Decizia nr. 2368/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Circumstanțele cauzei. Hotărârile contestate 1.1. Contestatoarea A. a solicitat transferul de la Tribunalul Harghita, invocând motive de ordin personal și profesional. Prin Hotărârea nr. 83/09.02.2017, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Tribunalul Harghita la Judecătoria Brașov. În ceea ce privește respingerea cererii de transfer la Judecătoria Brașov, secția pentru judecători a avut în vedere vechimea contestatoarei la instanța de la care solicită transferul, de doar 6 luni, avizul negativ comunicat de Curtea de Apel Târgu Mureș și de Tribunalul Harghita, dar mai ales situația acestei ultime instanțe, la nivelul căreia existau 5 posturi vacante, reprezentând aproximativ 30% din totalul posturilor de judecător. Pentru aceste motive s-a apreciat că admiterea cererii de transfer ar putea fi de natură să afecteze negativ activitatea Tribunalului Harghita, în condițiile în care această instanță se confruntă cu dificultăți majore de ocupare a posturilor de judecător. 1.

Contestația petentei formulată potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, a fost respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 249 din 21.03.2017. În motivarea hotărârii, Plenul a constatat că secția pentru judecători a analizat solicitarea judecătoarei A. prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea, în vederea asigurării unei bune gestionări a resurselor umane la nivelul instanțelor, pentru realizarea unui echilibru între dreptul de transfer al magistratului și imperativul asigurării funcționării instanțelor în bune condiții. Plenul a remarcat că soluția respingerii cererii formulate de contestatoare s-a raportat, în principal, la situația deosebit de dificilă cu care se confruntă, de o perioadă îndelungată, Tribunalul Harghita, instanță la nivelul căreia aceasta are o vechime de numai 6 luni, avându-se în vedere și avizele negative comunicate de instanța în cauză și de Curtea de Apel Târgu Mureș. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că în sesiunea de transferuri din data de 09.02.2017, pentru Judecătoria Brașov, instanță la care erau efectiv vacante 4 posturi de judecător, au fost formulate 8 cereri de transfer, dintre care o cerere a fost ulterior retrasă și o singură cerere admisă, cea a judecătorului Pioară Tatiana Maria, de la Judecătoria Bacău. Plenul a observat că la data analizării cererilor de transfer contestatoarea avea o vechime efectivă în funcția de judecător de 2 ani și 11 luni și o vechime la instanța de la care solicita transferul de numai 6 luni, pe când judecătorul Pioară Tatiana Măria avea o vechime efectivă în funcția de judecător și la instanță de 5 ani și 9 luni. Tot în acest sens, s-a reținut că judecătorul contestator în cauză a participat la concursul de promovare în funcții de execuție, din 03.04.2016 optând pentru promovarea în cadrul Tribunalului Harghita, iar nu în cadrul Tribunalului Brașov, la nivelul căruia, la data respectivă, exista un post disponibil pentru promovare prin concurs. În ceea ce privește admiterea cererii de transfer formulată de judecătorul B. în sesiunea de transferuri din data de 14.02.2017, s-a avut în vedere că acest magistrat din cadrul Tribunalului Harghita avea gradul profesional de Curte de apel, fiind specializat în drept penal, iar postul vacant disponibil pentru transfer, existent Ia Curtea de Apel Brașov, era la nivelul secției penale. Prin urmare, Plenul a apreciat ca fiind temeinică și legală soluția secției pentru judecători adoptată prin Hotărârea nr. 83 din 09 februarie 2017, astfel că a respins contestația formulată de contestatoare. 1.

Prin contestația formulată, A. a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 249 din 21.03.2017 și a Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 83 din 9.02.2017, urmând a fi obligat intimatul la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de transfer de la Tribunalul Harghita la Judecătoria Brașov. În susținerea contestației, a arătat că hotărârile menționate sunt nelegale și netemeinice, pentru că prevederile art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior la Magistraturii nr. 193 din 9.03.2006 nu au fost analizate în mod judicios în raport cu toate motivele cererii de transfer. Contestatoarea a precizat că nu au fost avute în vedere motivele de ordin personal care au stat la baza formulării cererii, apreciind că nu s-a luat în considerare faptul că locuiește în Comuna Cristian împreună cu soțul și copilul minor în vârsta de 1 an, iar săptămânal face naveta la Miercurea Ciuc. În accepțiunea reclamantei, hotărârile contestate au fost emise cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004. Contestatoarea a apreciat că nu au fost examinate în mod efectiv și concret toate criteriile prevăzute de art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193 din 09 martie 2006, hotărârile contestate nefiind motivate. 1.

În cauză, Tribunalul Harghita a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. 1.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, susținând, în esență, că aceasta este neîntemeiată. Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 63 din C. proc. civ. 2. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației 2.1. Contestația formulată este neîntemeiată potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. 2.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.1 și pct. 1.2. ale prezentei decizii, prin Hotărârea nr. 83 a secției pentru judecători a CSM a fost respinsă cererea de transfer la Judecătoria Brașov a contestatoarei, judecător la Tribunalul Harghita, iar prin Hotărârea nr. 249 a Plenului CSM a fost respinsă contestația formulată de contestatoare împotriva Hotărârii nr. 83. 2.3. În contestația cu care a învestit Înalta Curte, contestatoarea a susținut, în esență, că Plenul CSM a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului CSM, adoptând o hotărâre bazată pe o motivare contradictorie și neconvingătoare, cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Contestația formulată este neîntemeiată potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. În ceea ce privește susținerea, că Plenul CSM a adoptat o hotărâre bazată pe o motivare contradictorie și neconvingătoare, Înalta Curte a constatat că această susținere reprezintă o simplă alegație neargumentată în raport considerentele autorității intimate, materializate în conținutul motivării soluției de respingere a contestației împotriva Hotărârii nr. 83/2017 a secției pentru judecători a CSM. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare: " La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicit transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate 5 dificultățile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de Ia care se solicită transferul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; Specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soțului sau soției; - distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; - starea de sănătate și situația familială". În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor regulamentare citate mai sus, Înalta Curte amintește faptul că, între alte atribuții, Consiliul Superior al Magistraturii are importante atribuții privind cariera judecătorilor și procurorilor, dar și, la fel de importante, atribuții privind organizarea și funcționarea instanțelor și parchetelor, prevăzute de dispozițiile generale ale Legii nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, interesul general impunând preeminența bunei organizări și a bunei funcționări a instanțelor și parchetelor, în scopul realizării actului de justiție în cele mai bune condiții. În raport cu cele afirmate mai sus, rezultă că Plenul CSM, verificând îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, a dat prioritate faptului că la nivelul Tribunalului Harghita de la care s-a solicitat transferul, existau deja 5 posturi vacante de judecător, ceea ce reprezenta cca. 30% din totalul posturilor, situație în care vacantarea unui al șaselea post ar fi afectat și mai mult desfășurarea/realizarea activității de judecată ca serviciu public. De altfel, conducerea Tribunalului Harghita a avizat negativ transferul solicitat de contestatoare la o altă instanță, Judecătoria Brașov. Totodată, Plenul CSM a avut în vedere și un al doilea criteriu hotărâtor, cel al vechimii de numai 6 luni pe care contestatoarea o avea la instanța de la care a solicitat transferul, în condițiile în care ajunsese la această instanță în urma unui concurs la care s-a înscris în scopul promovării. Astfel fiind, rezultă că Plenul CSM s-a aflat în imposibilitate să dea eficiență elementelor referitoare la situația personală a contestatoarei, care se regăsesc drept criterii în dispozițiile art. 3 din Regulament. În concluzie, Înalta Curte a constatat că Plenul CSM a acționat în limitele dreptului de apreciere, conferit de lege în scopul asigurării bunei funcționari a instanțelor și parchetelor, neexistând niciun temei legal pentru susținerea unui exces de putere din partea acestei autorități, cum în mod greșit a susținut contestatoarea.