulat contestație, în baza art. 17 din Legea nr. 317/2004, adresată C.S.M. - Comitetul Electoral Permanent, prin care a solicitat verificarea legalității desfășurării procedurilor alegerii membrilor C.S.M. la Curtea de Apel București. Prin Hotărârea nr. 5 din 3 mai 2011, C.S.M. - Comitetul Electoral Permanent a dispus sesizarea Plenului C.S.M. cu soluționarea acestei contestații. Prin Hotărârea nr. 271 din 5 mai 2011, Plenul C.S.M. a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă împotriva modalității în care a fost hotărâtă desemnarea judecătorului care să conducă adunarea generală de alegeri, reținând următoarele: - susținerile contestatoarei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, în sensul că adunarea generală a judecătorilor de la Curtea de Apel București, pentru desemnarea candidatului la alegerea membrului C.S.M. nu a fost condusă de judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură nu pot fi reținute, având în vedere dispozițiile legale și Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București. Astfel, dispozițiile art. 5 alin. (8) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM prevăd că "locul rămas vacant în comitetul electoral se ocupă de drept de judecătorul sau procurorul de la aceeași instanță, respectiv parchet, cu cea mai mare vechime în magistratură, care nu și-a depus candidatura pentru funcția de membru în C.S.M.". În temeiul acestei prevederi și având în vedere că judecătorul E., membru în Colegiul de conducere al Curții de Apel București, și-a depus candidatura pentru alegerea sa ca membru al C.S.M., prin Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011, Colegiul de conducere al Curții de Apel București a hotărât că, din Comitetul electoral local al Curții de Apel București, va face parte judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură, respectiv domnul judecător C. Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M., care prevăd că "adunările generale sunt prezidate de magistratul cu cea mai mare vechime în magistratură, care nu și-a depus candidatura pentru funcția de membru în C.S.M.", s-a hotărât că adunarea generală a judecătorilor Curții de Apel București va fi prezidată de următorul judecător din cadrul instanței cu cea mai mare vechime în magistratură, respectiv domnul judecător D. Această hotărâre a fost adusă la cunoștință celor interesați prin publicarea pe site-ul curții și comunicarea către Comitetul electoral permanent, nefiind înregistrate contestații cu privire la cele hotărâte. Având în vedere aspectele consemnate în Procesul-verbal din 29 aprilie 2011 privind rezultatele votului în adunarea generală a judecătorilor de la Curtea de Apel București, în raport cu dispozițiile legale menționate s-a apreciat că, față de modalitatea de desemnarea a judecătorului care să conducă adunarea generală de alegeri, nu se poate reține o încălcare a legii în procedurile de desemnare a candidaților, care să aibă drept consecință influențarea rezultatelor alegerilor; - referitor la cel de-al doilea aspect al contestației în sensul că, prin poșta electronică, au fost aduse la cunoștința mai multor judecători din cadrul Curții de Apel București pretinse activități neregulamentare referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor în preziua alegerilor, fiind acreditată supoziția falsă că a fost trimis de contestatoare, Plenul CSM a reținut că, în vederea identificării autorului și expeditorului mesajului, atât contestatoarea, cât și președintele Comitetului electoral local al Curții de Apel București au sesizat organele de cercetare penală și Inspecția Judiciară pentru efectuarea de verificări, iar aspectele invocate nu constituie elemente ale încălcării legii în procedura de desemnare a candidaților și nici nu au avut drept consecință influențarea rezultatului alegerilor. La data de 15 iunie 2011, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând desființarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 271 din 5 mai 2011. Reclamanta a invocat, pe de o parte, că respectiva hotărâre este rezultatul unei interpretări și aplicări greșite a dispozițiilor legale imperative ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM, în ceea ce privește nelegala desemnare prin Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București, a unui membru al Comitetului electoral local și a președintelui Adunării generale a judecătorilor Curții de Apel București, iar, pe de altă parte, că, în mod greșit, Plenul CSM a apreciat că anumite împrejurări de fapt, în legătură cu care reclamanta susține că au caracter fals, de natură a o denigra și a influența rezultatul alegerilor, nu constituie elemente ale încălcării legii în procedura de desemnare a candidaților și nu ar fi avut drept consecință influențarea rezultatului alegerilor. Având în vedere Decizia civilă nr. 465/R din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov și prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că va soluționa cauza fără a ține seama de Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere a Curții de Apel București, în privința căreia a fost admisă excepția de nelegalitate. În cauză, reclamanta a solicitat desființarea Hotărârii Plenului CSM nr. 271 din 5 mai 2011 al cărei obiect îl constituie verificarea legalității desfășurării procedurii alegerii membrilor CSM la Curtea de Apel București, respectiv a normelor referitoare la prezidarea adunării generale de către judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură din instanță. Curtea de Apel a reținut că Hotărârea Plenului CSM nr. 271 din 5 mai 2011 nu a fost fundamentată pe Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere a Curții de Apel București, ci, dimpotrivă, în cuprinsul acesteia au fost analizate textele legale raportat la circumstanțele concrete, stabilindu-se că susținerile contestatoarei nu sunt întemeiate, alegerile desfășurându-se corect, cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, Curtea de Apel a observat că, în speță, constatarea nelegalității Hotărârii nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere a Curții de Apel București, prin Decizia civilă nr. 465/R din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov, și înlăturarea acestui act administrativ nu influențează în niciun fel soluția din prezenta cauză. În aceste condiții, Curtea de Apel a constatat că, în cauză, urmează a analiza dacă modalitatea de desemnare a președintelui adunării generale a judecătorilor a afectat procedura de desfășurare sau rezultatul alegerilor prin influențarea rezultatului final al votului, fără a lua în considerare Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București. În primul rând, instanța de fond a observat că, potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 și art. 21 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M., sancțiunile care intervin în cazul în care se constată încălcări ale legii în procedurile de alegere sunt cele necesare pentru înlăturarea încălcărilor legii, inclusiv repetarea alegerilor. În al doilea rând, raportat la ceea ce se contestă în cauză, instanța de fond a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 16 alin. (2) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 327 din 24 august 2005. În raport cu dispozițiile respective, în speță, judecătorul care avea cea mai mare vechime în funcția de judecător era judecătorul C., însă adunarea generală a fost prezidată - din considerente care nu interesează obiectul prezentei judecăți, potrivit celor expuse mai sus - de judecătorul D., al doilea ca vechime în funcția de judecător. Prin urmare, Curtea de Apel a constatat că, sub acest aspect, susținerile reclamantei sunt reale, fiind încălcate dispoziții legale ce privesc organizarea alegerilor. În continuare, analizând textele legale în vigoare la data respectivă, instanța de fond a observat că legea nu prevede nicio sancțiune în cazul în care lucrările adunării generale nu sunt prezidate de magistratul cu cea mai mare vechime în magistratură din instanță. În aceste condiții, nefiind vorba de o nulitate expresă, vătămarea nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită de partea care o invocă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Or, reclamanta nu numai că nu a invocat vreo vătămare decurgând din modalitatea de desemnare a președintelui adunării generale, dar nici nu a făcut dovada că încălcarea dispozițiilor legale referitoare la desemnarea judecătorului pentru prezidarea adunării generale a judecătorilor din Cadrul Curții de Apel București a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. În aceste condiții, în continuare, Curtea de Apel a analizat dacă nerespectarea acestor dispoziții legale referitoare la desemnarea judecătorului pentru prezidarea adunării generale a judecătorilor din Cadrul Curții de Apel București a avut drept consecință influențarea rezultatului final al alegerilor. Din această perspectivă, având în vedere rolul președintelui adunării generale și atribuțiile conferite de lege, respectiv art. 16 alin. (3) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M., Curtea de Apel a constatat că acestea vizează diferite etape în desfășurarea procesului de votare, de centralizare a voturilor exprimate și de comunicare a rezultatului alegerilor, fiind atribuții pur organizatorice, astfel că președintele nu are niciun rol de decizie cu privire la procedura de votare sau cu privire la voturile exprimate și, mai mult, este ajutat în îndeplinirea atribuțiilor sale de către doi judecători, care asistă practic la modul în care președintele își exercită atribuțiile. Din actele dosarului nu rezultă că acești judecători sau vreun alt judecător ar fi avut vreo obiecție cu privire la modul în care președintele și-a desfășurat activitatea, în afară de reclamantă, care este nemulțumită de rezultatul alegerilor. De altfel, în afară de faptul că adunarea generală nu a fost prezidată de judecătorul cu cea mai mare vechime în funcția de judecător, instanța a reținut că reclamanta nu a invocat niciun fel de alte aspecte negative cu privire la activitatea desfășurată de judecătorul D. în calitate de președinte al adunării generale, împrejurări care să afecteze alegerile și să vicieze rezultatul votului. Rezultatul final al procesului de votare a fost consemnat în Procesul-verbal încheiat la data de 29 aprilie 2011, semnat de către cei doi judecători desemnați să îl ajute pe președinte, act pe care reclamanta nu l-a contestat și din cuprinsul căruia nu rezultă nicio neregularitate în desfășurarea procedurii de votare ori la numărătoarea voturilor sau orice altă împrejurare care să ducă la vicierea alegerilor. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a constatat că simpla împrejurare că adunarea generală nu a fost prezidată de judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură nu este de natură a atrage prin ea însăși nelegalitatea procedurii de desemnare a candidatului pentru funcția de membru al CSM, neexistând niciun fel de dovezi în sensul că, prin modalitatea de desemnare a președintelui adunării generale, s-ar fi influențat votul judecătorilor înscriși în listele electorale. Nu orice neregularitate în desfășurarea procedurii de alegere determină repetarea alegerilor, această măsură fiind dispusă doar în situația în care este dovedit faptul că această neregularitate a avut drept consecință influențarea rezultatului votului. Cât privește cel de-al doilea motiv invocat de reclamantă referitor la faptul că, prin poșta electronică, au fost aduse la cunoștința a 19 judecători din cadrul Curții de Apel București pretinse activități neregulamentare referitoare la repartizarea aleatorie a cauzelor în cadrul Curții de Apel București în ziua alegerilor, acreditând supoziția falsă că ea a fost cea care a trimis mesajul respectiv, situație ce a avut repercusiuni directe asupra imaginii sale, fiind supusă discreditării judecătorilor care urmau să voteze, Curtea de Apel a constatat că nu este fondat. În acest sens, instanța a reținut că reclamanta nu a probat susținerile sale în sensul că, prin convocarea colegiului de conducere și a președinților secțiilor în ziua alegerilor, în legătură cu mesajul transmis în data de 29 aprilie 2011, pe 19 adrese de e-mail ale judecătorilor din cadrul instanței, s-ar fi realizat o influențare a intenției de vot a judecătorilor. Simplul fapt că în ziua respectivă a fost convocat colegiul de conducere al curții și președinții de secție pentru a se discuta situația creată de e-mail-ul respectiv nu poate conduce, prin sine însuși, în lipsa altor probe, la concluzia că ar fi influențat în vreun fel decizia judecătorilor curții de a vota în vreun fel, respectiv de a nu o mai vota pe reclamantă. Toate aspectele legate de acest e-mail sunt incerte: el a fost primit doar de 19 dintre judecătorii curții, nu se poate stabili dacă toți cei 19 judecători l-au citit și care este modul în care acest fapt a influențat sau nu decizia lor, nu se poate cunoaște cum au votat acești judecători (posibil să fi votat în favoarea reclamantei), astfel că nu se poate stabili cu certitudine vreo legătură de cauzalitate directă, dovedită, fără urmă de îndoială între situația creată de primirea acelui e-mail și rezultatele votului. Susținerile reclamantei sunt simple prezumții, ce nu pot fi primite în lipsa unor probe certe care să dovedească, fără urmă de îndoială, că primirea e-mail-ului respectiv și convocarea colegiului de conducere în ziua respectivă ar fi influențat în vreun fel rezultatele votului, viciindu-le. Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere că în speță avem de-a face cu judecători (care au primit e-mail-ul), care, prin însăși natura meseriei lor, sunt obișnuiți a analiza toate faptele, a cerceta toate aspectele reale sau imaginare și care nu sunt susceptibili de a fi influențați în activitatea și deciziile lor de primirea unui simplu e-mail, cu date incerte. De asemenea, convocarea Colegiului de conducere nu echivalează nici cu convocarea Comitetului electoral local, nici cu convocarea Adunării generale, cum a susținut reclamanta, pentru a fi afectată în vreun mod opțiunea de vot a judecătorilor. A accepta teza susținută de reclamantă ar însemna a fi de acord cu faptul că, în perioada alegerilor, colegiul de conducere al curții să nu mai fie convocat pentru rezolvarea niciunei probleme a instanței deoarece ar însemna o convocare a comitetului electoral și ar însemna o influențare a votului, teză ce nu poate fi admisă, întrucât ar însemna să se paralizeze toată activitatea instanței pe perioada alegerilor, ceea ce este inadmisibil. Totodată, nu există nicio dispoziție regulamentară care să prevadă vreo sancțiune pentru convocarea Colegiului de conducere într-o situație ce reclamă urgență. Mai mult decât atât, votul exprimat de fiecare judecător este personal, direct și secret, fiind consemnat în condițiile legii în fiecare buletin de vot, iar conducerea Curții de Apel București a luat măsurile necesare pentru sesizarea organelor de cercetare penală și a Inspecției Judiciare pentru efectuarea de verificări.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva Sentinței civile nr. 135/F din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă precizează că nu fac obiectul criticilor și, pe cale de consecință, nu sunt supuse recursului, soluția și considerentele referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Printr-o primă critică formulată, recurenta-reclamantă susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond reținând în mod nelegal aplicabilitatea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și faptul că nulitatea actului este condiționată de existența unei vătămări. Arată recurenta că, în materia contenciosului administrativ, condiția vătămării nu vizează sancțiunea aplicabilă actelor administrative, ci îndreptățirea reclamantului de contestat actul care îl vatămă, invocând în acest sens prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect, recurenta precizează că a contestat procedura de desemnare a candidatului Curții de Apel București la alegerea membrilor CSM, în calitate de persoană vătămată de rezultatul acestor alegeri, calitate care nu a fost negată nici de către părțile adverse și nici de către instanța de judecată. Chiar în ipoteza în care s-ar reține aplicabilitatea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., normele legale încălcate stabilesc o condiție extrinsecă actului administrativ, respectiv desemnarea în condiții de legalitate a judecătorului care prezidează adunarea generală a judecătorilor Curții de Apel București, iar nerespectarea acesteia este sancționată cu nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, hotărârea recurată fiind nelegală și din această perspectivă. Sub un alt aspect, recurenta susține că, față de caracterul imperativ al dispozițiilor legale încălcate la desfășurarea procedurilor din 29 aprilie 2011 și de sancțiunea nulității absolute care intervine în cazul încălcării unor norme imperative, se impunea în mod evident anularea actului și reluarea alegerilor, aceeași concluzie fiind impusă și de faptul că dispozițiile legale care reglementează alegerea membrilor CSM sunt norme de procedură de ordine publică, ce urmăresc protejarea unui interes general public, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. Pe cale de consecință, urmare încălcării dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM, prin vicierea procedurii de desemnare a candidatului pentru alegerile CSM, se impunea anularea și reluarea alegerilor. Printr-o a doua critică din recurs, recurenta-reclamantă susține că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu nesocotirea probelor administrate în cauză, din perspectiva reținerii că nu s-a făcut dovada influențării intenției de vot a judecătorilor prin convocarea colegiului de conducere și a președinților secțiilor în ziua alegerilor în legătură cu mesajul transmis la data de 29 aprilie 2011 pe 19 adrese de e-mail ale judecătorilor din cadrul instanței. Recurenta arată că aspectele reținute de prima instanță sunt contrazise de probele aflate la dosarul cauzei, respectiv declarațiile judecătorilor audiați în cursul anchetei efectuate de Inspecția Judiciară, care au afirmat că a fost creată impresia că mesajul a fost transmis de reclamantă, participanții la ședință au fost indignați de conținutul mesajului, ceea ce a avut repercusiuni directe asupra imaginii doamnei A., fiind supusă discreditării judecătorilor care, în aceeași zi, urmau să voteze în cadrul Adunării Generale. Se afirmă că aserțiunile primei instanțe referitoare la calitatea de judecător a votanților nu pot fi primite, de vreme ce, din perspectiva judecătorilor care au participat la convocare, asupra reclamantei plana suspiciunea de a fi transmis e-mail-ul respectiv, concluzia instanței fiind rezultatul confuziei între calitatea de electori și calitatea de judecători ai Curții de Apel București. Sub același aspect, recurenta susține că în mod greșit a reținut prima instanță că doar 19 judecători au avut cunoștință de e-mail-ul respectiv, în condițiile în care, conform precizărilor doamnei judecător G., președintele instanței a solicitat tuturor celor prezenți la convocare să verifice dacă mesajul a mai fost transmis și altor magistrați, situația fiind în mod evident adusă la cunoștința tuturor judecătorilor instanței, care, astfel, la momentul exprimării votului, cunoșteau în amănunt aspectele imputate reclamantei. Totodată, se solicită a se constata că prima instanță a reținut în mod greșit că întrunirea Colegiului de conducere nu echivalează cu convocarea Comitetului electoral local, având în vedere prevederile Legii nr. 317/2004 și ale art. 5 alin. (1) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. În raport cu circumstanțele cauzei detaliat expuse în cele ce preced, a căror reluare în cuprinsul prezentelor considerente ar avea caracter redundant și superfluu, instanța de recurs va analiza punctual criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este necontestat faptul că litigiul dedus judecății se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, reclamanta învestind instanța cu o acțiune în contencios subiectiv, în cadrul căreia actul administrativ atacat poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept subiectiv ori într-un interes legitim privat. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți s-a reținut că, în cadrul contenciosului administrativ subiectiv, sancțiunea nulității actului administrativ intervine numai în măsura existenței unei vătămări produse persoanei într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim privat (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1.266 din 6 martie 2009, publicată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în secțiunea de jurisprudență a secției de contencios administrativ și fiscal). Or, sub acest aspect, prima instanță cu just temei a reținut că reclamanta nu a invocat și nu a dovedit o vătămare decurgând din modalitatea de desemnare a președintelui adunării generale. Existența și dovada vătămării nu sunt demonstrate de argumentele invocate de recurentă prin prisma interesului legitim privat de care se prevalează, în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, constând în posibilitatea câștigării alegerilor și perspectiva dobândirii calității de membru în CSM, interes ce îi conferă calitatea de subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ, dar care nu face în mod automat dovada vătămării produse prin neregularitatea invocată. În acest sens, întemeiat a reținut prima instanță că, în raport cu dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - aplicabile în virtutea normei de trimitere de la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în considerarea faptului că nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte - vătămarea nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită de partea care o invocă, Cu referire la susținerile recurentei vizând încălcarea unor dispoziții imperative de ordine publică ce urmăresc protejarea unui interes general public, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, întrucât, așa cum s-a reținut în jurisprudența instanței supreme indicată anterior, subiectele de drept privat pot invoca vătămarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care această vătămare decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau interes legitim privat. Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanță, realizând o interpretare corectă a cadrului legal aplicabil, pe baza unui raționament juridic precis, clar și amplu argumentat, a reținut că neregularitatea invocată de reclamantă - constând în nerespectarea dispozițiilor referitoare la desemnarea judecătorului care a prezidat adunarea generală a judecătorilor Curții de Apel București - nu este aptă să atragă de plano nelegalitatea procedurii alegerilor, în condițiile în care, în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că neregularitatea respectivă ar fi avut drept consecință influențarea rezultatului alegerilor, pentru a se putea reține existența unei vătămări produse reclamantei. În aceeași ordine de idei, instanța de recurs constată că, potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM, repetarea procedurilor de desemnare a candidaților se dispune numai în ipoteza în care încălcarea legii în procedurile de desemnare a candidaților a avut drept consecință influențarea rezultatului alegerilor, împrejurare ce nu poate fi reținută în cauză, în condițiile în care nici chiar reclamanta nu invocă vicierea rezultatului prin modul în care judecătorul care a prezidat adunarea generală și-a îndeplinit atribuțiile și sarcinile ce îi revin potrivit legii. Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici criticile recurentei referitoare la faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu nesocotirea probelor administrate în cauză, care, în opinia recurentei, ar demonstra influențarea intenției de vot a judecătorilor prin convocarea colegiului de conducere și a președinților secțiilor în ziua alegerilor în legătură cu mesajul transmis la data de 29 aprilie 2011 pe 19 adrese de e-mail ale judecătorilor din cadrul instanței. Se constată că, prin criticile formulate, recurenta reia susținerile formulate atât pe parcursul procedurilor administrative, cât și în cadrul prezentului demers judiciar, prin care tinde să demonstreze că evenimentele generate la nivelul Curții de Apel București în urma corespondenței electronice din 29 aprilie 2011, au influențat rezultatul alegerilor, prin alterarea intenției de vot a judecătorilor, susțineri care, însă, reprezintă simple supoziții nesusținute de un probatoriu concludent. Aserțiunile recurentei nu sunt apte să demonstreze influențarea rezultatelor votului exprimat, în condițiile în care se întemeiază pe presupuneri personale referitoare la crearea unei impresii, la existența unei stări de indignare, la afectarea imaginii prin discreditare, fundamentate doar prin invocarea unor afirmații extrase din declarațiile judecătorilor H. și G. - audiați în cursul anchetei efectuate de Inspecția Judiciară în legătură cu aspecte semnalate în cadrul cererii de apărare a reputației profesionale formulate de doamna judecător A. În plus, față de aspectele corect reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că recurenta tinde să acrediteze ideea că situațiile generate de e-mail-ul respectiv au avut drept rezultat vicierea rezultatului alegerilor prin influențarea intenției de vot a celor 128 de judecători participanți la adunarea generală, susțineri care, în opinia instanței, nu sunt concludente întrucât sunt argumentate exclusiv pe baza unor extrase din declarațiile a două dintre cele nouă persoane audiate în legătură cu participarea la ședința informală convocată de președintele Curții de Apel București la care au fost invitați președinții de secții, vicepreședinții și purtătorul de cuvânt al instanței. Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., nefiind identificate motive de reformare a sentinței, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ.