ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2015

Decizia nr. 2000/2015

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 octombrie 2014, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 812 din 26 august 2014 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și recunoașterea dreptului de reîncadrare în funcția de judecător cu grad de curte de apel, fără concurs.

Contestatoarea a invocat în drept dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 16 și art. 21 din Constituție și art. 33 - 34, art. 65, art. 83 și art. 87 din Legea nr. 303/2004.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care:

- a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, susținând, în esență, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict și limitativ prevăzute de art. 27 alin. (7) coroborat cu alin. (5) al aceluiași articol din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nici nu a fost pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii;

- a invocat excepția inadmisibilității cererii, susținând, în esență, că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că hotărârea este legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea A. susține că este neîntemeiată atât excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând prevederile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată, în sensul că hotărârea atacată vizează cariera unui judecător, cât și excepția inadmisibilității, motivat de faptul că, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea poate fi contestată la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată de astăzi, 14 mai 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale invocate de intimat, prin întâmpinare, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepție de procedură care face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei, apreciind că această excepție primează în raport cu excepția inadmisibilității invocată de pârât, prin întâmpinare.

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți, A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 812 din 26 august 2014 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin hotărârea contestată, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de reîncadrare în funcția de judecător cu grad profesional de curte de apel, formulată de A.

În motivarea hotărârii, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Doamna A. a solicitat Consiliului să avizeze reîncadrarea sa, fără concurs, în funcția de judecător cu grad profesional de curte de apel, în temeiul art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea cererii, petenta a invocat faptul că a fost eliberată din funcția de judecător la cerere, prin demisie, pentru motive personale, începând cu data de 01 septembrie 2010, prin decret al Președintelui României, păstrându-și gradul profesional de judecător de curte de apel, așa cum prevede art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Petenta a arătat că îndeplinește condițiile de vechime prevăzute de art. 33 și art. 34 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, considerând, totodată, că prevederea legală relativă la reîncadrarea în funcție a judecătorului pensionat este aplicabilă și magistratului care a fost eliberat din funcție din alte motive neimputabile.

Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și procurorii care și-au încetat activitatea pot fi numiți în magistratură dacă îndeplinesc cumulativ patru condiții, respectiv: încetarea activității din motive neimputabile; îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004; vechimea în specialitate juridică de cel puțin 5 ani; promovarea concursului de admitere în magistratură organizat în acest sens.

Din analiza prevederilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că singurele motive de eliberare din funcție neimputabile magistratului sunt demisia, pensionarea, potrivit legii, și transferul într-o altă funcție, în condițiile legii.

Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că, pentru eliberarea din funcție prin pensionare, legiuitorul a instituit o modalitate specială de reîncadrare, prevăzută de art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căreia "reîncadrarea în funcția de judecător, procuror ori magistrat-asistent se face fără concurs și cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, la instanțele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au funcționat până la data pensionării".

Prin urmare, secția pentru judecători a reținut că, în temeiul dispozițiilor respective, pot fi reîncadrați fără concurs doar judecătorii, procurorii sau magistrații-asistenți care au fost eliberați din funcție prin pensionare, ca motiv neimputabil și care au primit avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Aceasta fiind singura excepție de la regula prevăzută de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că judecătorii și procurorii eliberați din funcție din motive neimputabile, altele decât pensionarea, pot fi numiți în magistratură doar în condițiile textului de lege menționat.

Cu privire la susținerile petentei în sensul că este discriminatorie condiția concursului prevăzut la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, secția pentru judecători a constatat că această situație nu poate fi soluționată de către Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât nici Plenul și nici secțiile nu au competențe în domeniul constatării și sancționării unor pretinse forme de discriminare, iar, conform art. 16 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este "autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte".

Totodată, în raport cu Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008 a Curții Constituționale, secția pentru judecători a constatat că nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care este singura autoritate de stat în domeniul discriminării, nu poate oferi, în temeiul atribuțiilor pe care legea i le conferă, interpretări dincolo de textele de lege în vigoare.

Pe cale de consecință, secția pentru judecători a reținut că pretinsa stare de discriminare invocată de A. excede atribuțiilor legale ale Consiliului Superior al Magistraturii, care nu are competența de a analiza dacă prevederile incidente în această cauză creează o discriminare între persoane aflate în situații identice.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte reține că, prin hotărârea contestată, a fost soluționată cererea de reîncadrare, fără concurs, în funcția de judecător cu grad profesional de curte de apel, în temeiul art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cerere formulată de o persoană care, prin Decretul Președintelui României nr. 865/2010, la data de 1 septembrie 2010 a fost eliberată din funcția de judecător, ca urmare a demisiei.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată de A., urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (...)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

(8) Contestația suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

(9) Hotărârea prin care se soluționează contestația prevăzută la alin. (7) este definitivă."

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză, însă, se reține că hotărârile la care se referă art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt hotărârile adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la împrejurări de fapt sau de drept referitoare la un judecător sau procuror aflat în exercițiul funcției, iar nicidecum împrejurări referitoare la o persoană care nu mai deține funcția de judecător sau procuror.

De altfel, se observă că hotărârea contestată în prezenta cauză nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 29 alin. (7) coroborat cu alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nici din cauza faptului că nu este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci o hotărâre a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În consecință, hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii ce formează obiectul cauzei se circumscrie noțiunii de act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente normele de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București, instanță competentă teritorial atât în raport cu domiciliul ales al petentei, cât și cu sediul intimatului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, și, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Trimite contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 812 din 26 august 2014 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2015.

Procesat de GGC - CT