ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2016

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 octombrie 2016, doamna A., judecător în cadrul Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CSM"), a formulat, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestație împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1121 din 6 octombrie 2016, solicitând anularea hotărârii și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună repetarea procedurii de desemnare a candidatului pentru funcția de membru al CSM din partea tribunalelor din raza Curții de Apel București, care a avut loc la data de 07.09.2016 la Tribunalul București, în temeiul art. 20 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 327/2005.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și excepția inadmisibilității contestației, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În susținerea excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul arată, în esență, că hotărârea contestată nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, care pot fi atacate cu contestație la Înalta Curte în temeiul art. 29 alin. (7) din aceeași lege, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun din Legea nr. 554/2004, conform cărora competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat prin întâmpinare, precum și în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform celor expuse la pct. I.1, contestatoarea A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea contestației împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1121 din 6 octombrie 2016, solicitând anularea hotărârii și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună repetarea procedurii de desemnare a candidatului pentru funcția de membru al CSM din partea tribunalelor din raza Curții de Apel București.

Contestatoarea și-a întemeiat contestația formulată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Conform art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - […]

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

[…]

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători."

Dispozițiile citate prevăd expres faptul că pot fi contestate, în primă instanță, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai hotărârile Plenului CSM privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Hotărârile Plenului CSM privind cariera și drepturile judecătorilor sunt cele adoptate în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 35 și art. 36 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 35. - Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor:

a) propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari;

b) numește judecătorii stagiari și procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obținute la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii;

c) dispune promovarea judecătorilor și a procurorilor;

d) eliberează din funcție judecătorii stagiari și procurorii stagiari;

e) propune Președintelui României conferirea de distincții pentru judecători și procurori, în condițiile legii;

f) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

Art. 36. - (1) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor:

a) la propunerea Consiliului științific al Institutului Național al Magistraturii, stabilește numărul anual de cursanți ai Institutului Național al Magistraturii, aprobă anual data și locul pentru organizarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, stabilește tematica pentru concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii și aprobă programul de formare profesională a auditorilor de justiție, emite avize și adoptă regulamente, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege;

b) numește comisia de admitere și comisia de elaborare a subiectelor pentru admiterea în Institutul Național al Magistraturii, în condițiile prevăzute de Regulamentul de organizare a examenului de admitere în Institutul Național al Magistraturii;

c) organizează și validează, potrivit legii și regulamentului, examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor și aprobă programul de formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor, la propunerea Consiliului științific al Institutului Național al Magistraturii, precum și tematica activităților de formare profesională continuă, organizate de curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea;

d) organizează și validează, potrivit legii și regulamentului, concursurile pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor;

e) dispune organizarea concursurilor de promovare a judecătorilor și procurorilor;

f) numește comisiile pentru evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, în condițiile legii;

g) numește și revocă directorul și directorii adjuncți ai Institutului Național al Magistraturii, la propunerea Consiliului științific al Institutului Național al Magistraturii, și desemnează judecătorii și procurorii care vor face parte din Consiliul științific al Institutului Național al Magistraturii;

h) la propunerea Consiliului științific al Institutului Național al Magistraturii, aprobă structura organizatorică, statele de funcții și statele de personal ale Institutului Național al Magistraturii;

i) numește directorul și directorii adjuncți ai Școlii Naționale de Grefieri și desemnează judecătorii și procurorii membri în consiliul de conducere al școlii;

j) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

(2) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii soluționează contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară."

Or, în cauză, prin Hotărârea nr. 1121 din 6 octombrie 2016, Plenul CSM a respins contestația formulată de A. privind legalitatea procedurii de desemnare a candidaților la nivelul tribunalelor din circumscripția Curții de Apel București pentru funcția de membru al CSM.

Astfel fiind, se constată că hotărârea contestată este emisă în procedura administrativă de alegere a membrilor CSM și are natura juridică a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care, însă, nu face parte din categoria hotărârilor adoptate de Plenul CSM privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (5) coroborat cu art. 35 și art. 36 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a determina aplicarea procedurii speciale de contestare reglementată de art. 29 alin. (7) din aceeași lege și care atrage competența în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fiind vorba de un act administrativ de drept comun în reglementarea Legii nr. 554/2004, sunt incidente normele de competență prevăzute de art. 10 din această lege, conform cărora competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că emitentul actului contestat este o autoritate publică centrală, iar ambele părți au domiciliul în circumscripția acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii formulate de A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a contestației formulate de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1121 din 6 octombrie 2016 în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2016.