ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2038/2015

Decizia nr. 2038/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1451 din 17 decembrie 2014 a fost respinsă contestația formulată de petentul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva Hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 559 din 2 septembrie 2014.

Prin Hotărârea secției pentru procurori a CSM nr. 559 din 2 septembrie 2014 a fost respinsă cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, formulată de contestator.

În considerentele Hotărârii Plenului CSM nr. 1451 din 17 decembrie 2014 se reține că în soluționarea cererii de transfer formulată, secția pentru procurori a CSM a analizat cumulativ criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, având în vedere motivele de ordin personal și profesional invocate, situația parchetelor de la care se solicită transferul, vechimea solicitanților în funcția de procuror, precum și avizele exprimate de către unitățile de parchet implicate.

Cererea de transfer a contestatorului a fost analizată în raport cu cererile formulate de procurorii B., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani și C., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

În ceea ce privește volumul de activitate înregistrat la respectivele unități de parchet, conform datelor statistice, Plenul a constatat întemeiată concluzia secției pentru procurori care remarcă situația deosebită existentă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, parchet la care contestatorul funcționează, unde încărcătura de dosare pe procuror se situează cu mult peste nivelul mediei naționale, nivel care crește proporțional în condițiile vacantării unui alt post și unde 4 dintre procurori sunt stagiari.

A mai reținut Plenul CSM prin hotărârea contestată, că această situație nu se regăsește la Judecătoria Pașcani și nici la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, unități de parchet de unde provin ceilalți doi procurori. În concluzie, în raport de dispozițiile regulamentare invocate și argumentele reținute, respectiv: motivele de ordin personal, vechimea în funcția de procuror, situația unităților de parchet de la care se solicită transferul, Plenul a apreciat ca neîntemeiată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 559 din 2 septembrie 2014.

Prin contestația formulată, în termen legal, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, A. a solicitat anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 1451 din 17 decembrie 2014, precum și a Hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 559 din 2 septembrie 2014 și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea cererii de transfer formulate.

În esență, contestatorul a susținut că hotărârea atacată este nelegală și încalcă disp. art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006, în sensul că nu au fost analizate comparativ toate criteriile regulamentare cu privire la fiecare magistrat dintre cei 5 care au formulat cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

A mai arătat contestatorul că Înalta Curte a stabilit în jurisprudența sa constantă că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligația să îl ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat cererea de transfer.

Pentru asigurarea condițiilor de transparență secția ar fi trebuit să conexeze cererile de transfer formulate pentru aceeași unitate de parchet, să le analizeze concomitent și să motiveze de ce au fost prioritate unele cereri în detrimentul altora.

Deși din hotărârile secției pentru procurori rezultă că nu au fost menționate date privind criteriile 3 - 9 din Regulament, Plenul a susținut în mod nefondat că au fost avute în vedere motivele de ordin formal și familial și vechimea în funcție, domiciliul solicitanților precum și situația existentă la fiecare unitate de parchet.

Dacă s-ar fi analizat criteriul - vechimea la parchetul de la care solicită transferul - s-ar fi constatat faptul că vechimea contestatorului era cea mai mare. Criteriul privind domiciliul solicitanților nu a fost analizat, întrucât nici Plenul CSM și nici secția de procurori nu au dat informații privind domiciliile celorlalți solicitanți.

De asemenea, contestatorul invocă încălcarea principiului nediscriminării, având în vedere că au fost admise cereri de transfer formulate de alți procurori pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

Concluzionează contestatorul că, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, coroborate cu disp. art. 3 din Regulament, motivarea soluției adoptată prin hotărârea contestată este neconvingătoare, în cauză conturându-se excesul de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004R, de natură a atrage nelegalitatea hotărârii supuse cenzurii instanței.

Intimatul CSM, la data de 4 martie 2015 a depus, în condițiile art. 201 alin. (1), întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, formulând în acest sens apărări față de susținerile contestatorului care vizează soluționarea cererii de transfer.

Astfel, intimatul susține în esență, că hotărârea contestată este temeinică și legală deoarece la adoptarea acesteia s-au avut în vedere atât motivele invocate în susținerea cererii cât și criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând hotărârea contestată emisă de Plenul CSM, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor intimatului, a probelor administrate în cauză și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că, contestația este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1451 din 17 decembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, împotriva Hotărârii nr. 559 din 2 septembrie 2014 a secției pentru procurori a CSM prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la alta sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică, se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, prevederile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele cesteia:

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat cesteia;

- starea de sănătate și situația familială".

Examinând întregul probatoriu administrat, Înalta Curte reține că în cazul contestatorului, intimatul CSM a examinat în mod efectiv și concret toate criteriile invocate de solicitanți în motivarea cererilor de transfer formulate, prin prisma dispozițiilor legale în materie.

Astfel, pentru ocuparea celor două posturi vacante de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, au fost formulate cinci cereri de transfer, la a căror soluționare au fost avute în vedere cumulativ criteriile prev. de art. 3 din Regulament și anume situația parchetelor de la care și la care se solicită transferul, vechimea solicitanților în funcția de procuror, avizele exprimate de către unitățile de parchet implicate, precum și motivele de ordin personal și profesional invocate.

În ceea ce privește volumul de activitate înregistrat la unitățile de parchet de la care s-a solicitat transferul și încărcătura dosarelor/schema, conform datelor statistice existente, se evidențiază situația deosebită de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, la care contestatorul funcționează și unde încărcătura de dosare pe procuror se situează cu mult peste nivelul mediei naționale (1710 dosare comparativ cu media națională de 1451 dosare).

Această situație nu se regăsește în situația celorlalte unități de parchet de la care se solicită transferul de către cei doi procurori cărora li s-au admis cererile de transfer, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, care au înregistrat în anul 2013 o încărcătură de dosare pe procuror situată sub nivelul mediei naționale.

În plus, a fost avută în vedere și împrejurarea că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, 4 dintre procurorii cu funcții de execuție sunt procurori stagiari, în condițiile în care la această unitate de parchet se înregistrează cu mult peste media națională.

În aceste condiții în mod corect intimatul a apreciat că la acea dată, buna funcționare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău ar fi fost serios afectată în situația în care cererea de transfer formulată de contestator ar fi fost admisă.

De asemenea, în sprijinul acestei constatări a fost și punctul de vedere nefavorabil transmis de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost valorificat de intimat în emiterea hotărârii contestate.

Contestatorul invocă de asemenea, o încălcare a principiului nediscriminării raportat la admiterea cererilor de transfer ale dlui procuror C. și dnei procuror B.

Fără a accepta răsturnarea principiului egalității, trebuie recunoscut dreptul CSM, ca autoritate administrativă cu competențe în gestionarea carierei judecătorilor/procurorilor, de a aprecia dacă și în ce măsură diferențele între situații similare în alte privințe justifică diferențele de tratament juridic în soluționarea unor cereri de transfer.

Nu poate fi reținut astfel, ca motiv de nelegalitate a hotărârii contestate, o pretinsă stare de discriminare invocată de contestator în raport de persoanele ale căror cereri de transfer au fost admise, în considerarea altei situații de fapt, cel puțin sub aspectul "volumului de activitate al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul".

Înalta Curte nu poate reține nici critica referitoare la delegarea în luna ianuarie 2015 a unui coleg procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împrejurare ce ar contura, în concepția contestatorului, concluzia că funcționarea parchetului nu ar fi fost afectată prin admiterea cererii sale de transfer.

În principal, se reține că aceasta constituie o măsură dispusă la o dată ulterioară celei la care a fost emisă hotărârea contestată și care nu poate afecta legalitatea acesteia din urmă. De asemenea, se impune a se preciza că măsura delegării procurorilor în funcții de execuție nu este dispusă de intimatul CSM, ci de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Critica privind neprezentarea datelor și a motivelor personale ale fiecărui magistrat care a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și la neanalizarea în mod efectiv a criteriilor subiective privind domiciliul solicitantului, locul de muncă al soțului sau soției, posibilitățile de navetă, starea de sănătate, etc., nu pot fi reținute de instanța de control judiciar.

Chiar dacă respectivele date nu au fost inserate în cuprinsul hotărârilor contestate, acestea au fost avute în vedere de intimat cu ocazia analizării cererilor de transfer în raport de criteriile prev. de art. 3 din Regulament, fiind coroborate cu datele de ordin obiectiv privind situația posturilor de procuror de la unitatea de parchet unde funcționează contestatorul și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestuia.

În plus, aceste date sunt de natură personală și intră sub protecția dispozițiilor art. 26 din Constituția României și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, reținând că prin probele administrate în cauză, contestatorul nu a dovedit în condițiile art. 249 C. proc. civ., nelegalitatea actului administrativ contestat, prin prisma disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1451 din 17 decembrie 2014 a Plenului CSM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1451 din 17 decembrie 2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2015.

Procesat de GGC - CT