ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2016

Decizia nr. 227/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea Plenului A. nr. 726 din 30 iunie 2015 a fost respinsă contestația formulată de B., judecător la Judecătoria Brăila, împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a A. nr. 339 din 19 mai 2015, prin care a fost respinsă cererea contestatoarei de transfer la Judecătoria Galați.

În considerentele hotărârii, s-a reținut că Secția pentru judecători a analizat situația concretă a contestatoarei, considerentele de ordin profesional și personal invocate, în acord cu reglementările în vigoare din Hotărârea A. nr. 193 din 09 martie 2006.

Deși s-a remarcat că situația personală a judecătorului care a cerut transferul este una deosebită, Plenul a constatat că nu se poate acorda prioritate considerentelor de ordin personal, cu ignorarea celorlalte criterii legale.

Plenul a constatat că s-a făcut o judicioasă analiză a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea A. nr. 193/2006, referitoare la volumul de activitate al instanței la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate, vechimea solicitantei în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanței de la care a solicitat transferul, vechimea în grad și avizele exprimate de către instanțe.

Plenul a observat că în luna mai 2015 când a fost formulată cererea de transfer de către contestatoare, la Judecătoria Brăila existau 5 posturi vacante din totalul de 28 prevăzute în schema de personal și 1 post temporar vacant. În această situație, în mod corect, Secția pentru judecători a apreciat că vacantarea unui alt post de judecător ar putea conduce la deficiențe în funcționarea acestei instanțe, în condițiile în care încărcătura/judecător și pe schemă s-a situat peste media națională. De altfel, această instanță se confruntă cu dificultăți de ocupare a posturilor de judecător iar în considerarea situației dificile cu care se confruntă, prin Hotărârea A. nr. 412/2015, s-a dispus suplimentarea cu un post a schemei de personal.

Chiar dacă la Judecătoria Galați, la care s-a solicitat transferul, erau vacante 7 posturi de judecător, s-a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer întrucât s-ar accentua deficitul de personal la nivelul Judecătoriei Brăila.

Contestatoarea B. a solicitat anularea

Hotărârii Plenului A. nr. 726 din 30 iunie 2015 prin care a fost respinsă contestația sa formulată împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a A. nr. 339 din 19 mai 2015, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer la Judecătoria Galați, cu consecința obligării intimatului la adoptarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Brăila la Judecătoria Galați.

În susținerea contestației, a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Secția pentru judecători a A. a apreciat greșit că nu ar fi oportun transferul contestatoarei la Judecătoria Galați, în condițiile în care contestatoarea a invocat că are domiciliul stabil în Galați, unde locuiește și mama sa, pe care o are în grijă, dată fiind vârsta și bolile cronice de care suferă, precum și că naveta zilnică pe distanța Galați - Brăila, vreme de trei ani, a dăunat sănătății sale.

Este de observat că, ulterior soluționării cererii de transfer, au fost scoase la concurs 4 posturi vacante la Judecătoria Galați. Următoarea sesiune de transferuri urmând a avea loc, conform Hotărârii Secției pentru judecători nr. 579 din 2 iulie 2015, abia în luna octombrie 2015, rezultă că se acordă prioritate ocupării acestor posturi prin concurs față de ocuparea prin transfer.

În cazul promovării în funcții de execuție la instanțe superioare, soluția Plenului A. a fost, în situația concursului între cererile de valorificare a rezultatelor concursului și cererile de transfer, că au prioritate cererile de transfer. Pentru identitate de rațiune, ar trebuie să existe prioritate în soluționarea cererilor de transfer față de scoaterea posturilor vacante la concurs pentru judecătorii de la judecătorii.

Situația Judecătoriei Brăila nu constituia un motiv pentru respingerea cererii de transfer câtă vreme și Judecătoria Galați, la care s-a solicitat transferul, se confrunta cu deficit de personal.

Prin întâmpinarea depusă, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestației formulate împotriva Hotărârii Secției pentru judecători din cadrul A. nr. 339 din 19 mai 2015, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată împotriva Hotărârii Plenului A. nr. 726 din 30 iunie 2015, arătând, în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Hotărârea Plenului A. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, în raport de care cererea de transfer formulată de contestatoare a fost respinsă. Din modalitatea de reglementare a art. 3 din Regulament rezultă că primul și cel mai important criteriu avut în vedere la soluționarea cererilor de transfer este cel care vizează asigurarea activității la instanțele implicate în procedură. Or, prin Hotărârea nr. 339/2015 a Secției pentru judecători, confirmată prin Hotărârea Plenului nr. 726/2015, a fost analizat, în principal, volumul de activitate al instanțelor implicate. Acest criteriu, respectiv numărul posturilor vacante și dificultățile de ocupare a acestora la instanța de la care s-a cerut transferul au determinat respingerea cererii. În anul 2014 încărcătura/judecător la Judecătoria Brăila s-a situat mult peste media națională, în timp ce la Judecătoria Galați încărcătura/judecător a fost apropiată de media națională.

Organizarea sesiunii de transferuri din 19 mai 2015 nu s-a suprapus cu perioada în care a avut loc concursul de admitere în magistratură (30 iunie 2015-15 octombrie 2015).

Prin hotărârile atacate au fost analizate în mod efectiv și criteriile subiective reglementate de art. 3 din Regulament care, însă, au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor de judecător la instanțele implicate și necesitatea asigurării bunei funcționări a Judecătoriei Brăila.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este Hotărârea Plenului A. nr. 726 din 30 iunie 2015, prin care a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea B. împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a A. nr. 339 din 19 mai 2015, prin care a fost respinsă cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Brăila, unde funcționează, la Judecătoria Galați.

Apărarea privitoare la inadmisibilitatea cererii, invocată de intimatul A., este nefondată. Înalta Curte reține că cererea reclamantei este îndreptată împotriva Hotărâri Plenului nr. 726/2015, care a confirmat Hotărârea Secției pentru judecători nr. 339/2015, chiar dacă în cererea contestatoarei, intitulată greșit recurs, se indică formal, exclusiv, Hotărârea nr. 339/2015.

Înalta Curte constată că este investită cu o contestație la o hotărâre a Plenului A., care privește cariera judecătorului, cererea fiind admisibilă în raport de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Cât privește motivele contestației, acestea privesc oportunitatea soluției administrative. În examinarea criticilor privitoare la oportunitate, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporționalității cât privește măsurile individuale dispuse de autoritățile publice, raportat la interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice (în speță, interesul public al bunei funcționări a justiției).

Din această perspectivă, nu se poate afirma că intimatul A. s-ar fi îndepărtat de la scopul legii sau ar fi acționat în mod nerezonabil, încălcând limitele marjei de apreciere, atunci când a respins cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Brăila la Judecătoria Galați. Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârilor atacate, au fost analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului A. nr. 193 din 9 martie 2006 cu modificările ulterioare.

Primul dintre criteriile care trebuie avut în vedere la soluționarea cererilor de transfer (și care vizează interesul public) se referă la asigurarea activității la instanțele implicate în procedura transferurilor. Or, în speță s-a constatat că în anul 2014, la Judecătoria Brăila s-a înregistrat o încărcătură/judecător de 1.524 cauze față de media națională de 1.207 cauze/judecător în timp ce la Judecătoria Galați s-a înregistrat o încărcătură/judecător de 1.274 cauze. Astfel, volumul de activitate la Judecătoria Brăila, de la care s-a cerut transferul, era mai mare decât cel de la Judecătoria Galați. Respingerea cererii de transfer se înscrie în dezideratul asigurării unui just echilibru între interesul general (funcționarea în bune condiții a instanțelor implicate) și interesul personal al contestatoarei.

Argumentele privind prioritatea care ar trebui acordată soluționării cererilor de transfer față de scoaterea posturilor vacante la concurs sunt, pe de o parte, incorecte întrucât cererea de transfer a fost soluționată înaintea stabilirii posturilor vacante care vor fi scoase la concurs (respectiv cel organizat în perioada 30 iunie - 15 octombrie 2015), iar pe de altă parte lipsite de temei juridic întrucât A., în exercitarea competențelor sale de aprobare a transferurilor, conform art. 60 din Legea nr. 303/2004, nu este ținut de considerente potrivit cărora ocuparea posturilor vacante ar trebui să aibă loc prin soluționarea favorabilă a cererilor de transfer, anticipând că dificultățile de ocupare a posturilor de la instanța de la care se cere transferul vor fi rezolvate prin scoaterea la concurs a posturilor vacante în perioada imediat următoare.

În concluzie, argumentele de ordin personal ale contestatoarei au fost avute în vedere, însă, s-a considerat, în mod rezonabil, că transferul de la Judecătoria Brăila ar crea un dezechilibru prin creșterea volumului de activitate și a numărului posturilor vacante la această instanță, pe fondul dificultăților de ocupare a acestora. În consecință, autoritatea publică și-a exercitat dreptul de apreciere în limita marjei care legea i-o permite, neidentificându-se un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 726 din 30 iunie 2015 a Plenului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.