ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1823/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 ianuarie 2015, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1232 din 20 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 931 din 16 septembrie 2014 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința obligării intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea cererii de transfer formulate.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin cererea de transfer depusă la Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat transferul de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iași, invocând motive profesionale și personale, cerere care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 931 din 16 septembrie 2014 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu motivarea că au fost analizate cele cinci cereri de transfer formulate de solicitanți în mod concomitent, toate circumscrise criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Secția pentru Judecători a reținut că doamna judecător B. era delegată de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași, iar la data pronunțării hotărârii, își desfășura activitatea la Judecătoria Iași și a primit avize favorabile de la instanțele implicate în procedura de transfer, apreciind astfel că era necesară respectarea continuității activității în cadrul Judecătoriei Iași.

Împotriva hotărârii menționate, doamna judecător A. a formulat contestație, respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1232 din 20 noiembrie 2014, în motivarea căreia s-a reținut că cererea de transfer a fost analizată cu respectarea criteriilor regulamentare, fără discriminare și cu o justificare obiectivă și că, pentru fiecare cerere în parte, există situații și împrejurări diferite care conduc la adoptarea hotărârii de către secție, în acord cu criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament.

Contestatoarea a susținut că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1232 din 20 noiembrie 2014, este nelegală, întrucât încalcă dispozițiile art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, în sensul că nu au fost analizate comparativ toate criteriile regulamentare cu privire la fiecare magistrat care a formulat cerere de transfer la Judecătoria Iași, iar doamna judecător B. a avut prioritate pentru faptul că era delegată la instanța respectivă.

A precizat contestatoarea că în condițiile arătate, analiza cererii sale a fost, în mod evident, formală, iar asigurarea continuității activității la acea instanță și avizele instanțelor implicate în procedura de transfer, nu sunt criterii prevăzute de art. 3 din Regulament.

Referitor la avize, a arătat că jurisprudența Consiliului Superior al Magistraturii și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt constante în sensul că acestea au doar un caracter facultativ, fără a obliga Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre într-un anumit sens.

Contestatoarea a afirmat că a fost analizat selectiv doar un criteriu din cele prevăzute în Regulament și anume, vechimea în funcție și la instanță, în condițiile în care, norma juridică impune, fără echivoc, în analizarea unei cereri de transfer, luarea în considerare a tuturor criteriilor, cu menținerea unui echilibru între cele de ordin obiectiv și cele de ordin personal ale solicitantului.

Mai mult, a învederat că în condițiile în care s-ar fi avut în vedere criteriul vechimii, atunci ar fi fost admisă cererea de transfer formulată de doamna judecător C., care are o vechime în funcția de judecător și o vechime la instanță mai mari decât cele ale doamnei judecător B., a cărei cerere de transfer a fost admisă.

Se mai susține de către contestatoare că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a realizat o argumentare corespunzătoare a soluției de respingere a cererii sale de transfer, limitându-se în principal la observarea datelor statistice referitoare la volumul de activitate al instanțelor implicate în transferul său, fără a analiza comparativ toate instanțele de la care proveneau toți solicitanții.

De asemenea, deși Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a menționat că motivele de ordin personal și familial și domiciliul solicitantului, nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea unor astfel de solicitări, au fost și situații în care secția pentru Judecători a admis o cerere de transfer și a respins alte șase cereri, formulate pentru aceeași instanță, în considerarea doar a situației familiale și a domiciliului, fără a se ține seama de criteriul vechimii sau de alte criterii.

Contestatoarea a concluzionat în sensul că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere, intimatul exercitându-și dreptul de apreciere fără o analiză obiectivă a cererii și în lipsa unor condiții de transparență, legalitate și oportunitate, vătămând astfel dreptul său la carieră.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat recalificarea căii de atac declarate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1232 din 20 noiembrie 2014, ca fiind contestație, și nu recurs și respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate împotriva acestei hotărâri.

A arătat, în esență, că cererea de transfer a contestatoarei a fost soluționată cu respectarea criteriilor regulamentare, respingerea solicitării având o justificarea obiectivă, fără ca aceasta să aibă caracter discriminatoriu, iar criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament au fost judicios analizate, hotărârea contestată nefiind adoptată cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul a depus la dosar, în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004, actele care au stat la baza emiterii hotărârii contestate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 1232 din 20 noiembrie 2014, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 1232 din 20 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestația formulată de doamna judecător A. împotriva Hotărârii secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 931 din 16 septembrie 2014.

Prin Hotărârea nr. 931 din 16 septembrie 2014 a secției pentru Judecători, a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Roman la Judecătoria Iași, formulată de doamna judecător A.

Înalta Curte arată că instituția transferului judecătorilor este prevăzută de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de Regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004, transferul judecătorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor a reglementat criteriile care se au în vedere la aprobarea transferului.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă amintește că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În speță, analiza celor cinci cereri de transfer formulate pentru postul vacant de la Judecătoria Iași, s-a realizat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, care au fost verificate în mod comparativ și concomitent pentru toți solicitanții, criterii care au vizat volumul de activitate al instanțelor de la care s-a solicitat transferul și al instanței la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate, vechimea solicitanților în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanțelor de la care au solicitat transferul, vechimea în grad și avizele exprimate, cu reținerea motivelor de ordin personal și profesional invocate de fiecare magistrat.

Admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B. s-a dispus în considerarea asigurării unei bune activități la Judecătoria Iași, avându-se în vedere necesitatea respectării continuității activității magistratului în cadrul acestei instanțe, împrejurare care nu echivalează însă cu adăugarea unui nou criteriu la cele stabilite de Regulament și care nu a condus în mod automat la admiterea cererii de transfer, fiind analizate și considerentele de ordin profesional și personal invocate de doamna judecător, în raport de informațiile comunicate de direcția de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, referirea din cuprinsul hotărârii contestate la avizele instanțelor implicate în procedura transferului, a avut în vedere prevederile art. 2 alin. (3) și (4) din Regulament, pentru aprecierea asupra oportunității cererilor de transfer, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluției.

Susținerile contestatoarei referitoare la aplicarea de către intimat numai a criteriului vechimii în funcția de judecător și a vechimii la instanța de unde se solicită transferul, sunt neîntemeiate.

La baza adoptării hotărârii contestate au stat înscrisurile emise de Direcția Resurse Umane și Organizare, din care au rezultat, pentru fiecare instanță în parte, aspecte legate de schemele de personal, volumul de activitate, încărcătura pe schemă și pe judecător, precum și date referitoare la situația profesională și personală a fiecărui solicitant.

Afirmația contestatoarei în sensul că unul dintre judecătorii care au formulat cererea de transfer avea o vechime în funcție mai mare decât cea a doamnei judecător B., nu este de natură a conduce la nerespectarea criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, în condițiile în care, criteriul vechimii în funcția de judecător a fost analizat coroborat cu celelalte criterii regulamentare.

Mai mult, această împrejurare nu a afectat situația contestatoarei, care, potrivit datelor furnizate de Direcția Resurse Umane și Organizare, la data formulării cererii de transfer, avea o vechime în funcția de judecător și respectiv, o vechime la instanța de unde a solicitat transferul, mai mică decât cea a judecătorului a cărui solicitare de transfer a fost admisă.

Soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere și criteriul referitor la volumul de activitate al instanțelor de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, în vederea asigurării activității la instanțele implicate în această procedură, în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulament.

Sub acest aspect, a rezultat că la Judecătoria Roman și la Judecătoria Pașcani, volumul de activitate este inferior celui de la Judecătoria Iași, cu mențiunea că acest criteriu nu a fost determinant în soluționarea cererilor de transfer, ci a fost analizat coroborat cu celelalte criterii stabilite de Regulament, așa cum s-a reținut anterior.

Totodată, din cuprinsul hotărârii contestate și a înscrisurilor care au stat la baza adoptării acesteia, rezultă că au fost analizate în mod efectiv și criteriile subiective prevăzute la art. 3 din Regulament, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor de judecător de la instanțele implicate în procedura transferului și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe.

În aceste circumstanțe, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, are prerogativa de a soluționa cererile de transfer ale judecătorilor și procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulament, iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de transfer au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalității hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Soluțiile adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, invocate de către contestatoare, nu sunt de natură a infirma legalitatea hotărârii contestate, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1232 din 20 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1232 din 20 noiembrie 2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2015.

Procesat de GGC - NN