ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1927/2017

I. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 22121/DRUO/22593/ST/2016, contestatoarea A., judecător la Tribunalul Brașov a solicitat transferul său la Curtea de Apel Brașov.

Prin Hotărârea nr. 1049 din 25 octombrie 2016, secția pentru judecători a CSM a respins cererea de transfer.

Petenta a contestat această hotărâre în fața Plenului CSM, însă prin Hotărârea nr. 1578 din 15 decembrie 2016, contestația administrativă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva ambelor hotărâri, contestatoarea A. a formulat contestație, invocând în esență următoarele:

Deține gradul profesional de curte de apel din anul 2015, având o vechime în funcția de judecător de 12 ani, din care 3 ani și 3 luni la Tribunalul Brașov.

A solicitat transferul la Curtea de Apel Brașov pe unul dintre cele 4 locuri vacante (dintre care 2 locuri fuseseră create în considerarea competenței sporite în materia achizițiilor publice, conform Legii nr. 101/2016), fiind singurul judecător cu specializarea contencios administrativ și fiscal.

Prin Hotărârea nr. 1049 din 25 octombrie 2016, Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea sa de transfer, iar prin Hotărârea nr. 1050 din 25 octombrie 2016 s-a dispus transferul magistratului D. de la Judecătoria Brașov. De asemenea, prin Hotărârea nr. 1048 din 25 octombrie 2016 s-a dispus transferul judecătorului C. (soțul contestatoarei) de la Tribunalul Brașov la Curtea de Apel Brașov.

Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1049 din 25 octombrie 2016 a fost emisă nelegal și cu exces de putere, fără aplicarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea PCSM nr. 193/2006.

Secția a dispus transferul judecătorului D. de la Judecătoria Brașov la Curtea de Apel Brașov, deși aceasta avea o vechime în funcție mai mică decât a contestatoarei și nici nu deținea specializarea necesară, din cuprinsul hotărârii nerezultând care anume criteriu, impus de art. 3 din Regulament, a fost aplicat pentru a se justifica transferul cu prioritate al magistratului menționat.

În acest context, a susținut că există o motivare deficitară și neconvingătoare a hotărârii atacate, secția pentru judecători neexaminând în mod efectiv și concret toate criteriile invocate în motivarea cererii de transfer, cu consecința generării excesului de putere din partea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat contestatoarea, de asemenea, că pentru Tribunalul Brașov au fost aprobate cererile de continuare a activității formulate de două judecătoare, în baza art. 51 alin. (1) din L. nr. 303/2004, acestea urmând a activa la tribunal din data de 01.01.2017; că soțul său, judecător la Tribunalul Brașov, a fost transferat la Curtea de Apel Brașov în aceeași sesiune de transferuri, reținându-se că nu există probleme de ocupare a posturilor vacante la Tribunalul Brașov, iar contestatoarea nu era titulara vreunui complet de judecată, aflându-se în concediu pentru creșterea copilului din care urma să revină la serviciu începând cu data transferului, astfel cum s-a obligat prin cererea de transfer.

Deci transferul său nu ar fi avut un impact negativ asupra activității Tribunalului Brașov, mai ales că au fost formulate cereri de transfer în lipsa posturilor vacante la Tribunalul Brașov din unor judecătoare, în sesiunea de transferuri în cauză iar astfel de cereri sunt frecvent formulate pentru instanțele brașovene (aspect reținut în Hotărârea secției pentru judecători nr. 1048 din 25 octombrie 2016 privind transferul soțului său).

În privința considerentului arătat în hotărâri, referitor la avizele negative ale instanțelor implicate, a arătat că soțul său, judecător la aceeași instanță, a avut aviz negativ de la Tribunalul Brașov și pozitiv de la Curtea de Apel Brașov, ceea ce nu a impietat în aprobarea transferului său, cu atât mai mult cu cât aceste avize au doar un rol consultativ, nu fac parte dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament și erau nemotivate.

În ceea ce privește instituția transferului există dispoziții legale clare și exacte, atât în legislația primară, cât și în legislația secundară. Mai mult, există o practică unitară și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia analizată.

Direcția resurse umane și organizare din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii întocmește, în baza art. 2 alin. (5) din HCSM 193/2006, un referat din care rezultă care este ordinea în care trebuie transferați magistrații, iar membrii secțiilor și ai plenului nu au marjă de apreciere dincolo de ordinea legală de preferință rezultată din conținutul referatului DRUO.

A invocat contestatoarea considerentele Deciziilor nr. 2536 din 29 mai 2014, nr. 2102/2015, nr. 1305/2016 și nr. 1455/2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în această materie și a susținut, în plus, că, dacă intimatul a luat în considerare situația specială a contestatoarei, care se află în concediu pentru creșterea copilului, în cauză se pune și problema unei discriminări pe motiv de maternitate, interzisă de lege.

În final, a precizat și că respingerea cererii sale de transfer, în contextul admiterii cererii soțului său, i-a îngreunat situația familială și financiară.

La cererea de chemare în judecată au fost atașate înscrisurile doveditoare de care contestatoarea a înțeles să se prevaleze.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.

Prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1049 din 25 octombrie 2016, a fost respinsă cererea de transfer formulată de doamna judecător cu grad profesional de curte de apel A., de la Tribunalul Brașov la Curtea de Apel Brașov.

Din analiza comparativă a celor 6 cereri de transfer formulate pentru Curtea de Apel Brașov, prin prisma criteriilor cumulativ prevăzute de Regulament, secția pentru judecători a admis cererile de transfer formulate de judecătorii E., F., G. și D.

Soluția de respingere a cererii de transfer a fost menținută prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1578 din 15 decembrie 2016, reținându-se că pentru fiecare cerere de transfer în parte există situații și împrejurări diferite care conduc la adoptarea hotărârii de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în acord cu criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament și cu necesitățile de personal care să mențină buna funcționare a instanțelor.

Prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1050 din 25 octombrie 2016 a fost admis transferul doamnei judecător cu grad profesional de curte de apel D., de la Judecătoria Brașov la Curtea de Apel Brașov, începând cu data de 01.12.2016.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1578 din 15 decembrie 2016 a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii secției pentru judecători nr. 1049 din 25 octombrie 2016 de contestatoarea A.

Intimatul a susținut că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii să ia măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorilor în funcția de procuror, inclusiv transferul, delegarea și detașarea magistraților.

În cauză, pentru cele 4 posturi vacante existente la Curtea de Apel Brașov, au fost formulate 6 cereri de transfer, secția pentru judecători a CSM efectuând o analiză comparativă a acestora și stabilind, prin raportare la vechimea în funcția de judecător, distanța dintre domiciliu și sediul instanței, la avizele comunicate de instanțele implicate și la motivele personale invocate de solicitanți, că se impune respingerea cererii de transfer a contestatoarei și admiterea cererii formulate de alți 4 judecători.

În ceea ce privește admiterea cererii de transfer formulate de judecătorul D., secția pentru judecători a reținut avizele favorabile comunicate de instanțele implicate (față de cele nefavorabile date contestatoarei), precum și faptul că Judecătoria Brașov este o instanță atractivă în ceea ce privește ocuparea posturilor vacante, în această sesiune fiind admise 4 cereri de transfer pentru Judecătoria Brașov, instanță de la care s-a solicitat transferul, iar în primul semestru al anului 2016 încărcătura pe judecător și pe schemă la această instanță a fost apropiată de media națională.

La Curtea de Apel Brașov, instanța la care se solicita transferul, în primul semestru al anului 2016, încărcătura pe judecător a fost de 125 de cauze, mult sub media națională de 173 de cauze pe judecător.

Spre deosebire de situațiile celorlalți judecători, la soluționarea cererii formulate de contestatoare, secția pentru judecători a CSM a avut în vedere și faptul că motivul pentru care dorește admiterea cererii de transfer, referitor la volumul de activitate care ar fi mai scăzut la curtea de apel, nu poate fi reținut, astfel că analiza coroborată a criteriilor regulamentare, precum și avizele nefavorabile comunicate de ambele instanțe implicate, au condus la respingerea la acea dată a cererii de transfer formulată de contestatoare.

În cauză, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actelor atacate și nu sunt întrunite condițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 referitoare la excesul de putere, contestația fiind neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205 - 208 din C. proc. civ., art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu prioritate, Înalta Curte reamintește jurisprudența sa constantă în care a statuat că limitele dreptului de apreciere al autorității publice sunt determinate de conținutul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care impune ca analiza cererii adresate unei autorități publice să nu fie formală, ci să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport cu aspectele concrete ale fiecărei situații.

Oportunitatea fiind ea însăși o condiție de legalitate, fără de care nu se poate vorbi de valabilitatea unui act administrativ, legiuitorul a stabilit, în acord cu prevederile constituționale, dreptul instanței de judecată de a verifica dacă s-a acționat sau nu abuziv, în raport cu legislația incidentă.

Totodată, în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a fost definit excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

De aceea, se impune a se verifica dacă prin soluția adoptată în prezenta cauză, intimatul CSM și-a exercitat corect dreptul de apreciere sau a acționat cu exces de putere.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că admiterea unei cereri de transfer reprezintă o vocație, care se poate materializează într-un drept câștigat doar în urma unei analize realizate în concret, pentru fiecare caz în parte, prin raportare la criterii legale, de către Consiliul Superior al Magistraturii, care se bucură de o marjă de apreciere în acest sens.

Într-adevăr, potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004, transferul judecătorilor și procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prevede la art. 3 criteriile care se au în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor, respectiv: "volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției;

distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială."

Din probatoriul administrat rezultă că în cauză, în condițiile în care Regulamentul nu prevede o ordine prioritară a criteriilor menționate, s-a avut în vedere asigurarea unui echilibru just între necesitățile impuse de politica de resurse umane și interesele individuale ale magistraților, luându-se în considerare criteriile regulamentare, care au fost verificate în mod comparativ și concomitent pentru toți solicitanții, și care au vizat volumul de activitate al instanțelor de la care s-a solicitat transferul și al instanței la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante la instanțele implicate, vechimea solicitanților în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanțelor de la care au solicitat transferul, vechimea în grad și avizele exprimate de instanțele implicate, cu reținerea motivelor de ordin personal și profesional invocate de fiecare magistrat.

Din punct de vede al analizei în concret, se constată, din cele prezentate de ambele părți litigante, faptul că aceasta a avut în vedere că între situația soțului contestatoarei și situația acesteia există diferență din cauza avizelor negative date contestatoarei de ambele instanțe implicate și că ambii au solicitat simultan transferul de la aceeași instanță.

Totodată, între situația contestatoarei și situația judecătorului D. s-a ținut seama, pentru diferențiere și de avizele negative menționate, dar și de vechimea mult mai mică a contestatoarei la instanța de proveniență (3 ani și 3 luni la instanță, față de 10 ani și 11 luni judecătorul D., la vechimi în funcție comparabile), de faptul că Judecătoria Brașov este o instanță atractivă, pentru care se formulează frecvent cereri de transfer (numai în acea sesiune aprobându-se un număr de 4 cereri), și nu în ultimul rând de motivul invocat (de a funcționa la o instanță cu volum de muncă mai mic), apreciindu-se la acel moment ca oportună admiterea cererii de transfer formulată de D.

Lipsa specializării în contencios administrativ a magistratului D. nu putea constitui un impediment în admiterea cererii de transfer, de vreme ce repartizarea pe secții a judecătorilor transferați se efectuează ulterior transferului, pe baza opțiunilor formulate de aceștia, de către colegiul de conducere al fiecărei instanțe (în speță, acest lucru realizându-se prin Hotărârea nr. 132 din 04 noiembrie 2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov, depusă la dosar de intimat).

De altfel, pe baza "raționamentului" contestatoarei, ar însemna că - indiferent de gradul profesional deținut și de experiența dobândită - judecătorii de la judecătorii să nu se poată transfera niciodată la instanțe de contencios administrativ, de vreme ce la nivel de judecătorie nu există decât diferențierea între penal și civil (în sens larg, de competență non-penală).

Susținerea contestatoarei referitoare la impactul financiar negativ al respingerii cererii este neîntemeiată, având în vedere că, de lege lata, aceasta beneficiază de indemnizația de judecător cu grad profesional de curte de apel, indiferent de instanța la care funcționează, iar modul în care familia de magistrați își gospodărește veniturile nu are relevanță în examinarea legalității hotărârilor intimatului contestate în cauză.

Față de împrejurarea legală că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, are prerogativa de a soluționa cererile de transfer ale judecătorilor și procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulament, iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de transfer sunt pertinente și au o justificare obiectivă, nu se poate reține existența unor elemente care să conducă la afectarea legalității actelor administrative contestate, acestea neputând fi apreciate ca discreționare.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reamintește că respingerea unei cereri de transfer nu produce consecințe cu caracter definitiv, ci poate fi ulterior reiterată, urmând a fi analizată în raport cu împrejurările concrete de la momentul formulării.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârile contestate nu au fost emise cu exces de putere, motiv pentru care - în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004 - va respinge ca neîntemeiată contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1049 pronunțată la data de 25 octombrie 2016 de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și a Hotărârii nr. 1578 pronunțată la data de 15 decembrie 2016 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - GV