ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 384/2016

Decizia nr. 384/2016

Asupra cererii de față, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 441 din data de 15 ianuarie 2015. pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.221 lei, reprezentând pensia alerenta lunii decembrie 2012, actualizată cu rata inflației la data plății, la plata dobânzii legale calculată de la data de 11 decembrie 2012 până la data plății efective și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale; a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea discriminării; a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată, sub celelalte aspecte.

Prin Decizia civilă nr. 1308 din data de 29 aprilie 2015 pronunțată de Cartea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012* a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr, 441 din data 15 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012*, ea nefondat; a fost admis recursul pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București formulat împotriva sentinței civile nr. 441 din data 15 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2012*; a fost modificată, în iot, sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2/2015, reclamantul A. a formulat revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1308 din data de 29 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea căii de atac revizuentui a invocat prevederile art. 322 pct. 1, 2, 4 teza a II-a, V și VII C. proc. civ., arătând că hotărârea atacbtă este nefegnîă. netemeinică, abuzivă, nemotivată, necornunicată, dată cu încălcarea legii, (prin cenzurarea intenționată a susținerii recursului, prin neanalizarea motivelor de recurs și cu încălcarea prevederilor art. 305 C. proc. civ.), dar și a regulamentului privind comunicarea transcrierilor ședinței de judecată din caietul grefierului de ședință coroborată cu transcrierea audio a ședinței de judecată.

Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ. s-a susținut că hotărârea pronunțată nu poate fi adusă la îndeplinire, iar potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ. instanța nu a dat ceea ce s-a cerut și nici nu s-a pronunțat pe cererea de constatare a discriminării, procedura de citare cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nefiind efectuată.

Conform art. 322 pct. 4 C. proc. civ., instanța s-a pronunțat asupra unor înscrisuri și dovezi ale Casei de Pensii a Municipiului București asupra cărora revizuientul s-a înscris în fals.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în marfie 2015 Casa de Pensii a Municipiului București a emis Decizia de pensie nr. 167096 din 03 martie 2015, comunicată în aprilie 2015, în care a recunoscut neplata pensiei pe decembrie 2012, obligându-se să facă plata drepturilor recunoscute prin sentința nr. 441/2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În ceea ce privește art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arată că instanța de casare a anulat o hotărâre In rejudecare, hotărâre care a fost pronunțată cu respectarea parțială a hotărârii de casare cu trimitere spre rejudecare. j

Prin motivele de revizuire depuse ulterior comunicării deciziei civile contestate, la data de 2 septembrie 2015, revizuentui a arătat că până Ia data de 27 martie 2015 pârâta Casa de Pensii a Municipiului București nu îi plat se efectiv drepturile de pensie pe luna decembrie 2012.

Prin Decizia nr. 1941 din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureșt, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire.

Pentru a se pronunța astfel această instanță a reținut că, față de caracterul revizuirii de a fi o cale de atac de retractare, motivele pentru care poate fi formulată o astfel de cerere sunt de strictă interpretare, aplicarea lor neputând fi extinsă prin analogie și la alte cazuri.

Revizuenlul a invocat, sub un prim aspect, prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., susținând ca instanța a pronunțat o hotărâre ce nu se poate aduce Ia îndeplinire, deoarece ia data de 23 aprilie 2015 Casa de Pensii a Municipiului București nu îi plătise pensia aferentă lunii decembrie 2012. nefnnd probată plata efectivă a drepturilor de pensie din luna decembrie 2012, până în prezent.

Susținerile revizuentului nu pot fi reținute, raportat la prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanța de recurs, atunci când evocă fondul, dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, care nu pol fi aduse îa îndeplinire.

Prin decizia civilă contestată în prezenta cauză instanța de recurs a respins, ca nefondat, recursul reclamantului, admițând totodată recursul declarat de pârâtă și respingând cererea de chemare in judecată formulată împotriva acesteia, ca neîntemeiată.

Prin urmare, nu se poate susține că dispozițiile instanței de recurs, concretizate in dispozitiv, nu pot fi aduse la îndeplinire, în accepțiunea avută în vedere de prevederile iegale invocate de revizuent.

Nu poate fi reținut nici motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv revizuentul a arătat ca instanța nu a dat ceea ce s-a cerut și nici nu s-a pronunțat pe cererea de constatare a discriminării, procedura de citare cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nefiind efectuată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării era parte în dosar, iar la strigarea cauzei la ordine, în fals, s-a afirmat îndeplinirea procedurii de citare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nefigurânti în cilativul de Ia recurs precum a figurat ia judecata în fond.

Cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Textul reprezintă o aplicare a principiului disponibilității, vizând inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce s-a pronunțat. Cazul de minus petita la care revizuentul face referire poate fi invocat atunci când, din eroare, instanța nu a soluționat o cerere cu care a fost legal învestită.

Or, examinând decizia contestata în cauză, instanța a constatat că instanța de recurs s~a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs formulate, în limitele învestirii astfel că în mod legal și temeinic s-a dispus de către prima instanță respingerea capătuiul de cerere privind constatarea discriminării și a celorlalte pretenții reprezentând daunele morale.

Pe de alfa parte, cu privire îa susținerile referitoare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a reținut că acesta a fost citat în fața primei instanțe în calitate de expert și nu de parte, exprimându-și punctul de vedere în speță potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

Lipsa citării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării m recurs nu poale fundamenta cererea de revizuire întemeiată pe prevedenle art. 322 pct. 2 C. proc. civ., față de obiectul recursurilor declasate în cauză și de decizia pronunțata de instanța de recurs.

Inadmisibilă este si cererea de revizuire întemeiată pe prevederile ari.522 pct. 4 C. proc. civ., prevederi potrivit cărora se poate formula revizuire dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnai definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză. Or, aspectele invocate de revizuent in prezenta cauză, referitoare la înscrisurile administrate prin care si contestă în esență piața pensiei aferente lunii decembrie 2012, nu se încadrează în textul de lege invocat, respectivele înscrisuri fiind doar apreciate drept false de câi-e revizuent, acestea nefiind și declarate false în cursul sau în urma unei judecații. condiție impusă de către legiuitor.

Referitor ia prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuientul a arătând tă în luna martie 2015 Casa de Pensii a Municipiului București a emis Decizia de pensie nr. 167096 din 3 martie 2015, comunicată în aprilie 2015- în care se recunoaște neplata pensiei pe luna decembrie 2012, casa de pensii obligându-se să facă plata drepturilor recunoscute prin sentința nr. 441/2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a reținut că aceste aspecte invocate de către revizuient nu se circumscriu textului de lege invocat, care se referă la revizuirea unei hotărâți m ipoteza în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori s~a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Nu a fost reținui, nici motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., text de lege conform căruia revizuirea poate fi cerută dacă exzistă hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grad o deosebite, în una și aceeași pricină. În speță, nu s-a putut reține existența unor hotărâri definim e contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, în dosare diferite, revizuentul făcând de altfel referire la hotărârile judecătorești pronunțate în această cauză în diferite etape procesuale, hotărâri ce nu sunt apte a fundamenta o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cu privire la celelalte aspecte invocate de către revizuent s-a reținut că prin acestea se fac aprecieri asupra temeiniciei și legalității soluției pronunțate cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății.

Împotriva acestei decizii revizuientul A. a formulai recurs.

În drept a invocat dispozițiile art. 328 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În motivare a susținut, în esență, că argumentele instanței exced cererii de rcuzuire. fsind o copie a considerentelor hotărârii pronunțate de instanța de recurs.

Instanța de revizuire șl cea de recurs nu s-au pronunțat cu privire la incompatibilita ea judecătorului de Ia instanța de fond și cu privire la discriminare.

Hotărârile nu sunt motivate în fapt și în drept cu privire la ceea ce s-a etrui.

De asemenea, s-a susținut că exista hotărâri potrivnice, chiar și ulterioare.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru neincudrarca motivelor în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele;

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalîtate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, cu raportare strictă și limitativă de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din același act normativ.

Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contraria, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu Îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În speță recurentul a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 328 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care reglementează căile de atac ce pot fi esercitale împotriva hotărârilor date în revizuire.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise Ia adresa deciziei recurate. ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Așa fiind, se constată că, față de susținerile formulate de recurent, nu este posibila încadrarea acestora în vreuna din ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care atrag modificarea ori casarea hotărârii.

Cum, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate cu privire la hotărârea recurută ori critici care ar putea fi încadrate de instanță în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., neexistând motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, este incidență excepția nulității recursului pentru nemotivare, astfei că, în temeiul ari. 302

1

alin. (1) lit. c) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1941 din 8 octombrie 2035, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2016.