ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2234/2016

Decizia

nr. 2234/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată la data de 20.01.2015, contestația formulata de reclamantul A. împotriva deciziei de pensionare nr. 274020 din 9.12.2014, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a municipiului București.

Contestatorul a solicitat anularea deciziei de pensionare menționată și obligarea pârâtei la recalcularea pensiei sale, în care să țină cont de toate veniturile realizate în perioada 1.12.1976-1.03.2001, așa cum rezultă din adeverințele și contractele de colaborare anexate în dosarul său de pensie.

Prin sentința nr. 6977 din 26.06.2015 pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1194 din data de 7.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței tribunalului.

Prin decizia nr. 1174 din 10.06.2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1194 din data de 7.03.2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a municipiului București.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs contestatorul A., solicitând casarea hotărârii atacate, iar pe fond, anularea deciziei de pensionare nr. 274020 din 14 ianuarie 2015, recalcularea pensiei în baza Circularei Ministerului Muncii nr. 399/1998, dată pentru artiștii profesioniști sau Legii pensiilor nr. 263/2010, cu menționarea la fiecare lună de colaborare a salariului minim pe economie, ce se regăsește în Anexa nr. 8 a legii.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra contestației în anulare este aceea că o astfel de hotărâre este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, prin decizia asupra căreia s-a exercitat contestația în anulare (nr. 1194/2016), Curtea de Apel București a soluționat apelul declarat de reclamantul A., această hotărâre fiind definitivă, în conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) și art. 460 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 634 alin. (4) și art. 483 alin. (2) teza a lI-a C. proc. civ.

Pe cale de consecință, în aplicarea art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare, și anume decizia nr. 3174 din 10.06.2016 a Curții de Apel București, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Față de considerentele ce preced, decizia nr. 3174 din 10 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând a se dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 3174 din 10 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vil-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2016.