Decizia nr. 2202/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Petenta B. este judecător în cadrul Tribunalului Harghita iar prin cererea adresată intimatului Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și înregistrată sub nr. x a solicitat transferul la Tribunalul Covasna sau Judecătoria Brașov.

Prin Hotărârea secției pentru judecători a CSM nr. 1054/25.10.2016 cererea de transfer a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, au fost luate în considerare următoarele criterii: - lista posturilor vacante de la Tribunalul Harghita, Tribunalul Covasna și Judecătoria Brașov; - încărcătura per judecător de la fiecare instanță; - avizul favorabil al tuturor instanțelor implicate în transfer, inclusiv al Curților de Apel Târgu Mureș și Brașov; - numărul total al cererilor de transfer pentru Tribunalul Covasna (2 cereri) și Judecătoria Brașov (10 cereri); - vechimea în profesie și la instanță a tuturor judecătorilor care au formulat cereri de transfer precum și, unde a fost cazul, situația personală a judecătorilor. Așa fiind, a hotărât admiterea cererilor de transfer a dlui judecător C. la Tribunalul Covasna și a dlor judecători D., E., F. și G. la Judecătoria Brașov.

Contestația administrativă formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1574/15.12.2016. Pentru a hotărî astfel, s-a făcut trimitere explicită la criteriile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 și a verificat situația personală a petentei comparativ cu a judecătorilor cărora li s-a admis cererea de transfer precum și situația instanțelor. În cazul contestatoarei au fost avute în vedere în special perioada de 3 luni pe care aceasta a desfășurat-o în cadrul Tribunalului Harghita și numărul locurilor vacante (aprox. 37 %) la această instanță. Contestația exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.01.2016 sub nr. x/2017, petenta B. a solicitat anularea hotărârilor emise de secția pentru judecători și de Plenul CSM și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său la Tribunalul Covasna sau Judecătoria Brașov. În motivarea cererii, contestatoarea ia în discuție 7 din criteriile reglementate de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006. Așa fiind, raportat la criteriul "volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante și dificultățile de ocupare a acestora" se arată că la trei dintre instanțele de la care s-au admis cereri de transfer în detrimentul cererii sale existau mai multe posturi vacante de judecători decât la Tribunalul Harghita. Referitor la "vechimea efectivă în funcția de judecător" și la "vechimea în gradul aferent instanței", arată că 3 din cei 5 judecători transferați au o vechime în magistratură mai mică decât a sa. Referitor la criteriile "domiciliului solicitantului" și "locul de muncă al soțului", arată că domiciliază în comuna Cristian, jud. Brașov, împreună cu soțul său H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, și cu copilul lor minor în vârstă de 9 luni. Referitor la "distanța dintre domiciliul și sediul instanței și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia", arată că face zilnic naveta dintre domiciliul său și Miercurea-Ciuc (200 km dus-întors), fapt dificil în condițiile în care are un copil minor și asigură permanența în calitate de judecător de drepturi și libertăți. Dintre toți judecătorii transferați, este singura care face naveta zilnic. Aspectele mai sus menționate sunt considerate relevante și pentru criteriul "starea de sănătate și situația familială". Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare

Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare depuse la dosarul cauzei repetă argumentele și apărările menționate în hotărârile CSM și în actul de sesizare al instanței. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând legalitatea hotărârilor contestate în raport de criticile și apărările formulate de ambele părți, ținând cont de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va respinge contestația ca nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit unei practici unitare și constante, legalitatea actelor administrative, așa cum sunt și hotărârile contestate în prezenta cauză, se examinează de instanță prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În ce privește temeinicia hotărârilor și oportunitatea refuzului de transfer, Înalta Curte recunoaște dreptul de apreciere al CSM în calitate de autoritate competentă să aprobe transferul judecătorilor și procurorilor, potrivit art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004. Revine însă Înaltei Curți, în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența să verifice eventualul exces de putere al administrației, respectiv exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor (cf. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004). Înalta Curte observă că argumentele contestatoarei privesc legalitatea hotărârilor sub cel de-al doilea aspect, respectiv excesul de putere al emitenților (Secție, Plen) constând în exercitarea eronată a dreptului de apreciere, fapt care a condus la încălcarea dreptului său la transfer.

Potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 (Regulamentul): "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; - specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soțului sau soției; - distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; - starea de sănătate și situația familială." Așa cum s-a arătat (pct. 2 și 3 de mai sus), intimatul a luat în considerare cvasitotalitatea criteriilor de transfer atât în ce o privește pe contestatoare cât și pe ceilalți judecători care au formulat cereri concurente de transfer. Dreptul de apreciere a fost exercitat în limitele competenței prevăzute de art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004 și art. 3 din Regulamentul amintit, refuzul de admitere a cererii de transfer fiind consecința legală a situației personale a contestatoarei, a celorlalți judecători și a instanțelor implicate în procedură, astfel încât justul echilibru între interesele personale ale judecătorilor și interesul public a fost respectat. Analiza contestatoarei se bazează pe discutarea fiecărui criteriu de transfer considerat separat; relevantă este însă coroborarea lor. Din această perspectivă, Înalta Curte nu observă niciun motiv de natură să justifice concluzia că intimatul a exercitat dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea interesului reclamantei de a se transfera la o instanță mai apropiată de domiciliu. Pentru aceste considerente, aprecierile autorității intimate se înscriu în limitele marjei conferite de lege.

În consecință, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația ca neîntemeiată.