ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3696/2015

Obiectul contestației. Obiectul contestației, declarată în termen legal de contestatoarea A., îl constituie Hotărârea nr. 1150 din 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și adresa din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii. Prin Hotărârea nr. 1150 din 6 noiembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 1 iunie 2014, formulată de doamna A., judecător la Judecătoria Târgu-Jiu. Prin adresa din 22 decembrie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că plângerea prealabilă este neîntemeiată, Hotărârile nr. 1075 din 21 octombrie 2014 și nr. 1076 din 21 octombrie 2014, ambele adoptate de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus transferul doamnelor judecător B. și C. de la Judecătoria Târgu Jiu la Tribunalul Gorj, fiind legale și temeinice. Contestatoarea a solicitat, prin contestația formulată, anularea celor două hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința dispunerii valorificării rezultatului concursului de promovare susținut în data de 1 iunie 2014.

Motivele de fapt și de drept invocate în sprijinul contestației. Contestatoarea A. a apreciat că hotărârile atacate sunt nelegale, nefiind respectată de către Consiliul Superior al Magistraturii o procedură echitabilă și transparentă în soluționarea cererii sale de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție din data de 1 iunie 2014. A învederat contestatoarea că ceea ce a solicitat constant a fost constatarea, cât privește cele două posturi vacante efectiv la Tribunalul Gorj, secția civilă, a existenței concursului dintre cereri de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție și cereri de transfer formulate de persoane care au dobândit gradul de judecător de tribunal ca urmare a promovării concursului de promovare pe loc susținut în data de 10 noiembrie 2013. Această stare de fapt și de drept a fost soluționată de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 când s-a pus în discuție stabilirea ordinii de prioritate în examinarea cererilor de valorificare formulate de unii candidați la consursul de promovare și cererile de transfer formulate de judecătorii promovați pe loc, acest raționament având la bază Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 5 septembrie 2006 când a stabilit că "în raport cu judecătorii promovați pe loc, are prioritate valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție, în condițiile art. 29 și art. 32 din regulament, și nu transferul unui judecător". A precizat contestatoarea că cererea sa de valorificare îndeplinea toate condițiile legale, existând loc liber vacant în perioada de vacantare, și că în perioada de valorificare nu a existat nicio cerere de transfer care să îndeplinească condițiile legale, astfel că se impune anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 și anularea Adresei nr. 26319 din data de 22 decembrie 2015, și admiterea cererii de promovare la Tribunalul Dolj, secția civilă, urmare valorificării rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție susținut în data de 1 iunie 2014.

Excepțiile și apărările intimatului Consiliului Superior al Magistraturii. Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat calificarea cererii formulate de A. drept contestație, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, și pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea contestației formulate împotriva adresei nr. x din 22 decembrie 2014 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii și în consecință respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri. Totodată, s-a solicitat și respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014. Referitor la excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva adresei nr. x din data de 22 decembrie 2014 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, intimatul a învederat, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, că actul atacat - adresa nr. x din data de 22 decembrie 2014 prin care contestatoarea a fost încunoștiințată cu privire la soluția dată plângerii prealabile formulate împotriva Hotărârilor nr. 1075 din 21 octombrie 2014 și nr. 1076 din 21 octombrie 2014, pronunțate de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii - nu se circumscrie noțiunii de act administrativ. Astfel, scopul emiterii acestei adrese nu a fost acela de a produce, prin ea însăși, efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci doar de a-i comunica petentei soluția adoptată cu privire la plângerea prealabilă formulată. Pe de altă parte, s-a arătat că contestatoarea invocă în mod greșit prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acestea reglementează calea de atac a recursului ce poate fi formulat doar împotriva hotărârilor pronunțate în fond de instanțele de contencios administrativ. Față de cele expuse, având în vedere că adresa nr. x din data de 22 decembrie 2014 este un simplu act de informare, a apreciat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii că cererea de anulare a acestei adrese este inadmisibilă. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a susținut, pe fond, că sunt neîntemeiate criticile formulate de contestatoare, pentru următoarele argumente: I. Nu se poate reține că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a fost încălcat dreptul contestatoarei de valorificare a rezultatului obținut la examenul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 1 iunie 2014, întrucât dreptul la valorificare nu se naște în mod direct la momentul ivirii unui post vacant. Dimpotrivă, dispozițiile regulamentare prevăd un drept de valorificare sub dublă condiție suspensivă: vacantarea unui post de execuție în perioada de timp de 3 luni (vacantare efectivă sau vacantare ulterioară în baza unei măsuri adoptate în această perioadă de timp) și inexistența unei cereri prioritare de transfer formulate pentru același post. Posturile susceptibile de a fi ocupate ca urmare a admiterii cererilor de valorificare sunt doar acelea care devin vacante în acest termen de 3 luni sau ca urmare a unor măsuri adoptate în interiorul termenului. La Tribunalul Gorj au devenit vacante, în interiorul termenului de valorificare, două posturi, repartizate secției I civile, așa cum rezultă din adresa nr. x din data de 25 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj, iar aceste posturi au fost publicate la data de 1 octombrie 2014 pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ca posturi utile pentru transfer. Secția pentru judecători a analizat cu prioritate cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. și C., în conformitate cu Hotărârile de principiu ale Plenului nr. 298/2007 și nr. 814/2014, având în vedere că acestea din urmă au dobândit gradul profesional de tribunal anterior concursului de promovare din data de 1 iunie 2014, în conformitate cu principiile generale de drept potrivit cărora se va conferi prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil. S-a considerat, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare, că judecătorul care solicită transferul are deja dobândit gradul profesional necesar pentru funcționarea la instanța unde solicită transferul, înainte de organizarea examenului de promovare la care a participat concurentul său pe post, însă exercitarea dreptului de transfer depinde de vacantarea postului la instanța de control judiciar. Doamnele judecător B. și C. au dobândit gradul de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, deci anterior desfășurării concursului de promovare în funcții de execuție, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat contestatoarea. Or, cum judecătorii care au solicitat transferul și judecătorii care au solicitat valorificarea rezultatelor nu au participat la același concurs de promovare în funcție de execuție, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil, astfel încât nu sunt incidente nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. II. Nu se poate reține că au fost nesocotite exigențele de previzibilitate și celeritate a procedurilor de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 1 iunie 2014, astfel cum acestea au fost interpretate prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, nr. 489/2013 și nr. 814/2014, hotărâri care s-au raportat la prevederile Legii nr. 303/2004, ale Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare. Dreptul de a promova efectiv prin valorificarea rezultatelor concursului nu se poate realiza decât în situațiile prevăzute de lege, cu respectarea tuturor condițiilor, inclusiv a celor privind concursul dintre cererile de valorificare și cererile de transfer, așa cum au fost stabilite prin Hotărârile de principiu nr. 298/2007 și nr. 814/2014 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Or, s-a avut în vedere că pentru situația în care ar exista cel puțin două cereri, pentru un post la o instanță de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului, iar a doua o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat până în momentul formulării cererii la altă instanță, prioritate are aceasta din urmă. Nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererii de valorificare a rezultatelor obținute la concursurile de promovare în funcții de execuție, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte. III. În cauza de față, contestatoarea A. a formulat contestație doar împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014, astfel că criticile de nelegalitate referitoare la analiza cererilor formulate de doamnele judecător B. și C. privesc de fapt Hotărârile nr. 1075 și nr. 1076 din data de 21 octombrie 2014 și exced cadrului procesual cu care a fost investită instanța de contencios administrativ. De altfel, s-a solicitat a se constata că împotriva acestor hotărâri contestatoarea a formulat plângere, ce a fost respinsă ca neîntemeiată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturiidin data de 11 decembrie 2014, reținându-se în esență că analizarea cererilor de transfer s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, fără a fi făcută o comparație între notele finale obținute de magistrații care au solicitat transferul și magistrații care au formulat cereri de valorificare, notele acestora din urmă fiind menționate doar în contextul prezentării situației de fapt, fără reținerea vreunui efect juridic în ceea ce privește concursul dintre cererile de valorificare și cererile de transfer. IV. A mai considerat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii că nu pot împieta asupra legalității hotărârii atacate nici susținerile contestatoarei privind modalitatea în care au fost soluționate cu prioritate cererile de transfer, în condițiile în care cererea sa de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 1 iunie 2014 era anterioară solicitărilor formulate de doamenle judecător B. și C. În speță se pune de fapt problema existenței unor cereri concurente, cea a contestatoarei având ca obiect valorificarea rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 1 iunie 2014 și cele de transfer formulate de doamnele judecător B. și C. S-a făcut trimitere, sub acest aspect, la Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a stabilit că "solicitările de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului", cu respectarea principiului priorității dreptului mai vechi, precum și la dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și s-a susținut că ipoteza premisă a situației contestate constă în existența a cel puțin două cereri concurente pentru un post la aceiași instanță, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, formulată în termenul de 3 luni prevăzut de regulament, iar a doua este o cerere de transfer a aunui judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător și a funcționat până la momentul formulării cererii la o altă instanță. Or, s-a arătat, prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007 și nr. 814/2014 s-a stabilit o ordine de prioritate între dreptul la valorificare și dreptul la transfer care s-a născut anterior concursului de promovare, gradul profesional fiind dobândit. Astfel, făcând o aplicare a principiului qui prior tempore potior jure, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil. Întrucât doamnele judecător B. și C. au dobândit gradul profesional de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, anterior desfășurării concursului de promovare în funcții de execuție organizate de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat contestatoarea A., s-a acordat prioritate cererilor de transfer. A menționat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin deciziile nr. 5275 din 20 noiembrie 2010 și nr. 1227 din 4 martie 2013. Prin urmare, a apreciat Consiliul Superior al Magistraturii că soluționarea cu prioritate a cererilor de transfer formulate de doamenle judecător B. și C. nu poate conduce la încălcarea prevederilor legale incidente în materia valorificării, astfel cum susține contestatoarea. Față de considerentele mai sus expuse și raportat la faptul că în speță nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației.

Analiza excepției inadmisibilității contestației formulate împotriva adresei nr. x din 22 decembrie 2014, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a motivelor de anulare invocate prin contestație și a apărărilor formulate prin întâmpinare. 4.1. Cât privește excepția inadmisibilității contestației formulate de contestatoarea A. împotriva adresei nr. x/2014 din data de 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte reține că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin adresa mai sus menționată, contestatoarei i s-a adus la cunoștință că plângerea prealabilă formulată de aceasta împotriva Hotărârii nr. 1075 din data de 21 octombrie 2014 (prin care s-a dispus transferul doamnei judecător cu grad profesional de tribunal B. de Judecătoria Târgu Jiu la Tribunalul Gorj începând cu data de 15 noiembrie 2014) și a Hotărârii nr. 1076 din data de 21 octombrie 2014 (prin care s-a dispus transferul doamnei judecător cu grad profesional de tribunal C. de la Judecătoria Târgu Jiu la Tribunalul Gorj începând cu data de 15 noiembrie 2014), ambele emise de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost analizată în ședința secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 11 decembrie 2014, și a fost apreciată ca neîntemeiată. În raport de prevederile art. 29 alin. (7) și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este admisibilă contestația formulată de judecător sau procuror, întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) mai sus citate, în situația în care judecătorul sau procurorul a formulat contestație în procedura administrativă împotriva hotărârii secției Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile, iar contestația a fost soluționată fie de către secția C.S.M., fie de către Plenul C.S.M., dar printr-o altă modalitate - cum ar fi în litigiu emiterea unei adrese - decât adoptarea unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Interpretarea în această manieră a dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este logică și rațională, în condițiile în care vizează asigurarea accesului la justiție în materia carierei și drepturilor magistraților, ea fiind consacrată în jurisprudența instanței supreme (cu titlu de exemplu, Decizia I.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 3296 din 17 septembrie 2014, Decizia I.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 5352 din 22 mai 2013, Decizia I.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 6588 din 9 octombrie 2013), și adoptată ca soluție de principiu, de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în data de 24 noiembrie 2014. 4.2. Referitor la contestația împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014, prin care, la punctul 2, a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obținut de contestatoare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 1 iunie 2014, formulată de contestatoarea A., Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiată, urmând în consecință a fi respinsă. În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele: Prin cererile înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii, domnul D. și doamna A., judecători la Judecătoria Târgu-Jiu, au solicitat promovarea în funcție de execuție la Tribunalul Gorj, secția I civilă, conform art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, prin valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 01 iunie 2014. Din evidențele Direcției resurse umane și organizare, rezultă că domnul D. și doamna A., judecători la Judecătoria Târgu-Jiu, au participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 01 iunie 2014, optând pentru promovarea la Tribunalul Gorj, secția I civilă. Potrivit rezultatelor finale ale concursului, validate de către Plen la data de 18 iunie 2014, domnul judecător D. și doamna judecător A. s-au clasat pe pozițiile a 2-a și a 3-a, obținând mediile generale 8.475 și, respectiv, 7.525. Plenul a constatat că respectivii candidați au obținut note mai mari de 5 la toate materiile de concurs și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27 din Regulament. În conformitate cu prevederile art. 30 din Regulament, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere în termen de 3 luni de la data validării rezultatelor finale ale concursului. În ceea ce privește concursul din 01 iunie 2014, rezultatele finale au fost validate la data de 18 iunie 2014, astfel încât termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 18 septembrie 2014. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, termenul de valorificare a rezultatelor obținute la un concurs de promovare este de 3 luni de la data validării concursului, iar potrivit art. 31 din același regulament toate termenle stabilite în cadrul acestuia se calculează potrivit art. 101 și următoarele din C. proc. civ. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut faptul că termenul de valorificare de 3 luni prevăzut de Regulament reprezintă un interval de timp în interiorul căruia, pe de o parte, trebuie formulată o cerere de valorificare, iar, pe de altă parte, este necesar să se vacanteze posturi de execuție de judecător, susceptibile de a fi ocupate prin valorificarea rezultatelor unui concurs de promovare ori să se adopte anumite măsuri care vor duce, ulterior, la eliberarea efectivă și certă a unor astfel de posturi, și că termenul prevăzut pentru valorificare nu poate fi supus întreruperii. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a remarcat că dispozițiile regulamentare prevăd un drept de valorificare sub dublă condiție suspensivă: vacantarea unui post de execuție în perioada de timp de 3 lni (vacantare efectivă sau vacantare ulterioară în baza unei măsuri adoptate în această perioadaă de timp) și inexistența unei cereri prioritare de transfer formulate pentru același post. Având în vedere argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cuprinsul deciziilor nr. 1657 din 18 martie 2011și nr. 2262 din 14 aprilie 201, prin Hotărârea nr. 926 bis din data de 13 decembrie 2011 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a statuat cu valoare de principiu că, pentru soluționarea cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, pot fi utilizate și posturile devenite vacante cu o dată ulterioară expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul acestui termen. La Tribunalul Gorj au devenit vacante, în interiorul termenului de valorificare, două posturi, repartizate secției I civile, așa cum rezultă din adresa din 25 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj, posturi ce au fost publicate la data de 1 octombrie 2014 pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ca posturi utile pentru transfer. În ședința secției pentru judecători din data de 21.10.2014 s-a decis admiterea a doua cereri de transfer formulate pentru cele două posturi vacante de la Tribunalul Gorj, posturi utile atât pentru transfer, cât și pentru valorificare. În cuprinsul hotărârilor menționate, secția pentru judecători a reținut că doamnele judecător B. și C. aveau la data întocmirii notei direcției de specialitate o vechime în gradul profesional de tribunal de 9 luni, dobândind acest grad ca urmare a promovării pe loc la concursul de promovare ale cărui rezultate au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013, iar domnii judecători D. și A. au participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 01.06.2014, optând pentru Tribunalul Gorj, și, ulterior, au solicitat valorificarea rezultatelor obținute. Secția pentru judecători a constatat că prioritare în situația expusă sunt cererile de transfer, în conformitate cu Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007 și 814/2014, având în vedere că doamnele judecător au dobândit gradul profesional de tribunal anterior concursului de promovare din data de 01.06.2014, în conformitate cu principiile generale de drept potrivit cărora se va conferi prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat existența unor cereri de transfer prioritare pentru posturile de execuție vacante la Tribunalul Gorj, împrejurarea ce conduce la imposibilitatea nașterii dreptului de valorificare a domnului judecător D. și al doamnei judecător A. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, contrar celor susținute în cerere, că dreptul la valorificare nu se naște în momentul ivirii unui post vacant. Reglementarea modului în care are loc valorificarea rezultatelor concursului de promovare se regăsește în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, dar și Hotărârea nr. 814/2014 a plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-au stabilit, cu valoare de principiu, între altele, și prioritatea cererilor de transfer fașțăd e cererile de valorificare, în cazul unui grad obținut anterior. În realitate, s-a învederat, valorificarea este doar o cale prin care un judecător poate fi promovat în funcții de execuție; astfel promovarea în funcții de execuție a unui judecător paote avea loc pe două căi: pe de o parte, ca regulă, promovarea concursului, pe de altă parte, în situații clar delimitate legal, prin valorificarea rezultatului obținut la concurs de candidatul care nu a promovat. Altfel spus, se poate vorbi despre un drept la promovare în funcții de execuție, iar nu despre un drept la valorifcarea rezultatelor, dreptul de promovare născându-se pentru cel care a promovat concursul la data validării rezultatelor prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Același drept, s-a învederat, se poate naște și pentru cel care nu a promovat concursul, dacă, în interiorul termenului de valorificare apare un post vacant la instanța și la secția pentru care a candidat, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții rezultate din regulament dar și din hotărârea de principiu. Or, în cazul celor doi solicitanți nu era prezent dreptul la promovare, în condițiile în care posturile vacatate ulterior concursului de promovare au fost ocupate, în mod legal, prin transferul altor judecători. Cu privire la postul vacantat ca urmare a admiterii unei cereri de transfer de la Tribunalul Gorj în ședința secției pentru judecători din data de 21 octombrie 2014, în mod evient acest post devine vacant ca urmare a unei măsuri dispuse după împlinirea termenului de valorificare, respectiv la data de 21 octombrie 2014. Astfel, la analiza solicitărilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 1 iunie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere situația posturilor vacante sau care urmează a se vacanta ca urmare a unor măsuri dispuse până la data de 18 septembrie 2014, la instanțele și unitățile de parchet la care se solicită promovarea. Or, conform datelor existente la nivelul Direcției resurse umane și organizare, la Tribunalul Gorj, secția I civilă, nu există posturi de execuție vacante și nici posturi ce urmează a se vacanta ca urmare a unor măduri dispuse în interiorul termenului de valorificare, astfel că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că se impune soluționarea cererilor formulate de D. și A. În aceste condiții, având în vedere lipsa posturilor de execuție de judecător vacante la Tribunalul Gorj, secția I civilă, precum și expirarea termenului de valorificare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de valorificare formulate de domnul D. și doamna A., judecători la Judecătoria Târgu-Jiu. Înalta Curte constată că soluția adoptată prin hotărârea contestată, de respingere a cererii de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 1 iunie 2014, formulată de contestatoarea A., este temeinică și legală, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii făcând, prin raportare la starea de fapt din litigiu, pe deplin stabilită, o corectă aplicare a dispozițiilor legale și regulamentare în materie. În primul rând, nu se poate reține că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a fost încălcat dreptul contestatoarei de valorificare a rezultatului obținut la examenul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 1 iunie 2014, întrucât dreptul la valorificare nu se naște în mod direct la momentul ivirii unui post vacant. Dimpotrivă, dispozițiile regulamentare prevăd un drept de valorificare sub dublă condiție suspensivă: vacantarea unui post de execuție în perioada de timp de 3 luni (vacantare efectivă sau vacantare ulterioară în baza unei măsuri adoptate în această perioadaă de timp) și inexistența unei cereri prioritare de transfer formulate pentru același post. Prin urmare, posturile susceptibile de a fi ocupate ca urmare a admiterii cererilor de valorificare sunt doar acelea care devin vacante în acest termen de 3 luni sau ca urmare a unor măsuri adoptate în interiorul termenului. Cum corect s-a observat, la Tribunalul Gorj au devenit vacante, în interiorul termenului de valorificare, două posturi, repartizate secției I civile, așa cum rezultă din adresa nr. x din data de 25 septembrie 2014 a Tribunalului Gorj, iar aceste posturi au fost publicate la data de 1 octombrie 2014 pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ca posturi utile pentru transfer. Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat cu prioritate cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. și C., în conformitate cu Hotărârile de principiu ale Plenului nr. 298/2007 și nr. 814/2014, având în vedere că acestea din urmă au dobândit gradul profesional de tribunal anterior concursului de promovare din data de 1 iunie 2014, în conformitate cu principiile generale de drept potrivit cărora se va conferi prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil. S-a considerat, prin hotărârea contestată, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare, că judecătorul care solicită transferul are deja dobândit gradul profesional necesar pentru funcționarea la instanța unde solicită transferul, înainte de organizarea examenului de promovare la care a participat concurentul său pe post, însă exercitarea dreptului de transfer depinde de vacantarea postului la instanța de control judiciar. Rezultă, astfel, din actele dosarului, că doamnele judecător B. și C. au dobândit gradul de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, deci anterior desfășurării concursului de promovare în funcții de execuție, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat și contestatoarea. Or, cum judecătorii care au solicitat transferul și judecătorii care au solicitat valorificarea rezultatelor nu au participat la același concurs de promovare în funcție de execuție, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil, astfel încât nu sunt incidente nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În al doilea rând, nu se poate reține nici că au fost nesocotite exigențele de previzibilitate și celeritate a procedurilor de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 1 iunie 2014, astfel cum acestea au fost interpretate prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, nr. 489/2013 și nr. 814/2014, hotărâri care s-au raportat la prevederile Legii nr. 303/2004, ale Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare. În mod evident, dreptul de a promova efectiv prin valorificarea rezultatelor concursului nu se poate realiza decât în situațiile prevăzute de lege, cu respectarea tuturor condițiilor, inclusiv a celor privind concursul dintre cererile de valorificare și cererile de transfer, așa cum au fost stabilite prin Hotărârile de principiu nr. 298/2007 și nr. 814/2014 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Or, s-a avut în vedere că pentru situația în care ar exista cel puțin două cereri, pentru un post la o instanță de control judiciar, vacantat după finalizarea unui concurs de promovare, una fiind o cerere de valorificare a rezultatelor concursului, iar a doua o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat până în momentul formulării cererii la altă instanță, prioritate are aceasta din urmă. În al treilea rând, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererii de valorificare a rezultatelor obținute la concursurile de promovare în funcții de execuție, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte. În fine, se mai constată, în cauză, că nu pot fi primite nici susținerile contestatoarei privind modalitatea în care au fost soluționate cu prioritate cererile de transfer, în condițiile în care cererea sa de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 1 iunie 2014 era anterioară solicitărilor formulate de doamenle judecător B. și C.. Indiscutabil în litigiu se pune de fapt problema existenței unor cereri concurente, cea a contestatoarei având ca obiect valorificarea rezultatului concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 1 iunie 2014 și cele de transfer formulate de doamnele judecător B. și C., iar sub acest aspect prin Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit că "solicitările de valorificare formulate de candidații la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaților care au fost admiși pentru promovarea pe loc la concurs și nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alți judecători sau procurori decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului", cu respectarea principiului priorității dreptului mai vechi. Ipoteza premisă a situației contestate constă în existența a cel puțin două cereri concurente pentru un post la aceiași instanță, dintre care una este o cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, formulată în termenul de 3 luni prevăzut de regulament, iar a doua este o cerere de transfer a aunui judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător și a funcționat până la momentul formulării cererii la o altă instanță. Or, prin Hotărârile de principiu ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007 și nr. 814/2014 s-a stabilit o ordine de prioritate între dreptul la valorificare și dreptul la transfer care s-a născut anterior concursului de promovare, gradul profesional fiind dobândit, iar prin hotărârea contestată, urmare a aplicării principiului qui prior tempore potior jure, în mod judicios s-a conferit prioritate dreptului mai vechi, respectiv aceluia care a luat naștere primul în mod valabil. În consecință, întrucât doamnele judecător B. și C. au dobândit gradul profesional de judecător de tribunal la data de 10 decembrie 2013, anterior desfășurării concursului de promovare în funcții de execuție organizate de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 iunie 2014, la care a participat contestatoarea A., în mod corect s-a acordat prioritate cererilor de transfer și a fost respinsă cererea contestatoarei de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 1 iunie 2014. 4.4. Înalta Curte reține, de asemenea, că respingerea contestației formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1150 din 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se impune și pentru a se da eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, ce corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor judecătorești a chestiunii litigioase deja rezolvate într-un alt litigiu. în condițiile în care chestiunea litigioasă dedusă judecății este practic aceeași cu cea care a fost soluționată definitiv prin Decizia nr. 2620 din data de 23 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de D. împotriva aceleiași Hotărâri nr. 1150 din 06 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Efectul de lucru judecat al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni, una stricto sensu reprezentând autoritatea de lucru judecat (bis de eadem) ca excepție procesuală, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceiași cauză (exclusivitatea) și care este reglementată de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., și alta lato sensu reprezentând puterea de lucru judecat (res judicata) ca efect pozitiv, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea) și care este reglementată de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., care dispune că "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.". Astfel, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei chestiuni juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății în litigiul pendinte, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat. Prin urmare, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzute de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, în sensul dat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această reglementare a autorității de lucru judecat, cu efect pozitiv, în forma prezumției, presupune așadar identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre și prin urmare, din rațiuni de ordine și stabilitate juridică, nu se poate concepe ca într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior să se statueze în mod diferit. Se constată, în litigiu, că chestiunea litigioasă dedusă judecății este practic aceeași cu cea care a fost soluționată definitiv prin Decizia nr. 2620 din data de 23 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Într-adevăr, situația contestatoarei A., atât din punct de vedere al circumstanțelor de fapt, cât și al normelor de drept material aplicabile, este în esență identică cu situația contestatorului D. din dosar nr. x/2015 al I.C.C.J. - S.C.A.F., prin Hotărârea nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii fiind respinse (prin art. 1, respectiv art. 2) ambele cereri de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor desfășurat la data de 1 iunie 2014 și de promovare la Tribunalul Gorj, secția I civilă, de la Judecătoria Târgu-Jiu, prima formulată de D. (clasat pe poziția a 2-a la concurs, cu media generală 8,475) și cea de-a doua formulată de A. (clasată pe poziția a 3-a la concurs, cu media generală 7,525). 4.

În fine, Înalta Curte reține, în raport de cele expuse mai sus, că sunt neîntemeiate și criticile aduse de contestatoarea A. adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, practic soluției de respingere ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulată împotriva Hotărârilor nr. 1075 și 1076 din data de 21 octombrie 2014 a secției pentru judecători prin care au fost admise cererile de transfer de la Judecătoria Târgu-Jiu la Tribunalul Gorj formulate de doamnele judecător B. și C., soluție adoptată de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în sedința din data de 11 decembrie 2014, întrucât în mod corect s-a acordat prioritate soluționării cererilor de transfer pe cele două posturi vacante, cu respectarea celor statuate prin Hotărârile de principiu nr. 298/2007 și nr. 814/2014 adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. 5. Hotărârea Înaltei Curți. Având în vedere cele mai sus arătate, din care rezultă că nu este întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere din contestație de anulare a adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, că nu sunt fondate motivele de anulare invocate în cauză, și că sunt temeinice și legale atât hotărârea atacată cât și adresa din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, se va dispune, în temeiul art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2005 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca neîntemeiată atât a excepției inadmisibilității capătului de cerere din contestație de anulare a adresei nr. x din 22 decembrie 2014, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, cât și a contestației formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1150 din data de 6 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a adresei nr. x din 22 decembrie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.