ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr.

2518/2015

I.

Circumstanțele cauzei

chemare în judecată

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 15 iunie 2011 pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2011, recurenta A.

a solicitat, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

C.S.M., republicată, cu modificările și completările

ulterioare, modificarea Hotărârii nr. 271 din 5 mai 2011 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul

prezentei decizii, "Plenul CSM") în sensul admiterii

contestației formulate, anulării alegerilor pentru desemnarea

candidatului la alegerea membrilor CSM la Curtea de Apel București și

reluării acestor alegeri.

2.

Excepția de nelegalitate invocată în cauză

La data de 22

noiembrie 2011, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a

Hotărârii nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere al

Curții de Apel București, prin care a fost desemnat ca membru al

Comitetului electoral local, în locul doamnei judecător B., membru al

Colegiului de conducere și candidat la alegerea ca membru C.S.M.,

judecătorul C., având cea mai mare vechime în magistratură din cadrul

Curții de Apel București, și prin care a fost desemnat, ca

președinte al Adunării generale a judecătorilor Curții de

Apel, judecătorul D., următorul judecător cu cea mai mare

vechime în magistratură din cadrul instanței.

Prin Încheierea

din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a

admis cererea formulată de recurenta A. privind sesizarea instanței

de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate

invocate, a trimis dosarul la Curtea de Apel București în vederea

soluționării excepției și a suspendat judecata cauzei

până la soluționarea irevocabilă a excepției conform art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza având

ca obiect excepția de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2011.

3.

Strămutarea judecării cauzei având ca obiect excepția de

nelegalitate

Prin

Încheierea nr. 1.160 din 2 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr.

x/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de A.

și a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. x/1/2011 al Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, cu

păstrarea actelor îndeplinite.

Ca urmare a

admiterii cererii de strămutare, cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, sub nr. x/1/2011.

4.

Hotărârea de declinare a competenței soluționării cauzei

având ca obiect excepția de nelegalitate

Prin

Sentința civilă nr. 116/F din 29 mai 2012, pronunțată în

Dosarul nr. x/1/2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

excepției de nelegalitate în favoarea Tribunalului Brașov,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a

declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov sub nr. x/62/2012.

5.

Hotărârea primei instanțe în soluționarea excepției de

nelegalitate

Învestit cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul

Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5.491/CA din 17 octombrie

2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012, a respins excepția de

nelegalitate invocată de reclamanta A.

atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe în

soluționarea excepției de nelegalitate și soluția instanței

de recurs

Împotriva

Sentinței civile nr. 5.491/CA din 17 octombrie 2012 a Tribunalului

Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., cauza fiind înregistrată

pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal sub nr. x/62/2012.

Prin Decizia

nr. 465/R din 31 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2012,

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat de recurenta A., a modificat sentința

atacată în sensul admiterii excepției de nelegalitate și a

constatat nelegală Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului

de conducere al Curții de Apel București.

cauzei pe rol și hotărârea de declinare a competenței pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2011

Ca urmare a

soluționării irevocabile a excepției de nelegalitate

invocată de recurenta A., Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus repunerea pe rol a cauzei în Dosarul nr. x/1/2011 și

a fixat termen la data de 17 decembrie 2013.

Prin Decizia

nr. 7.805 din 17 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/1/2011.

8.

Strămutarea judecării cauzei ca formează obiectul Dosarului nr.

x/1/2011

Prin

Încheierea nr. 1.032 din 28 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr.

x/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de

petenta A. și a dispus strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. x/1/2011 al Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, cu păstrarea actelor îndeplinite.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014.

9.

Hotărârea primei instanțe în Dosarul nr. x/2/2014

Prin

Sentința civilă nr. 135/F din 1 octombrie 2014, Curtea de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a

hotărât următoarele:

- respinge

excepția neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile invocată de

pârâtul Colegiul de Conducere al Curții de Apel București;

- respinge

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în

contradictoriu cu pârâții C.S.M. și Colegiul de conducere al

Curții de Apel București având ca obiect anulare act administrativ,

respectiv Hotărârea Plenului CSM nr. 271 din 5 mai 2011;

- admite

cererea de intervenție accesorie formulată de E. în favoarea

pârâtului C.S.M.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut

următoarele:

La data de 29

aprilie 2011, au avut loc la Curtea de Apel București alegeri pentru

desemnarea candidaților pentru funcția de membru în C.S.M.

Anterior,

prin Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011, Colegiul de conducere al

Curții de Apel București a decis că, din Comitetul electoral

local al Curții de Apel București, va face parte judecătorul cu

cea mai mare vechime în magistratură, respectiv domnul judecător C.,

iar adunarea generală a judecătorilor Curții de Apel

București va fi prezidată de următorul judecător cu cea mai

mare vechime în magistratură, respectiv de domnul judecător F., având

în vedere dispozițiile art. 5 alin. (8) din Regulamentul privind procedura

alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin

Hotărârea nr. 327/2005 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei

decizii, "Regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M."),

ale art. 86 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, iar, în ceea ce privește desemnarea domnului judecător

D. pentru a prezida Adunarea Generală a judecătorilor,

dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și tabelul cu

magistrații cu cea mai mare vechime în magistratură întocmit de

compartimentul personal al Curții de Apel București la data de 28

aprilie 2011.

Așa cum

rezultă din Procesul-verbal încheiat la data de 29 aprilie 2011 privind

rezultatele votului în adunarea generală a judecătorilor de la Curtea

de Apel București: din 166 de judecători înscriși în listele

electorale au fost prezenți la vot 128; au fost înregistrate 124 de voturi

valabil exprimate și 4 voturi nule; rezultatele votului au fost: 69 voturi

pentru judecătorul E. și 55 voturi pentru judecătorul A.

La data de 2

mai 2011, reclamanta A. a formulat contestație, în baza art. 17 din Legea

nr. 317/2004, adresată C.S.M. - Comitetul Electoral Permanent, prin care a

solicitat verificarea legalității desfășurării

procedurilor alegerii membrilor C.S.M. la Curtea de Apel București.

Prin

Hotărârea nr. 5 din 3 mai 2011, C.S.M. - Comitetul Electoral Permanent a

dispus sesizarea Plenului C.S.M. cu soluționarea acestei contestații.

Prin

Hotărârea nr. 271 din 5 mai 2011, Plenul C.S.M. a respins, ca

neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă împotriva

modalității în care a fost hotărâtă desemnarea

judecătorului care să conducă adunarea generală de alegeri,

reținând următoarele:

-

susținerile contestatoarei referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, în sensul că

adunarea generală a judecătorilor de la Curtea de Apel

București, pentru desemnarea candidatului la alegerea membrului C.S.M. nu

a fost condusă de judecătorul cu cea mai mare vechime în

magistratură nu pot fi reținute, având în vedere dispozițiile

legale și Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de

conducere al Curții de Apel București. Astfel, dispozițiile art.

5 alin. (8) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM

prevăd că "locul rămas vacant în comitetul electoral se

ocupă de drept de judecătorul sau procurorul de la aceeași

instanță, respectiv parchet, cu cea mai mare vechime în

magistratură, care nu și-a depus candidatura pentru funcția de

membru în C.S.M.". În temeiul acestei prevederi și având în vedere

că judecătorul E., membru în Colegiul de conducere al Curții de

Apel București, și-a depus candidatura pentru alegerea sa ca membru

al C.S.M., prin Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011, Colegiul de conducere

al Curții de Apel București a hotărât că, din Comitetul

electoral local al Curții de Apel București, va face parte

judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură, respectiv domnul

judecător C. Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin.

(2) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 16 alin. (2) din Regulamentul

privind procedura alegerii membrilor C.S.M., care prevăd că

"adunările generale sunt prezidate de magistratul cu cea mai mare

vechime în magistratură, care nu și-a depus candidatura pentru funcția

de membru în C.S.M.", s-a hotărât că adunarea generală a

judecătorilor Curții de Apel București va fi prezidată de

următorul judecător din cadrul instanței cu cea mai mare vechime

în magistratură, respectiv domnul judecător D. Această

hotărâre a fost adusă la cunoștință celor

interesați prin publicarea pe site-ul curții și comunicarea

către Comitetul electoral permanent, nefiind înregistrate contestații

cu privire la cele hotărâte. Având în vedere aspectele consemnate în

Procesul-verbal din 29 aprilie 2011 privind rezultatele votului în adunarea

generală a judecătorilor de la Curtea de Apel București, în

raport cu dispozițiile legale menționate s-a apreciat că,

față de modalitatea de desemnarea a judecătorului care să

conducă adunarea generală de alegeri, nu se poate reține o

încălcare a legii în procedurile de desemnare a candidaților, care

să aibă drept consecință influențarea rezultatelor

alegerilor;

- referitor

la cel de-al doilea aspect al contestației în sensul că, prin

poșta electronică, au fost aduse la cunoștința mai multor

judecători din cadrul Curții de Apel București pretinse

activități neregulamentare referitoare la repartizarea aleatorie a

cauzelor în preziua alegerilor, fiind acreditată supoziția falsă

că a fost trimis de contestatoare, Plenul CSM a reținut că, în

vederea identificării autorului și expeditorului mesajului, atât

contestatoarea, cât și președintele Comitetului electoral local al

Curții de Apel București au sesizat organele de cercetare penală

și Inspecția Judiciară pentru efectuarea de verificări, iar

aspectele invocate nu constituie elemente ale încălcării legii în

procedura de desemnare a candidaților și nici nu au avut drept

consecință influențarea rezultatului alegerilor.

La data de 15

iunie 2011, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată,

solicitând desființarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 271 din 5 mai

2011.

Reclamanta a

invocat, pe de o parte, că respectiva hotărâre este rezultatul unei

interpretări și aplicări greșite a dispozițiilor

legale imperative ale art. 14 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și ale art.

16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM, în ceea

ce privește nelegala desemnare prin Hotărârea nr. 13 din 28 martie

2011 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București, a unui

membru al Comitetului electoral local și a președintelui

Adunării generale a judecătorilor Curții de Apel București,

iar, pe de altă parte, că, în mod greșit, Plenul CSM a apreciat

că anumite împrejurări de fapt, în legătură cu care reclamanta

susține că au caracter fals, de natură a o denigra și a

influența rezultatul alegerilor, nu constituie elemente ale

încălcării legii în procedura de desemnare a candidaților

și nu ar fi avut drept consecință influențarea rezultatului

alegerilor.

Având în

vedere Decizia civilă nr. 465/R din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Brașov și prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

instanța a reținut că va soluționa cauza fără a

ține seama de Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului de conducere

a Curții de Apel București, în privința căreia a fost

admisă excepția de nelegalitate.

În

cauză, reclamanta a solicitat desființarea Hotărârii Plenului

CSM nr. 271 din 5 mai 2011 al cărei obiect îl constituie verificarea

legalității desfășurării procedurii alegerii membrilor

CSM la Curtea de Apel București, respectiv a normelor referitoare la

prezidarea adunării generale de către judecătorul cu cea mai

mare vechime în magistratură din instanță.

Curtea de

Apel a reținut că Hotărârea Plenului CSM nr. 271 din 5 mai 2011

nu a fost fundamentată pe Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a

Colegiului de conducere a Curții de Apel București, ci,

dimpotrivă, în cuprinsul acesteia au fost analizate textele legale

raportat la circumstanțele concrete, stabilindu-se că

susținerile contestatoarei nu sunt întemeiate, alegerile

desfășurându-se corect, cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare,

Curtea de Apel a observat că, în speță, constatarea

nelegalității Hotărârii nr. 13 din 28 martie 2011 a Colegiului

de conducere a Curții de Apel București, prin Decizia civilă nr.

465/R din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov, și

înlăturarea acestui act administrativ nu influențează în niciun

fel soluția din prezenta cauză.

În aceste

condiții, Curtea de Apel a constatat că, în cauză, urmează

a analiza dacă modalitatea de desemnare a președintelui adunării

generale a judecătorilor a afectat procedura de desfășurare sau

rezultatul alegerilor prin influențarea rezultatului final al votului,

fără a lua în considerare Hotărârea nr. 13 din 28 martie 2011 a

Colegiului de conducere al Curții de Apel București.

În primul

rând, instanța de fond a observat că, potrivit art. 17 alin. (5) din

Legea nr. 317/2004 și art. 21 alin. (2) din Regulamentul privind procedura

alegerii membrilor C.S.M., sancțiunile care intervin în cazul în care se

constată încălcări ale legii în procedurile de alegere sunt cele

necesare pentru înlăturarea încălcărilor legii, inclusiv

repetarea alegerilor.

În al doilea

rând, raportat la ceea ce se contestă în cauză, instanța de fond

a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. (2) din

Legea nr. 317/2004 și ale art. 16 alin. (2) din Hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 327 din 24 august 2005.

În raport cu

dispozițiile respective, în speță, judecătorul care avea cea

mai mare vechime în funcția de judecător era judecătorul C.,

însă adunarea generală a fost prezidată - din considerente care

nu interesează obiectul prezentei judecăți, potrivit celor

expuse mai sus - de judecătorul D., al doilea ca vechime în funcția de

judecător.

Prin urmare,

Curtea de Apel a constatat că, sub acest aspect, susținerile

reclamantei sunt reale, fiind încălcate dispoziții legale ce privesc

organizarea alegerilor.

În

continuare, analizând textele legale în vigoare la data respectivă, instanța

de fond a observat că legea nu prevede nicio sancțiune în cazul în

care lucrările adunării generale nu sunt prezidate de magistratul cu

cea mai mare vechime în magistratură din instanță.

În aceste

condiții, nefiind vorba de o nulitate expresă, vătămarea nu

se prezumă, ci ea trebuie dovedită de partea care o invocă,

conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Or,

reclamanta nu numai că nu a invocat vreo vătămare decurgând din

modalitatea de desemnare a președintelui adunării generale, dar nici

nu a făcut dovada că încălcarea dispozițiilor legale

referitoare la desemnarea judecătorului pentru prezidarea adunării

generale a judecătorilor din Cadrul Curții de Apel București a

produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin

anularea acelui act.

În aceste condiții,

în continuare, Curtea de Apel a analizat dacă nerespectarea acestor

dispoziții legale referitoare la desemnarea judecătorului pentru

prezidarea adunării generale a judecătorilor din Cadrul Curții

de Apel București a avut drept consecință influențarea

rezultatului final al alegerilor.

Din

această perspectivă, având în vedere rolul președintelui

adunării generale și atribuțiile conferite de lege, respectiv

art. 16 alin. (3) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor C.S.M.,

Curtea de Apel a constatat că acestea vizează diferite etape în

desfășurarea procesului de votare, de centralizare a voturilor

exprimate și de comunicare a rezultatului alegerilor, fiind atribuții

pur organizatorice, astfel că președintele nu are niciun rol de

decizie cu privire la procedura de votare sau cu privire la voturile exprimate

și, mai mult, este ajutat în îndeplinirea atribuțiilor sale de

către doi judecători, care asistă practic la modul în care

președintele își exercită atribuțiile.

Din actele

dosarului nu rezultă că acești judecători sau vreun alt

judecător ar fi avut vreo obiecție cu privire la modul în care

președintele și-a desfășurat activitatea, în afară de

reclamantă, care este nemulțumită de rezultatul alegerilor.

De altfel, în

afară de faptul că adunarea generală nu a fost prezidată de

judecătorul cu cea mai mare vechime în funcția de judecător,

instanța a reținut că reclamanta nu a invocat niciun fel de alte

aspecte negative cu privire la activitatea desfășurată de

judecătorul D. în calitate de președinte al adunării generale,

împrejurări care să afecteze alegerile și să vicieze

rezultatul votului.

Rezultatul

final al procesului de votare a fost consemnat în Procesul-verbal încheiat la

data de 29 aprilie 2011, semnat de către cei doi judecători desemnați

să îl ajute pe președinte, act pe care reclamanta nu l-a contestat

și din cuprinsul căruia nu rezultă nicio neregularitate în

desfășurarea procedurii de votare ori la numărătoarea

voturilor sau orice altă împrejurare care să ducă la vicierea

alegerilor.

Pentru aceste

considerente, Curtea de Apel a constatat că simpla împrejurare că

adunarea generală nu a fost prezidată de judecătorul cu cea mai

mare vechime în magistratură nu este de natură a atrage prin ea

însăși nelegalitatea procedurii de desemnare a candidatului pentru

funcția de membru al CSM, neexistând niciun fel de dovezi în sensul

că, prin modalitatea de desemnare a președintelui adunării

generale, s-ar fi influențat votul judecătorilor înscriși în

listele electorale. Nu orice neregularitate în desfășurarea

procedurii de alegere determină repetarea alegerilor, această

măsură fiind dispusă doar în situația în care este dovedit

faptul că această neregularitate a avut drept consecință

influențarea rezultatului votului.

Cât

privește cel de-al doilea motiv invocat de reclamantă referitor la

faptul că, prin poșta electronică, au fost aduse la

cunoștința a 19 judecători din cadrul Curții de Apel

București pretinse activități neregulamentare referitoare la

repartizarea aleatorie a cauzelor în cadrul Curții de Apel București

în ziua alegerilor, acreditând supoziția falsă că ea a fost cea

care a trimis mesajul respectiv, situație ce a avut repercusiuni directe

asupra imaginii sale, fiind supusă discreditării judecătorilor

care urmau să voteze, Curtea de Apel a constatat că nu este fondat.

În acest

sens, instanța a reținut că reclamanta nu a probat

susținerile sale în sensul că, prin convocarea colegiului de

conducere și a președinților secțiilor în ziua alegerilor,

în legătură cu mesajul transmis în data de 29 aprilie 2011, pe 19

adrese de e-mail ale judecătorilor din cadrul instanței, s-ar fi

realizat o influențare a intenției de vot a judecătorilor.

Simplul fapt

că în ziua respectivă a fost convocat colegiul de conducere al

curții și președinții de secție pentru a se discuta

situația creată de e-mail-ul respectiv nu poate conduce, prin sine

însuși, în lipsa altor probe, la concluzia că ar fi influențat

în vreun fel decizia judecătorilor curții de a vota în vreun fel,

respectiv de a nu o mai vota pe reclamantă. Toate aspectele legate de

acest e-mail sunt incerte: el a fost primit doar de 19 dintre judecătorii

curții, nu se poate stabili dacă toți cei 19 judecători

l-au citit și care este modul în care acest fapt a influențat sau nu

decizia lor, nu se poate cunoaște cum au votat acești judecători

(posibil să fi votat în favoarea reclamantei), astfel că nu se poate

stabili cu certitudine vreo legătură de cauzalitate directă,

dovedită, fără urmă de îndoială între situația

creată de primirea acelui e-mail și rezultatele votului.

Susținerile reclamantei sunt simple prezumții, ce nu pot fi primite

în lipsa unor probe certe care să dovedească, fără

urmă de îndoială, că primirea e-mail-ului respectiv și

convocarea colegiului de conducere în ziua respectivă ar fi influențat

în vreun fel rezultatele votului, viciindu-le. Mai mult decât atât, trebuie

avut în vedere că în speță avem de-a face cu judecători

(care au primit e-mail-ul), care, prin însăși natura meseriei lor,

sunt obișnuiți a analiza toate faptele, a cerceta toate aspectele

reale sau imaginare și care nu sunt susceptibili de a fi

influențați în activitatea și deciziile lor de primirea unui

simplu e-mail, cu date incerte.

De asemenea,

convocarea Colegiului de conducere nu echivalează nici cu convocarea

Comitetului electoral local, nici cu convocarea Adunării generale, cum a

susținut reclamanta, pentru a fi afectată în vreun mod opțiunea

de vot a judecătorilor. A accepta teza susținută de

reclamantă ar însemna a fi de acord cu faptul că, în perioada

alegerilor, colegiul de conducere al curții să nu mai fie convocat

pentru rezolvarea niciunei probleme a instanței deoarece ar însemna o

convocare a comitetului electoral și ar însemna o influențare a

votului, teză ce nu poate fi admisă, întrucât ar însemna să se

paralizeze toată activitatea instanței pe perioada alegerilor, ceea

ce este inadmisibil. Totodată, nu există nicio dispoziție

regulamentară care să prevadă vreo sancțiune pentru

convocarea Colegiului de conducere într-o situație ce reclamă

urgență.

Mai mult

decât atât, votul exprimat de fiecare judecător este personal, direct

și secret, fiind consemnat în condițiile legii în fiecare buletin de

vot, iar conducerea Curții de Apel București a luat măsurile

necesare pentru sesizarea organelor de cercetare penală și a Inspecției

Judiciare pentru efectuarea de verificări.

atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva

Sentinței civile nr. 135/F din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamanta A., invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

precizează că nu fac obiectul criticilor și, pe cale de

consecință, nu sunt supuse recursului, soluția și

considerentele referitoare la excepția inadmisibilității

acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Printr-o

primă critică formulată, recurenta-reclamantă susține

că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a legii, instanța de fond reținând în mod nelegal

aplicabilitatea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și faptul

că nulitatea actului este condiționată de existența unei

vătămări.

Arată

recurenta că, în materia contenciosului administrativ, condiția

vătămării nu vizează sancțiunea aplicabilă

actelor administrative, ci îndreptățirea reclamantului de contestat

actul care îl vatămă, invocând în acest sens prevederile art. 1 alin.

(1) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect,

recurenta precizează că a contestat procedura de desemnare a

candidatului Curții de Apel București la alegerea membrilor CSM, în

calitate de persoană vătămată de rezultatul acestor

alegeri, calitate care nu a fost negată nici de către

părțile adverse și nici de către instanța de

judecată.

Chiar în

ipoteza în care s-ar reține aplicabilitatea art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., normele legale încălcate stabilesc o condiție extrinsecă

actului administrativ, respectiv desemnarea în condiții de legalitate a

judecătorului care prezidează adunarea generală a judecătorilor

Curții de Apel București, iar nerespectarea acesteia este

sancționată cu nulitatea necondiționată de existența

unei vătămări, hotărârea recurată fiind nelegală

și din această perspectivă.

Sub un alt

aspect, recurenta susține că, față de caracterul imperativ

al dispozițiilor legale încălcate la desfășurarea

procedurilor din 29 aprilie 2011 și de sancțiunea nulității

absolute care intervine în cazul încălcării unor norme imperative, se

impunea în mod evident anularea actului și reluarea alegerilor,

aceeași concluzie fiind impusă și de faptul că

dispozițiile legale care reglementează alegerea membrilor CSM sunt

norme de procedură de ordine publică, ce urmăresc protejarea

unui interes general public, așa cum rezultă din dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Pe cale de consecință,

urmare încălcării dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr.

317/2004 și ale art. 16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura

alegerii membrilor CSM, prin vicierea procedurii de desemnare a candidatului

pentru alegerile CSM, se impunea anularea și reluarea alegerilor.

Printr-o a

doua critică din recurs, recurenta-reclamantă susține că

hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind

pronunțată cu nesocotirea probelor administrate în cauză, din

perspectiva reținerii că nu s-a făcut dovada

influențării intenției de vot a judecătorilor prin

convocarea colegiului de conducere și a președinților

secțiilor în ziua alegerilor în legătură cu mesajul transmis la

data de 29 aprilie 2011 pe 19 adrese de e-mail ale judecătorilor din

cadrul instanței.

Recurenta

arată că aspectele reținute de prima instanță sunt

contrazise de probele aflate la dosarul cauzei, respectiv declarațiile

judecătorilor audiați în cursul anchetei efectuate de Inspecția

Judiciară, care au afirmat că a fost creată impresia că mesajul

a fost transmis de reclamantă, participanții la

ședință au fost indignați de conținutul mesajului,

ceea ce a avut repercusiuni directe asupra imaginii doamnei A., fiind

supusă discreditării judecătorilor care, în aceeași zi,

urmau să voteze în cadrul Adunării Generale.

Se

afirmă că aserțiunile primei instanțe referitoare la

calitatea de judecător a votanților nu pot fi primite, de vreme ce,

din perspectiva judecătorilor care au participat la convocare, asupra

reclamantei plana suspiciunea de a fi transmis e-mail-ul respectiv, concluzia

instanței fiind rezultatul confuziei între calitatea de electori și

calitatea de judecători ai Curții de Apel București.

Sub

același aspect, recurenta susține că în mod greșit a

reținut prima instanță că doar 19 judecători au avut

cunoștință de e-mail-ul respectiv, în condițiile în care,

conform precizărilor doamnei judecător G., președintele

instanței a solicitat tuturor celor prezenți la convocare să

verifice dacă mesajul a mai fost transmis și altor magistrați,

situația fiind în mod evident adusă la cunoștința tuturor

judecătorilor instanței, care, astfel, la momentul exprimării

votului, cunoșteau în amănunt aspectele imputate reclamantei.

Totodată,

se solicită a se constata că prima instanță a reținut

în mod greșit că întrunirea Colegiului de conducere nu

echivalează cu convocarea Comitetului electoral local, având în vedere

prevederile Legii nr. 317/2004 și ale art. 5 alin. (1) din Regulamentul

privind procedura alegerii membrilor C.S.M.

II.

Considerentele Înaltei Curți

Examinând

cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În raport cu

circumstanțele cauzei detaliat expuse în cele ce preced, a căror

reluare în cuprinsul prezentelor considerente ar avea caracter redundant

și superfluu, instanța de recurs va analiza punctual criticile

formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este

necontestat faptul că litigiul dedus judecății se circumscrie

prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, reclamanta

învestind instanța cu o acțiune în contencios subiectiv, în cadrul

căreia actul administrativ atacat poate fi anulat numai dacă a produs

reclamantului o vătămare într-un drept subiectiv ori într-un interes

legitim privat.

În

interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei

Curți s-a reținut că, în cadrul contenciosului administrativ

subiectiv, sancțiunea nulității actului administrativ intervine

numai în măsura existenței unei vătămări produse

persoanei într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim privat (cu titlu

de exemplu, Decizia nr. 1.266 din 6 martie 2009, publicată pe site-ul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în secțiunea de

jurisprudență a secției de contencios administrativ și

fiscal).

Or, sub acest

aspect, prima instanță cu just temei a reținut că

reclamanta nu a invocat și nu a dovedit o vătămare decurgând din

modalitatea de desemnare a președintelui adunării generale.

Existența și dovada vătămării nu sunt demonstrate de

argumentele invocate de recurentă prin prisma interesului legitim privat

de care se prevalează, în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr.

554/2004, constând în posibilitatea câștigării alegerilor și

perspectiva dobândirii calității de membru în CSM, interes ce îi

conferă calitatea de subiect de sesizare a instanței de contencios

administrativ, dar care nu face în mod automat dovada vătămării

produse prin neregularitatea invocată. În acest sens, întemeiat a

reținut prima instanță că, în raport cu dispozițiile

art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - aplicabile în virtutea normei de trimitere

de la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în considerarea faptului

că nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre

autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele

vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte

- vătămarea nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită de partea

care o invocă,

Cu referire

la susținerile recurentei vizând încălcarea unor dispoziții

imperative de ordine publică ce urmăresc protejarea unui interes

general public, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte

constată că acestea nu pot fi primite, întrucât, așa cum s-a

reținut în jurisprudența instanței supreme indicată

anterior, subiectele de drept privat pot invoca vătămarea unui

interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care această

vătămare decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau interes

legitim privat.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că prima instanță, realizând o

interpretare corectă a cadrului legal aplicabil, pe baza unui

raționament juridic precis, clar și amplu argumentat, a reținut

că neregularitatea invocată de reclamantă - constând în

nerespectarea dispozițiilor referitoare la desemnarea judecătorului

care a prezidat adunarea generală a judecătorilor Curții de Apel

București - nu este aptă să atragă de plano nelegalitatea

procedurii alegerilor, în condițiile în care, în cauză, nu s-a

făcut dovada faptului că neregularitatea respectivă ar fi avut

drept consecință influențarea rezultatului alegerilor, pentru a

se putea reține existența unei vătămări produse

reclamantei.

În

aceeași ordine de idei, instanța de recurs constată că,

potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind procedura

alegerii membrilor CSM, repetarea procedurilor de desemnare a candidaților

se dispune numai în ipoteza în care încălcarea legii în procedurile de

desemnare a candidaților a avut drept consecință

influențarea rezultatului alegerilor, împrejurare ce nu poate fi

reținută în cauză, în condițiile în care nici chiar

reclamanta nu invocă vicierea rezultatului prin modul în care

judecătorul care a prezidat adunarea generală și-a îndeplinit

atribuțiile și sarcinile ce îi revin potrivit legii.

Totodată,

Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici criticile recurentei

referitoare la faptul că hotărârea primei instanțe a fost

dată cu nesocotirea probelor administrate în cauză, care, în opinia

recurentei, ar demonstra influențarea intenției de vot a

judecătorilor prin convocarea colegiului de conducere și a

președinților secțiilor în ziua alegerilor în legătură

cu mesajul transmis la data de 29 aprilie 2011 pe 19 adrese de e-mail ale

judecătorilor din cadrul instanței.

Se

constată că, prin criticile formulate, recurenta reia

susținerile formulate atât pe parcursul procedurilor administrative, cât

și în cadrul prezentului demers judiciar, prin care tinde să

demonstreze că evenimentele generate la nivelul Curții de Apel

București în urma corespondenței electronice din 29 aprilie 2011, au

influențat rezultatul alegerilor, prin alterarea intenției de vot a

judecătorilor, susțineri care, însă, reprezintă simple

supoziții nesusținute de un probatoriu concludent.

Aserțiunile

recurentei nu sunt apte să demonstreze influențarea rezultatelor

votului exprimat, în condițiile în care se întemeiază pe presupuneri

personale referitoare la crearea unei impresii, la existența unei

stări de indignare, la afectarea imaginii prin discreditare, fundamentate

doar prin invocarea unor afirmații extrase din declarațiile

judecătorilor H. și G. - audiați în cursul anchetei efectuate de

Inspecția Judiciară în legătură cu aspecte semnalate în

cadrul cererii de apărare a reputației profesionale formulate de

doamna judecător A.

În plus,

față de aspectele corect reținute de prima instanță,

Înalta Curte constată că recurenta tinde să acrediteze ideea

că situațiile generate de e-mail-ul respectiv au avut drept rezultat

vicierea rezultatului alegerilor prin influențarea intenției de vot a

celor 128 de judecători participanți la adunarea generală,

susțineri care, în opinia instanței, nu sunt concludente întrucât

sunt argumentate exclusiv pe baza unor extrase din declarațiile a

două dintre cele nouă persoane audiate în legătură cu

participarea la ședința informală convocată de

președintele Curții de Apel București la care au fost

invitați președinții de secții, vicepreședinții

și purtătorul de cuvânt al instanței.

Pentru toate

considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de A., nefiind identificate motive de reformare a sentinței, în

sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 135/F din 1

octombrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2015.

Procesat de

GGC - N