ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2070/2016

Decizia nr. 2070/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 1072 din 17 decembrie 2015, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii („CSM”) a respins cererea de transfer de la Tribunalul Olt Ia Tribunalul Dolj, formulată de doamna judecător A., pentru argumentele arătate în continuare.

La Tribunalul Olt, instanța de la care se solicită transferul, conform situației posturilor vacante de la instanțele judecătorești, publicată la data de 4 decembrie 2015 pe pagina de internet a CSM, toate cele 27 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate. La această instanță, în primul semestru al anului 2015, încărcătura medie/judecător a fost de 318 cauze, față de media națională de 394 de cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 271 de cauze, spre deosebire de media națională de 360 de cauze/schemă.

La Tribunalul Dolj, instanța la care se solicită transferul, conform aceleiași situații a posturilor vacante de la instanțele judecătorești, din cele 72 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, 71 de posturi erau ocupate, iar 1 post era vacant. La această instanță, în primul semestru al anului 2015, încărcătura medie/judecător a fost de 315 cauze, față de media națională de 394 de cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 297 de cauze, spre deosebire de media națională de 360 de cauze/schemă.

În sesiunea respectivă, 5 judecători au solicitat transferul la Tribunalul Dolj, instanță la care există un singur post de judecător vacant, astfel că este necesară analizarea concomitentă a cererilor în funcție de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul privind transferul”), fără a fi ignorate motivele personale și profesionale ale fiecărui magistrat.

Domnul judecător B. are cea mai mare vechime în funcție și la instanță (13 ani și 2 luni, respectiv 11 ani și 3 luni), cu mult peste vechimea în funcție și la instanță ale celorlalți magistrați care au solicitat transferul la aceeași instanță. Doamnele judecător C., D., A. și E. au o vechime în funcție cu mult sub vechimea la instanță a domnului judecător B., vechimea acestor doamne judecător la instanțele la care funcționează fiind și mai redusă, cea mai mare fiind în cazul doamnei A., de 3 ani și 1 lună.

Domnul judecător B. funcționa la momentul respectiv la Tribunalul Dolj, instanța la care solicită transferul, unde a fost delegat începând cu data de 16 noiembrie 2015.

Secția pentru judecători a avut în vedere și faptul că domnul judecător B. a obținut gradul profesional corespunzător instanței la care solicită transferul în urmă cu 6 ani și 5 luni, anterior obținerii acestui grad de către toți ceilalți magistrați care au cerut transferul la Tribunalul Dolj, faptul că instanțele implicate au avizat favorabil cererea sa, iar încărcătura instanței de la care se solicită transferul s-a situat în primul semestru din anul 2015 sub media națională, schema de personal fiind completă.

În consecință, Secția pentru judecători, după analizarea tuturor celor 5 cereri de transfer formulate pentru Tribunalul Dolj în cadrul legislativ menționat, a apreciat că se impune admiterea prioritară a transferului domnului judecător B., cu consecința respingerii celorlalte solicitări, inclusiv a doamnei judecător A., evidențiind faptul că vechimea la instanță și în gradul profesional corespunzător instanței la care se solicită transferul a doamnei judecător este de 3 ani și 1 lună, net inferioare celor ale domnului judecător B.

Prin Hotărârea nr. 17 din 12 ianuarie 2016, Plenul CSM a respins contestația formulată de doamna A., judecător la Tribunalul Dolj, împotriva Hotărârii nr. 1072 din 17 decembrie 2015 a secției pentru judecători a CSM, reținând aspectele arătate în continuare.

2.1. Motivele contestației formulate de doamna judecător A.

În susținerea contestației, doamna judecător A. a arătat, în esență, următoarele:

- la momentul respectiv, își desfășura activitatea în cadrul secției I civilă din cadrul Tribunalului Olt, de la 1 noiembrie 2012, a susținut examenul de promovare pe specializarea drept administrativ, însă își asumă disponibilitatea de a activa la Tribunalul Dolj, în oricare din secțiile/completele la care cerințele acestei instanțe o impun;

- la momentul respectiv, la Tribunalul Olt, instanță de la care solicită transferul, sunt ocupate toate posturile de execuție, iar volumul de activitate al instanței este sub media pe țară;

- vechimea la instanța de unde solicită transferul este de 3 ani, 1 lună și 10 zile;

- soțul său este procuror în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Craiova din septembrie 2014 și are domiciliul în Craiova;

- la data formulării cererii de transfer locuiește cu chirie în Slatina și urmează să-și stabilească domiciliul în Craiova, lucru care s-a și întâmplat;

- are un copil minor, astfel că prezența zilnică la domiciliul stabilit în Craiova este absolut obligatorie;

- distanța între Craiova și Slatina este de 50 de km, naveta zilnică presupunând o perioadă de timp de cel puțin 2 ore dus-întors;

- oboseala pe care ar acumula-o zilnic cu efectuarea navetei și îngrijirea copilului, i-ar afecta modul de desfășurare a activității la serviciu, naveta Craiova - Slatina fiind deosebit de dificilă din cauza traficului foarte aglomerat;

- în motivarea Hotărârii nr. 1071 din 17 decembrie 2015 s-a arătat că domnul judecător B. are cea mai mare vechime în funcție și la instanță (13 ani și 2 luni, respectiv 11 ani și 3 luni) cu mult peste vechimea celorlalți magistrați care au solicitat transferul la Tribunalul Dolj, reținându-se totuși că cea mai mare vechime la instanța de la care se solicită transferul, dintre magistrații ale căror cereri de transfer au fost respinse, este a doamnei judecător A., respectiv 3 ani și o lună;

- în motivarea aceleași hotărâri s-a mai avut în vedere faptul că domnul judecător B. are o vechime în grad profesional corespunzător instanței Ia care solicită transferul de 6 ani și 5 luni, precum și faptul că domnul judecător funcționează la Tribunalul Dolj, unde a fost delegat începând cu data de 16 noiembrie 2015;

- art. 3 din Regulamentul privind transferul stabilește care sunt criteriile ce urmează a fi avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, fără a prevedea că aceste criterii vor fi avute în vedere în ordinea în care sunt enumerate;

- Înalta Curte de Casație și Justiție în mod constant a reținut în jurisprudența sa că, în analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulamentul privind transferul, trebuie să se asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer;

- nu este permis ca, în analiza unei cereri de transfer, să se acorde valoare absolută unor criterii referitoare la vechime, în fața unor criterii referitoare la circumstanțele personale ale judecătorului, expuse în motivarea cererii de transfer, în condițiile în care art. 3 din Regulamentul privind transferul nu realizează o ierarhizare a respectivelor criterii, ci impune o analiză plenară a unui set de criterii menite a contura o situație juridică individuală și subiectivă, specifică oricărei cereri de transfer;

- Secția pentru judecători a avut în vedere doar primele criterii prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, respectiv cele legate de vechimea la instanța de la care se solicită transferul și vechimea în grad, fără a analiza și criteriile referitoare la circumstanțele personale, respectiv faptul că domnul judecător B. nu este nevoit să facă naveta, acesta solicitând transferul de la Judecătoria Craiova la Tribunalul Dolj și având domiciliul în Craiova;

- nu s-a avut în vedere faptul că și soțul doamnei judecător are locul de muncă în Craiova, fiind procuror în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Craiova, din septembrie 2014 și că are un copil minor în vârstă de 1 an și 2 luni;

- în alte hotărâri prin care a soluționat cereri de transfer, secția pentru judecători a CSM a analizat cumulativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, iar nu în ordinea în care sunt enumerate;

- delegarea unui judecător la instanța la care solicită transferul nu este un criteriu prevăzut de art. 3 din Regulamentul privind transferul.

2.2. Argumentele reținute de Plenul CSM

Prin Hotărârea nr. 1072 din 17 decembrie 2015, secția pentru judecători a respins cererea de transfer la Tribunalul Dolj, formulată de doamna judecător A. ținând cont de vechimea în funcție și la instanță, situația instanțelor de la care se solicită transferul, situația instanței la care solicită transferul, precum și avizele exprimate de către instanțele implicate.

La soluționarea cererii de transfer, secția pentru judecători a reținut faptul că domnul judecător B. are cea mai mare vechime în funcție și la instanță (13 ani și 2 luni, respectiv 11 ani și 3 luni), cu mult peste vechimea în funcție și la instanță ale celorlalți magistrați care au solicitat transferul la aceeași instanță. De altfel, Secția a remarcat faptul că doamnele judecător C., D., A. și E. au o vechime în funcție cu mult sub vechimea la instanță a domnului judecător B., vechimea acestor doamne judecător la instanțele la care funcționează fiind și mai redusă, cea mai mare fiind în cazul doamnei A., de 3 ani și 1 lună.

Plenul CSM remarcă faptul că, în sesiunea de transferuri din luna decembrie 2015, 5 judecători au solicitat transferul la Tribunalul Dolj, instanță la care exista un singur post de judecător vacant, astfel că Secția pentru judecători, în mod legal și temeinic, a apreciat că este necesară analizarea concomitentă a cererilor, în funcție de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, fără a fi ignorate motivele personale și profesionale ale fiecărui magistrat.

Susținerile doamnei judecător A. privind neanalizarea concomitentă a tuturor criteriilor regulamentare cu ocazia analizării cererilor de transfer formulate pentru Tribunalul Dolj sunt nefondate.

Art. 3 din Regulamentul privind transferul prevede criterii legale ce trebuie avute în vedere la soluționarea unei cereri de transfer, fără însă a stabili o ordine de prioritate a acestora, astfel că, pentru o soluție legală, aceste criterii trebuie să fie analizate cumulativ.

Dreptul magistratului de a solicita transferul la orice instanță/parchet la care are dreptul să funcționeze potrivit legii atrage o obligație conexă a CSM de a soluționa cererea în cadru legal, iar nu o obligație de admitere a cererii.

La soluționarea unei cereri de transfer se impune, implicit, obligația CSM de a analiza interesele personale ale magistratului în contextul necesității asigurării unei repartizări optime a resurselor umane la nivelul sistemului, în vederea unei bune funcționări a acestuia.

În același timp, în situația existenței unui concurs între mai multe cereri de transfer formulate pentru aceeași instanță este necesară analizarea cumulativă a criteriilor regulamentare în cazul tuturor magistraților solicitanți, neputându-se acorda prioritate exclusivă motivelor personale ale unui magistrat cu ignorarea motivelor colegilor săi.

Cu toate acestea, pot apărea situații excepționale în care motivele personale ale unui magistrat să conducă la admiterea unei cereri de transfer, acordându-se o importanță deosebită acestui criteriu legal.

Nu se poate aprecia, însă, că motivele personale ale doamnei judecător constituie o astfel de situație excepțională. Plenul CSM, analizând motivele personale invocate de doamna judecător, respectiv faptul că are un copil minor în vârstă de 1 an și 2 luni, că are domiciliul în localitatea Craiova, unde solicită transferul și necesitatea efectuării unei navete zilnice pe o distanță de circa 100 km dus-întors, a apreciat că acestea nu pot fi incluse în categoria situațiilor excepționale. Într-adevăr, un copil în vârstă de 1 an și 2 luni are nevoie de sprijinul părinților, în special la o vârstă fragedă, însă o distanța între localitatea de domiciliu și localitatea de desfășurare a activității de 50 de km și durata de timp necesară efectuării navetei pot fi apreciate ca fiind rezonabile.

Mai mult, după cum însăși contestatoarea susține, aceasta și-a schimbat domiciliul în municipiul Craiova în urmă cu doar o lună și, deși Plenul CSM recunoaște dreptul oricărei persoane de a locui și de a-și desfășura activitatea în orice localitate dorește, totuși apreciază că dinamica resurselor umane trebuie să urmărească nu doar interesul personal individual al unui magistrat, ci și buna funcționare a întregului sistem judiciar. Astfel, imposibilitatea CSM de a transfera un magistrat, imediat după schimbarea domiciliului, dintr-o localitate situată la 50 km distanță, nu poate fi echivalată cu ignorarea drepturilor personale ale acestuia.

În temeiul art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, doamna judecător A. a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 17 din 12 ianuarie 2016 și a Hotărârii Secției pentru judecători a CSM nr. 1072 din 17 decembrie 2015, solicitând anularea celor două hotărâri și obligarea intimatului CSM să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea sa de transfer din funcția de judecător în cadrul Tribunalului Olt în funcția de judecător în cadrul Tribunalului Dolj.

În cuprinsul contestației cu care a fost învestită Înalta Curte, contestatoarea a reluat, în cea mai mare parte, ad litteram criticile din contestația administrativă formulată în temeiul art. 36 alin. (2) din aceeași lege, împotriva Hotărârii nr. 1072 din 17 decembrie 2015 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În contextul în care se constată că susținerile din contestația administrativă au fost în mod corect expuse în Hotărârea Plenului CSM nr. 17 din 12 ianuarie 2016, în sensul celor arătate la pct. I.2.1 din prezenta decizie, reluarea acestora ar avea caracter redundant.

Pe cale de consecință, controlul de legalitate și temeinicie realizat de Înalta Curte în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 va fi efectuat în raport cu susținerile contestatoarei, astfel cum acestea sunt expuse la pct. I.2.1 din prezenta decizie.

Intimatul CSM a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, în cuprinsul căreia expune argumente în sensul celor reținute prin actele contestate.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu titlu preliminar, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) raportat la art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține că este învestită cu controlul de legalitate și temeinicie al Hotărârii Plenului CSM nr. 17 din 12 ianuarie 2016, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de contestatoare, iar analiza efectuată de instanță vizează, implicit, și Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 1072 din 17 decembrie 2015.

În esență, criticile formulate de contestatoare vizează oportunitatea măsurii administrative materializată în cuprinsul actelor contestate, analizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul în raport cu cererile de transfer care au venit în concurs, analiză care privește în principal ordinea de prioritate între criteriile referitoare la vechimea în funcție, vechimea la instanța de la care se solicită transferul și vechimea în grad, pe de o parte, și criteriile privind circumstanțele personale invocate de doamna judecător A., pe de altă parte.

Conform art. 3 din Regulamentul privind transferul:

„Art. 3. - La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială.”

În sensul jurisprudenței sale anterioare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Decizia nr. 227 din 3 februarie 2016, în examinarea criticilor formulate de contestatoare, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și măsurile individuale dispuse în exercitarea competenței ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare. Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorității publice se raportează la scopul legii, iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice, în speță, fiind vorba de interesul public al bunei funcționări a justiției.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în speță, intimatul CSM nu s-a îndepărtat de la scopul legii și nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere, atunci când a respins cererea de transfer formulată de contestatoare.

Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârilor contestate, intimatul a analizat cererile de transfer care au venit în concurs în funcție de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul.

Astfel, în ceea ce privește primul criteriu avut în vedere la soluționarea cererilor de transfer, se observă că aspectele consemnate în actele contestate privind volumul de activitate și schema de personal nu au fost determinante în soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei. Însă, constatând faptul că, la Tribunalul Dolj, instanța la care se solicită transferul, exista un singur post vacant de judecător, CSM a apreciat în mod corect că este necesară analizarea concomitentă a celor 5 cereri de transfer pentru instanța respectivă, în raport de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, fără a fi ignorate motivele personale și profesionale ale fiecărui magistrat.

În continuare, CSM a procedat la analiza criteriilor următoare, prevăzute de art. 3 teza a doua, a treia și a patra din Regulamentul privind transferul, reținând că domnul judecător B. are cea mai mare vechime în funcție și la instanță (13 ani și 2 luni, respectiv 11 ani și 3 luni), comparativ cu vechimea în funcție și la instanță (3 ani și 1 lună) a contestatoarei, și a obținut gradul profesional corespunzător instanței la care solicită transferul în urmă cu 6 ani și 5 luni, anterior obținerii acestui grad de către toți ceilalți magistrați care au cerut transferul la instanța respectivă.

Totodată, Secția pentru judecători a avut în vedere și faptul că domnul judecător B. funcționa la momentul respectiv la Tribunalul Dolj, instanța la care solicită transferul, unde a fost delegat începând cu data de 16 noiembrie 2015. Înalta Curte reține că acest aspect nu se circumscrie niciunuia dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, însă are valența de a contura premisa că persoana respectivă este deja integrată în activitatea și structura de personal a instituției, ceea ce reprezintă un element benefic în scopul satisfacerii interesului public constând în buna funcționare a instanței.

De altfel, contestatoarea nu formulează critici cu privire la aspectele reținute de CSM în privința criteriilor expuse, ci contestă faptul că autoritatea publică a soluționat cererea sa de transfer, în concurs cu cererea domnului judecător B., fără a da prioritate circumstanțelor sale personale, deși art. 3 din Regulamentul privind transferul nu stabilește ordinea de prioritate a criteriilor.

Susținerile contestatoarei întemeiate pe jurisprudența Înaltei Curți nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea ori netemeinicia actelor contestate, întrucât se constată că actele contestate au fost emise în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, atâta timp cât autoritatea publică emitentă a expus argumentele avute în vedere la adoptarea măsurii administrative în raport cu dispozițiile legale incidente și circumstanțele profesionale și personale ale titularilor cererilor de transfer în scopul satisfacerii interesului public urmărit.

De asemenea, alegațiile contestatoarei în sensul că autoritatea publică a acordat valoare absolută criteriilor profesionale - referitoare la vechimea în funcție și la instanță și gradul profesional - în dauna criteriilor personale nu pot fi primite în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, măsura administrativă materializată în cuprinsul actelor contestate este convergentă interesului public al bunei funcționări a justiției, iar inconvenientele cauzate destinatarului nu reflectă o nesocotire a principiului proporționalității între interesul public și interesul individual, ci reprezintă o ipoteză de justă aplicare a preeminenței interesului public asupra celui privat.

Sub acest aspect, este de observat că autoritatea publică a expus argumentele, pe care Înalta Curte le apreciază a fi juste, pe baza cărora a considerat că motivele personale invocate de contestatoare nu reprezintă situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat. Relevante în această privință sunt argumentele autorității publice pârâte în sensul că nu reprezintă o ignorare a drepturilor personale ale contestatoarei împrejurarea că CSM se află în imposibilitate - determinată de necesitatea satisfacerii optime a interesul public al bunei funcționări a sistemului judiciar, prin aplicarea cu prioritate a criteriilor obiective referitoare la vechimea în funcție, vechimea la instanță și gradul profesional - de a dispune transferul unui magistrat, imediat după ce acesta și-a schimbat domiciliul dintr-o localitate situată la 50 km distanță, în condițiile în care Plenul CSM recunoaște dreptul oricărei persoane de a locui și de a-și desfășura activitatea în orice localitate dorește. A accepta apărările contestatoarei echivalează cu inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private, ipoteză ce nu poate fi luată în considerare atâta timp cât motivele invocate de contestatoare nu reprezintă, în opinia instanței, concordantă cu punctul de vedere al autorității publice pârâte, situații excepționale.

În materia cererilor de transfer, exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere poate fi reprezentată, spre exemplu, de luarea în considerare în privința unor candidați a unora dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, iar, în privința altor candidați, a altor criterii sau încălcarea unor drepturi și libertăți ale petentului, împrejurări a căror existență nu se constată în litigiul dedus judecății.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele de ordin personal invocate de contestatoare au fost avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, iar autoritatea publică pârâtă, în mod rezonabil, realizând o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul în raport cu circumstanțele profesionale și personale ale titularilor cererilor de transfer, a respins cererea formulată de doamna judecător A., exercitându-și dreptul de apreciere în limita marjei permise de lege, fără a se constata existența unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 17 din 12 ianuarie 2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 17 din 12 ianuarie 2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM