ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1941/2015

Decizia nr. 1941/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 1111 din 21 octombrie 2014, Secția pentru judecători a C.S.M. a respins cererea formulată de doamna judecător A., judecător la Judecătoria Roman, prin care a solicitat transferul de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iași, cerere înregistrată la C.S.M., reținând, în esență, următoarele:

În raport cu dispozițiile art. 2 alin (1

1

) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor”), conform situației posturilor vacante la data de 01 octombrie 2014, publicată pe pagina de internet a C.S.M. la aceeași dată, rezultă că, la Judecătoria Roman, instanța de la care se solicită transferul, toate cele 13 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate, existând un post temporar vacant, un judecător fiind delegat la altă instanță.

La această instanță, în anul 2013 încărcătura/judecător a fost de 617 de cauze, față de media națională de 1014 cauze/judecător, iar, în aceeași perioadă, încărcătura a fost de 569 de cauze pe schemă spre deosebire de media națională de 883 de cauze pe schemă.

La Judecătoria Iași, instanța la care se solicită transferul, din cele 55 posturi de judecător prevăzute în schemă, 53 posturi sunt ocupate, fiind vacante 2 posturi, din care 1 post la data de 01 noiembrie 2014 și 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcție a unui judecător. Totodată, sunt 4 posturi temporar vacante, 1 post fiind ocupat prin delegare.

La această instanță, în anul 2013 încărcătura/judecător a fost de 1118 cauze, față de media națională de 1014 cauze, iar, în aceeași perioadă, încărcătura a fost de 915 cauze pe schema, spre deosebire de media națională de 883 cauze pe schemă.

Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Iași și Judecătoria Iași au comunicat aviz nefavorabil în legătură cu cererea de transfer formulată de doamna judecător A., iar Judecătoria Roman a transmis aviz favorabil.

La soluționarea solicitării formulate, Secția pentru judecători a C.S.M. are în vedere motivele invocate de doamna judecător, dar și faptul că, pentru Judecătoria Iași, instanță la care există 2 posturi vacante, din care 1 post la data de 01 noiembrie 2014 și 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcție a unui judecător, au formulat cereri de transfer 8 judecători.

Analizând comparativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea, Secția pentru judecători a C.S.M. a reținut că doamna judecător B. are o vechime în funcția de judecător de 9 ani, 11 luni și 2 zile și o vechime la instanță de 3 ani, 3 luni și 16 zile, doamna judecător C. are o vechime în funcția de judecător de 9 ani, 8 luni și 2 zile și o vechime la instanță de 3 ani și 16 zile, domnul judecător D. are o vechime în funcția de judecător și o vechime la instanță de 8 ani, 10 luni și 9 zile, doamna judecător E.

are o vechime în funcția de judecător și o vechime la instanță de 4 ani, 7 luni și 23 zile, domnul judecător F. are o vechime în funcția de judecător și o vechime la instanță de 4 ani, 3 luni și 11 zile, doamna judecător A. are o vechime în funcția de judecător de 4 ani și 16 zile și o vechime la instanță de 8 luni și 17 zile, doamna judecător G.

are o vechime în funcția de judecător de 3 ani, 7 luni și 15 zile și o vechime la instanță de 8 luni și 15 zile și domnul judecător H. are o vechime în funcția de judecător de 3 ani, 7 luni și 15 zile și o vechime în instanță de 8 luni și 15 zile.

Secția pentru judecători a C.S.M. a avut în vedere, pe lângă motivele personale și profesionale invocate, vechimea mare în funcția de judecător a doamnelor B.

și C., comparativ cu ceilalți judecători care au formulat cereri de transfer pentru Judecătoria Iași.

În consecință, având în vedere motivele personale invocate, vechimea în funcția de judecător și la instanța de la care se solicită transferul, secția pentru judecători a C.S.M., în temeiul art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, și art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările ulterioare, precum și în conformitate cu prevederile Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor, a admis cererile de transfer formulate de judecătorii care au cea mai mare vechime în funcția de judecător - doamnele judecător B. și C. - și a respins celelalte cereri de transfer, și implicit a doamnei judecător A.

Împotriva hotărârii Secției pentru judecători a C.S.M. a formulat contestație doamna judecător A.

Prin Hotărârea nr. 1381 din 11 decembrie 2014, Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de doamna judecător A., reținând, în esență, următoarele:

Secția pentru judecători a C.S.M., analizând concomitent cele 8 cereri de transfer formulate pentru Judecătoria lași, toate circumscrise criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, a admis cererile de transfer formulate de doamnele judecător B. și C., reținând că au vechimea cea mai mare în funcția de judecător și la instanță, și a respins celelalte cereri, implicit și cererea de transfer a doamnei judecător A.

La soluționarea cererilor de transfer, Secția pentru judecători a C.S.M. a analizat cumulativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, având în vedere motivele de ordin personal și profesional invocate, situația instanțelor de la care se solicită transferul, vechimea solicitanților la instanțele de la care solicită transferul și în funcția de judecător, precum și avizele exprimate de către instanțele implicate, având în vedere situația posturilor de judecător la instanțele implicate, volumul de activitate înregistrat la instanțele respective și încărcătura de cauze pe judecător/schemă.

Motivele de ordin personal și familial, precum și domiciliul solicitantei, reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, potrivit prevederilor Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor, însă aceste criterii nu constituie prin ele însele, motive determinante în admiterea transferului, fiind supuse cerinței coroborării și cu alte criterii, cum ar fi vechimea efectivă în funcția de judecător și la instanța de la care se solicită transferul, precum și situația existentă la instanța Ia care se solicită transferul, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se aibă în vedere buna funcționare a instanței.

Pentru fiecare cerere de transfer în parte există situații și împrejurări diferite care conduc la adoptarea hotărârii de către Secția pentru judecători a C.S.M., în acord cu criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor.

Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a declarat recurs împotriva Hotărârii nr. 1381 din 11 decembrie 2014 a Plenului C.S.M., solicitând anularea acestei hotărâri, precum și a Hotărârii Secției pentru judecători a C.S.M. nr. 1111 din 21 octombrie 2014, cu consecința obligării pârâtului C.S.M. la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iași.

În motivarea căii de atac exercitate, se arată, în esență, următoarele:

Prin cererea de transfer depusă la C.S.M., a solicitat transferul de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iași, invocând motive profesionale și personale, în special:

- distanța mare dintre localitatea în care se află instanța (Roman, județul Neamț) și localitatea de domiciliu (Iași), dificultățile pe care le implică efectuarea navetei (oboseală, risc crescut de accidente),

- intenția de a se stabili cu titlu permanent în Iași;

- faptul că era însărcinată, iar medicul de familie și cel ginecolog sunt în Iași, acolo urmând a avea loc toate consultațiile prenatale și nașterea;

- faptul că familia sa și a soțului său locuiesc tot în Iași, iar ajutorul pe care l-ar putea acorda în viața privată și de familie ar fi unul deosebit.

Contestatoarea susține că hotărârea atacată este nelegală și încalcă dispozițiile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, întrucât că nu au fost analizate comparativ toate criteriile cu privire la fiecare din cei 8 magistrați care au formulat cereri de transfer la Judecătoria Iași.

Se arată că, în jurisprudența Înaltei Curți, s-a stabilit că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport cu circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care C.S.M. are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat cererea de transfer. Împrejurarea că intimatul C.S.M. beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerentele de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea caracter arbitrar.

Susține contestatoarea că, deși Plenul C.S.M. a reținut că Secția pentru judecători a analizat concomitent cele 8 cereri de transfer, în realitate aceste cereri au fost analizate separat, iar hotărârea dată conține argumente doar privind situația sa, iar nu și a celorlalți colegi. Contestatoarea apreciază că, pentru asigurarea condițiilor de transparență, Secția pentru judecători ar fi trebuit să conexeze cererile de transfer formulate pentru aceeași instanță și să le analizeze concomitent în adevăratul sens al cuvântului, adică să expună în aceeași hotărâre situația completă a fiecărui solicitant și să motiveze de ce au prioritate unele cereri în detrimentul altora.

Astfel, în hotărârile contestate, a fost analizat comparativ doar criteriul referitor la vechimea solicitanților, fără a se analiza comparativ și celelalte criterii despre care Plenul a menționat că s-a ținut seama, respectiv: motivele de ordin personal și profesional invocate, situația instanțelor de la care se solicită transferul și avizele exprimate de către instanțele implicate.

Nici din lectura celorlalte hotărâri ale Secției pentru judecători privind cererile de transfer ale celorlalți judecători nu rezultă că Secția pentru judecători ar fi analizat toate criteriile menționate și cu atât mai puțin cele prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, iar anumite aspecte privind încărcătura instanțelor și situația posturilor vacante au fost menționate în fiecare cerere, dar nu au fost analizate comparativ.

Chiar dacă s-a menționat în mod repetat că au fost avute în vedere motivele personale invocate de toți solicitanții, aceste motive nu au fost precizate în hotărârile Secției pentru judecători și nici nu au fost analizate în hotărârea Plenului, astfel încât aceste motive rămân necunoscute, neputându-se efectua un control asupra modului în care a fost aplicat acest criteriu.

În ceea ce privește situația instanțelor de la care se solicită transferul, Plenul C.S.M. nu a efectuat o analiză concretă a situației instanțelor tuturor solicitanților. Dacă se făcea o astfel de analiză, s-ar fi constatat că la Judecătoria Roman încărcătura de dosare pe judecător este cu puțin peste jumătatea mediei naționale, iar admiterea cererii de transfer nu ar fi afectat în niciun mod activitatea instanței, în timp ce situația la Tribunalul Vaslui, instanță de la care au solicitat transferul persoanele cărora le-au fost admise cererile de transfer, este una nefavorabilă admiterii cererii de transfer, situație consacrată de aceeași Secție pentru judecători prin Hotărârile nr. 921 și 924 din 16 septembrie 2014, prin care au fost respinse cererile de transfer formulate de aceleași doamne judecător în luna septembrie 2014, cu motivarea că „la Tribunalul Vaslui sunt 4 locuri vacante, încărcătura pe judecător situându-se în apropierea mediei naționale, iar, în ipoteza admiterii unei cereri de transfer, încărcătura/judecător s-ar situa peste media națională, precum și dificultățile de ocupare a posturilor la această instanță”.

Dat fiind că, din septembrie 2014 până în octombrie 2014, nu au intervenit modificări în ceea ce privește situația Tribunalului Vaslui, se impunea ca soluția Secției pentru judecători în luna octombrie să respecte considerentele stabilite anterior. Admițând aceste cereri de transfer după ce s-a stabilit că situația de la Tribunalul Vaslui nu permitea transferuri, Secția a încălcat orice previzibilitate a soluțiilor adoptate, care apar ca fiind arbitrare.

Soluția Plenului C.S.M. a fost adoptată fără a analiza în concret datele statistice, prin prisma impactului admiterii cererii formulate asupra activității tuturor instanțelor implicate.

În ceea ce privește avizele instanțelor implicate, C.S.M. și Înalta Curte au stabilit în practica și jurisprudența lor constantă că acestea sunt doar facultative, neobligând C.S.M. să ia o anumită hotărâre.

În ceea ce privește vechimea sa la Judecătoria Roman de „numai 8 luni”, contestatoarea apreciază că nu reprezenta un obstacol în admiterea cererii de transfer, atât timp cât criteriile trebuie analizate concomitent, iar, din practica C.S.M., rezultă că au fost admise cereri ale unor judecători cu vechime chiar mai mică, respectiv: Hotărârile nr. 205 din 28 martie 2013 și nr. 410 din 23 mai 2013 prin care a fost admisă o cerere de transfer în cazul unui magistrat care avea o vechime de 3 luni la instanța de la care a solicitat transferul. În schimb, prin Hotărârea nr. 409 din 23 mai 2013, a fost respinsă o cerere de transfer formulată de un judecător cu vechime de 15 ani, 9 luni și 22 de zile, cu motivarea că „la instanța de la care se solicită transferul toate posturile sunt ocupate, însă există 2 locuri temporar vacante, iar încărcătura/judecător este situată în apropierea mediei naționale”. Prin Hotărârea nr. 207 din 28 martie 2013, a fost admisă o cerere de transfer formulată de un judecător având vechime de o lună la instanța de la care a solicitat transferul, reținându-se că „instanța la care s-a solicitat transferul are o încărcătură pe schemă și pe judecător cu mult peste media națională. În timp ce încărcătura pe schemă și pe judecător la instanța de la care s-a solicitat transferul s-a situat cu mult sub media națională, fiind de asemenea situată sub media înregistrată la instanțele unde activează ceilalți magistrați care au solicitat transferul”. Contestatoarea afirmă că se afla într-o situație asemănătoare ultimei situații expuse în ceea ce privește încărcătura Judecătoriei Roman și a Judecătoriei Iași față de media națională, iar vechimea sa la instanță era de 8 luni, iar nu de o lună.

Deși Plenul a menționat că motivele de ordin personal și familial și domiciliul solicitantului reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, însă nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea transferului, au fost situații în care Secția pentru judecători a admis o cerere de transfer și a respins alte 6 cereri formulate pentru aceeași instanță, în considerarea doar a situației familiale și a domiciliului, fără a se ține seama de vechime sau de alte criterii. În susținere, contestatoarea indică Hotărârile Secției pentru judecători nr. 844 din 25 septembrie 2013, nr. 68 din 29 ianuarie 2013, nr. 443 din 23 mai 2013, nr. 1019 și 1022 din 19 noiembrie 2013.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând contestația formulată de reclamanta A., în raport cu circumstanțele cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține aspectele arătate în continuare.

Față de obiectul Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1381 din 11 decembrie 2014, a cărei anulare se solicită, Înalta Curte, în temeiul art. 152 C. proc. civ. din 2010, constată că, în cauză, calea de atac exercitată - pe care contestatoarea în mod eronat a denumit-o recurs - este o contestație care se judecă în complet format din 3 judecători, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere obiectul cauzei, în speță sunt relevante dispozițiile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor (forma în vigoare la data emiterii hotărârilor contestate), conform cărora:

„Art. 3. - La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială.

”

În cauză, Înalta Curte constată că cele 8 cereri de transfer la Judecătoria Iași au fost analizate concomitent, iar faptul că au fost soluționate prin hotărâri diferite, iar nu prin aceeași hotărâre, nefiind conexate în sensul celor susținute de contestatoare, nu constituie un motiv de nelegalitate a actelor contestate în cauză.

Așa cum rezultă din actele contestate, la soluționarea cererilor de transfer au fost avute în vedere, în principal, primele trei criterii prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, referitoare la volumul de activitate și numărul posturilor vacante de la instanțele vizate de cererile de transfer, vechimea efectivă în funcție și vechimea la instanța de la care se solicită transferul.

Sub acest aspect, din analiza prevederilor citate, se constată că acestea nu instituie o ordine de prioritate a criteriilor avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, acestea fiind analizate de Secția pentru judecători a C.S.M. în funcție de particularitățile fiecărei cereri de transfer, în cadrul marjei de apreciere ce îi este conferită în materie.

Împrejurarea că la soluționarea cererilor de transfer nu au fost luate în considerare cu precădere motivele de ordin personal invocate de contestatoarea A. nu demonstrează nelegalitatea și nu denotă o exercitare a dreptului de apreciere conferit C.S.M. cu exces de putere, în înțelesul dat acestei noțiuni, în materia contenciosului administrativ, prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.

Sub acest aspect, se reține că intimatul C.S.M. și-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competenței conferite de art. 36 alin. (2) și art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările, și art. 19 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005, cu modificările și completările ulterioare, prin exercitarea dreptului de apreciere în raport de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, fără a se putea reține existența unei încălcări a drepturilor și libertăților contestatoarei.

În materia cererilor de transfer, exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere poate fi reprezentată, spre exemplu, de luarea în considerare în privința unor candidați a unora dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, iar, în privința altor candidați, a altor criterii sau încălcarea unor drepturi și libertăți ale petentului, împrejurări a căror existență nu se constată în litigiul dedus judecății.

Or, atâta timp cât, la soluționarea tuturor cererilor de transfer, intimatul a luat în considerare aceleași criterii - menționate anterior - și în cauză nu a fost invocată și probată încălcarea unor drepturi sau libertăți, Înalta Curte nu poate reține exercitarea de către C.S.M. a dreptului de apreciere cu exces de putere.

Susținerile contestatoarei referitoare la practica C.S.M. în privința altor cereri de transfer nu sunt de natură a demonstra netemeinicia actelor atacate, întrucât instanța este învestită cu controlul de legalitate al actelor respective în limitele cadrului legal aplicabil, Înalta Curte nefiind învestită cu efectuarea unei analize comparative a hotărârilor adoptate de C.S.M. în privința unor diverse cereri de transfer soluționate de-a lungul timpul în funcție de particularitățile fiecărei situații, apte să conducă la soluții diferite prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor.

Faptul că, prin hotărârile contestate, intimatul nu a arătat expres care sunt argumentele pentru care nu a avut în vedere cu precădere motivele de ordin personal invocate de petentă nu atrage nelegalitatea ori netemeinicia actelor contestate, atâta timp cât în cuprinsul hotărârilor au fost analizate, în privința tuturor cererilor de transfer, aceleași criterii avute în vedere și argumentele care justifică admiterea unora și respingerea altora. Sub acest aspect, se reține că actele contestate răspund cerinței motivării și cuprind motivele de fapt și de drept pe care se fundamentează soluțiile date cererilor de transfer în limitele cadrului legal și cu exercitarea dreptului de apreciere fără exces de putere, în sensul celor expuse anterior, emitentul actului nefiind ținut să răspundă exhaustiv tuturor susținerilor invocate în cererile de transfer.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1381 din 11 decembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2015.