ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2210/2016

Decizia nr. 2210/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 441 din

15 ianuarie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1221 RON, reprezentând pensia aferentă lunii decembrie 2012, ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății, la plata dobânzii legale calculată de la data de 11 decembrie 2012 până la data plății efective și la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.

A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea discriminării.

A respins acțiunea, ca neîntemeiată, sub celelalte aspecte.

Prin decizia nr. 1308 din 29 aprilie 2015, Curtea de Apel București, s

ecția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul reclamantului A. formulat împotriva sentinței civile nr. 441/2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

A admis recursul pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București formulat împotriva aceleiași sentințe.

A modificat în tot sentința atacată.

A respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 278 din 8 iunie 2016, Curtea de Apel București, s

ecția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1308/2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs contestatorul A.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, contestatorul a invocat nulitatea absolută a deciziei atacate, conform dispozițiilor art. 105 și 106 C. proc. civ., arătând că această hotărâre a fost pronunțată de către un complet de judecată incompatibil și alcătuit cu încălcarea prevederilor art. 6 din Protocolul 1 Ia C.E.D.O., art. 24 alin. (1) și art. 25 C. proc. civ., precum și art. 99 din Legea nr. 303/2004, întrucât același complet se pronunțase în cauză într-un ciclu procesual anterior. Decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 319 alin. (2) ultima teză C. proc. civ., raportat la data când s-a pronunțat hotărârea, ce nu a fost comunicată nici până în prezent.

La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2016, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare ca privire la admisibilitatea recursului, care se impune a fi analizată cu prioritate în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație.

În speță, decizia nr. 1308 din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel București, împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestația în anulare, este irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Totodată, în aplicarea art. 320 alin. (3) C. proc. civ. și hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare, respectiv decizia nr. 278 din 8 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, este o hotărâre irevocabilă.

Față de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Rezultă că, deducând judecății în recurs o hotărâre irevocabilă, pentru care nu este recunoscut de lege dreptul la această cale de atac, partea a tins Ia obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu este permis.

Față de considerentele reținute, recursul exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 278 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este inadmisibil urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 278 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2016.