ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3095/2015

Decizia nr. 3095/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 192 din 3 martie 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de doamna A., judecător la Judecătoria Brăila, împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 45 din 20 ianuarie 2015, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer la Tribunalul Brăila.

În considerentele hotărârii, s-a reținut că la Judecătoria Brăila, în anul 2014, s-a înregistrat o încărcătură de dosare pe judecător peste media națională, în condițiile în care erau deja 4 posturi de judecător vacante, în timp ce la Tribunalul Brăila încărcătura de dosare pe judecător s-a situat în aceeași perioada de referință cu mult sub media națională.

S-au mai reținut de Plenul Consiliului vechimea de 8 luni a contestatoarei la instanța la care funcționează, vechimea efectivă ca judecător de 2 ani și 3 luni, precum și faptul că domiciliul său se află în aceeași localitate ca și instanțele implicate.

A apreciat Plenul că vechimea de peste 15 ani în magistratură a doamnei judecător (din care 11 luni auditor, 12 ani și 3 luni procuror și 2 ani și 2 luni judecător) și avizul favorabil al unei singure instanțe implicate nu pot conduce automat la admiterea transferului său, cu afectarea instanței la care funcționează în prezent.

Totodată, prin hotărârea contestată, s-a reținut faptul că indisponibilizarea postului de la Tribunalul Brăila pentru concursul de promovare, post pe care doamna judecător dorea să se transfere, nu conduce la încălcarea dreptului părții de a utiliza căile legale în contestarea hotărârii secției. De altfel, în cazul în care o hotărâre a secției este modificată sau anulată în Plen sau în instanță și se dispun măsuri privind ocuparea unui post la o instanță, executarea acestei măsuri nu implică o identitate de posturi (postul vizat inițial și postul ocupat în executarea măsurii dispuse).

Contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 192 din 3 martie 2015 a Plenului C.S.M. și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Brăila la Tribunalul Brăila.

În motivarea demersului său procesual, întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestatoarea a arătat că s-a menționat doar formal în cuprinsul hotărârii contestate faptul că s-ar fi procedat la o analiză comparativă a criteriilor prevederilor art. 3 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193 din 9 martie 2006, din moment ce analiza s-a oprit doar la un criteriu de ordin profesional, respectiv criteriul volumului de muncă la Judecătoria Brăila și gradul de încărcătură efectivă pe judecător.

Nu s-a luat în considerare nici faptul că postul vacant de la Tribunalul Brăila devenea liber la data de 1 februarie 2015, între data soluționării cererii de transfer și data plecării efective de la Judecătoria Brăila, previzionându-se un concurs de promovare care ar fi permis ocuparea postului vacant.

Mai arată contestatoarea că, organizarea concursului de promovare și scoaterea postului pentru care a solicitat transferul s-a anunțat la nicio săptămână de la respingerea cererii sale, deși era prevăzut un termen legal de formulare a contestației, încălcându-i în acest mod liberul acces la justiție.

În ceea ce privește criteriul vechimii în gradul aferent instanței la care s-a solicitat transferul, precum și cel al specializării efective în materie și acestea au fost analizate formal, contestatoarea considerându-se discriminată prin faptul că nu i-a fost luată în considerare vechimea totală ca magistrat, anume 15 ani și 7 luni, ci doar vechimea efectivă ca judecător de doar 2 ani și 2 luni.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15 iunie 2015 Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, în raport de care cererea de transfer formulată de contestatoare a fost respinsă.

Arată intimatul că dispozițiile legale și regulamentare referitoare la transferul judecătorilor și procurorilor conferă numai o vocație în sensul arătat și nu un drept, rămânând la latitudinea C.S.M. să dispună cu privire la cererile care au ca obiect transferul magistraților la instanțele judecătorești.

Plenul C.S.M. și secția pentru judecători au analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă cererea formulată de contestatoare poate fi admisă și anume, vechimea în funcție și la instanță, domiciliul contestatoarei, volumul de activitate la instanțele implicate, existența posturilor vacante la cele două instanțe, precum și punctele de vedere exprimate de Judecătoria Brăila și Tribunalul Brăila.

Contrar susținerilor contestatoarei, analiza cererii de transfer nu a fost restrânsă doar la criteriul volumului de activitate la Judecătoria Brăila, ci solicitarea părții a fost raportată și la criteriile mai sus menționate, inclusiv posibilitatea de ocupare a posturilor vacante, opiniile exprimate de instanțele implicate și parcursul profesional al contestatoarei.

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este hotărârea Plenului CSM nr. 192 din 3 mai 2015, prin care contestatoarei i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Brăila la Tribunalul Brăila.

Plenul C.S.M. a reținut corect că solicitarea contestatoarei este supusă dispozițiilor art. 3 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, potrivit cărora „la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul; numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferente instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/ procurorului; specializările complementare; vechimea în cadrul secției corespunzătoare specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții decât cele corespunzătoare specializării în raport cu cerințele instanței/parchetului la care se solicită transferul; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului/soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței/parchetului la care funcționează judecătorul/procurorul; starea de sănătate și situația familială”.

În cauză, au fost examinate aceste criterii ajungându-se la concluzia respingerii cererii, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcționări a Judecătoriei Brăila, unde funcționează magistratul în cauză, ca urmare a numărului posturilor vacante și a încărcăturii de dosare pe judecător.

Astfel, din evidențele direcției de resort a rezultat că la Judecătoria Brăila, instanța la care funcționează contestatoarea, la data de 1 ianuarie 2015 erau vacante 3 posturi și unul temporar vacant, iar încărcătura de dosare pe judecător pentru primul trimestru al anului 2014 a fost de 889 dosare, față de media națională de 759 dosare.

În același timp, la Tribunalul Brăila din cele 24 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 22 erau ocupate, 1 post indisponibilizat pentru redistribuire la altă instanță și 1 post sub condiția publicării decretului de eliberare din funcție prin pensionare la data de 1 februarie 2015. Totodată, există un post temporar vacant. În primul semestru al anului 2014, încărcătura medie pe judecător a fost de 328 de cauze, față de media națională de 455 de cauze pe judecător.

Așadar, comparând datele statistice rezultă un volum de activitate situat peste media națională la Judecătoria Brăila, în condițiile în care schema de judecători nu este completă spre deosebire de instanța la care s-a solicitat transferul - Tribunalul Brăila, unde volumul de activitate este situat sub media națională.

Totodată, intimatul a analizat cererea contestatoarei și prin prisma criteriului reprezentat de vechimea în funcție și vechimea la instanță.

Se impune a fi menționată împrejurarea că Plenul C.S.M. a avut în vedere vechimea totală în magistratură a contestatoarei de peste 15 ani, din care 2 ani și 2 luni ca judecător (fiind numită judecător la data de 3 decembrie 2012 din funcția de procuror) și o vechime de 6 luni la instanța de unde solicită transferul.

De asemenea, ulterior numirii în funcția de judecător la Tribunalul Galați la data de 3 decembrie 2012, contestatoarea a solicitat transferul de la această instanța la o instanță din Brăila, localitate unde domiciliază, cererea fiindu-i aprobată prin Hotărârea nr. 584/2014 a secției pentru judecători, începând cu data de 01 iulie 2014.

Astfel, nu se poate reține că intimatul C.S.M. a aplicat criteriile reprezentate de vechimea la instanță și vechimea ca judecător, în mod discriminatoriu, prin încălcarea principiului egalității în drepturi. Rezultă cu evidență, că a fost analizată și valorificată întreaga perioadă de 15 ani în care petenta a funcționat ca magistrat, însă intimatul a apreciat că această vechime, împreună cu avizul favorabil al unei singure instanțe implicate, nu pot conduce la admiterea cererii de transfer, atâta timp cât activitatea instanței la care funcționa aceasta era afectată prin creșterea încărcăturii de dosare pe schemă și pe judecători.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că nu a fost luat în considerare postul ce urma să se vacanteze la Tribunalul Brăila, în data de 1 februarie 2015, Înalta Curte reține că acest aspect nu a fost reținut în hotărârea atacată, nefiind determinant la adoptarea soluției contestate.

Pornind de la împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează, în final, respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit ansamblului de atribuții ce constituie competență legală a autorității publice (interesul public al bunei funcționări a justiției).

Din aceste perspective, nu se poate afirma că intimatul s-ar fi îndepărtat de la scopul legii sau ar fi acționat în mod nerezonabil, încălcând limitele marjei de apreciere atunci când a respins cererea contestatoarei, reținând că în caz contrar ar fi afectată buna desfășurare a activității instanței unde funcționează în prezent.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată în temeiul disp. art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 192 din 3 martie 2015 a Plenului Conciliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2015.