ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2016

Decizia nr. 1100/20

16

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârile Consiliului Superior ale Magistraturii

Prin Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 650 din 16 decembrie 2015 a fost respinsă cererea contestatoarei privind transferul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Contestația formulată de aceasta împotriva hotărârii secției în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 96 din 28 ianuarie 2016.

La soluționarea nefavorabilă a cererii de transfer secția pentru procurori a avut în vedere, pe lângă motivele invocate de către doamna procuror A. faptul că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, unitate de parchet de la care s-a solicitat transferul, există un post de procuror efectiv vacant în condițiile în care încărcătura de dosare/procuror se situează peste media națională, spre deosebire de volumul scăzut de activitate care există la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, unitate de parchet unde s-a solicitat transferul.

În analizarea contestației formulate împotriva hotărârii secției Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, reținând situația constatată de secția pentru procurori, a apreciat ca neîntemeiate toate argumentele invocate de către contestatoare.

Plenul a apreciat că analiza cererilor de transfer în funcția de procuror militar nu s-a putut realiza semestrial din motive obiective și de echitate întrucât existau pe rolul Serviciului resurse umane pentru parchete numeroase cereri similare, formulate de alți procurori în privința cărora Ministerul Apărării Naționale nu emisese avizul conform în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 3 alin. (1) din Regulamentul Comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, a apreciat că susținerea contestatoarei privind faptul că în perioada 01 ianuarie 2015 – 01 octombrie 2015 gradul de ocupare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a fost de 104,35%, nu are relevanță în ceea ce privește respingerea cererii de transfer la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București din data de 16 decembrie 2015, deoarece la adoptarea acestei soluții, Secția pentru procurori a avut în vedere situația existentă în ansamblu la momentul analizării tuturor solicitărilor de transfer la parchetele militare.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei potrivit căreia i s-a îngrădit dreptul de a participa la ședința secției pentru procurori din data de 16 decembrie 2015, Plenul a reținut că prevederile art. 6 alin. (4) din Regulament nu instituie în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii o obligație de încunoștințare a solicitanților.

Referitor la aspectele privind punctele de vedere favorabile exprimate de unitățile de parchet implicate în procedura transferului, Plenul a reținut că nu constituie prin ele însele motive determinate pentru admiterea transferului, ci trebuie coroborate și cu celelalte criterii instituite de art. 3 din Regulament.

Plenul a mai reținut că normele care reglementează instituția transferului au un caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept al solicitantului la transfer.

Contestația formulată

A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a formulat, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, contestație împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 96 din 28 ianuarie 2016, solicitând anularea acestei hotărâri, anularea Hotărârii nr. 650 din 16 decembrie 2015 a secției pentru procurori, cu consecința obligării Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM) să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea sa de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Contestatoarea a adus, în esență, următoarele critici în susținerea nelegalității și netemeiniciei hotărârilor atacate:

- Nu au fost respectate prevederile art. 6 alin. (3) cu referire la art. 1 alin. (6) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele or parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului CSM, potrivit cărora cererile de transfer în funcția de judecător militar sau procuror militar se analizează semestrial.

În argumentarea acestei critici s-a susținut că cererea sa de transfer a fost analizată după 11 luni, după ce au fost organizate două sesiuni de transferuri ale procurorilor, fapt care a influențat respingerea cererii sale de transfer întemeiată exclusiv pe constatarea existenței unui post vacant la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, deși în perioada 01 ianuarie 2015 – 01 octombrie 2015, la nivelul acestei unități de parchet gradul de ocupare a posturilor a fost de 104,35%, prin funcționarea în mod permanent a unor procurori peste schemă.

De asemenea, a arătat că nu pot fi reținute ca temeinice și legale argumentele și apărările CSM privind existența unui număr de solicitări și respectiv stadiul derulării operațiunilor/procedurii de obținere a avizelor din partea Ministerului Apărării Naționale de către ceilalți solicitanți care vizează aceleași posturi în ceea ce privește analiza cererilor de transfer în funcția de judecător militar sau procuror militar.

- Cea de-a doua critică privește îngrădirea exercitării dreptului prevăzut de art. 7 alin. (4) din Regulamentul comun aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului CSM, motivat de faptul că nu a avut în mod obiectiv posibilitatea de a cunoaște că în ședința din 16 decembrie 2015 va fi analizată cererea sa, nefiind indicați nominal titularii cererilor de transfer, astfel că nu a putut participa la lucrările respectivei ședințe, în vederea susținerii cererii.

- Cea de-a treia critică privește încălcarea dispozițiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului CSM, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că atât soluționarea cererii de transfer cât și a contestației s-au realizat prin raportarea selectivă la un singur criteriu din cele reglementate, iar motivările soluțiilor de respingere a cererii și contestației nu au justificat în mod decent și convingător deciziile adoptate.

În susținerea criticilor, contestatoarea a invocat și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, transpusă în decizia nr. 4682/2013.

În cauză intimatul-pârât CSM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate, combătând criticile menționate în cuprinsul contestației și susținând legalitatea și temeinicia Hotărârii nr. 650/2013 a Secției pentru procurori din cadrul CSM și a Hotărârii Plenului CSM nr. 96/2016.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte analizând contestația formulată de A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel cum rezultă din prezentarea de la pct. 1 al prezentei decizii, prin Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 650 din 16 decembrie 2015 a fost respinsă cererea contestatoarei privind transferul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Contestația formulată de aceasta împotriva hotărârii secției în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 96 din 28 ianuarie 2016.

Criticile formulate de contestatoare sunt neîntemeiate.

Critica privind nerespectarea dispozițiile art. 6 alin. (3) cu referire la art. 1 alin. (6) din Regulamentul comun aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului CSM, este neîntemeiată.

Conform art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea nr. 176/2006 a Plenului CSM: „(1) Poate fi transferat în funcția de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puțin grad profesional de tribunal. (2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanță sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze. (3) Dispozițiile art. 1 alin. (3) - (10) și ale art. 2-4 se aplică în mod corespunzător. (4) Judecătorul sau procurorul poate participa la ședința secției corespunzătoare, în vederea susținerii cererii. (5) Secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre”.

Potrivit art. 1 alin. (6) din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 176/2014: „Art. 1 - (1) Poate fi numit în funcția de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puțin grad profesional de tribunal. (2) Numirea nu poate fi aprobată decât la o instanță sau la un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze. (3) Poate fi numit în funcția de judecător militar sau procuror militar judecătorul sau procurorul care are numai cetățenia română. (4) În scopul informării judecătorilor și procurorilor care intenționează să formuleze cereri de numire, semestrial se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele militare, precum și a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere nu se ocupă prin numire, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare. (5) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțele și parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție. (6) Cererile de numire a judecătorilor în funcția de procuror militar sau a procurorilor în funcția de judecător militar, precum și cererea de numire a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar se analizează semestrial, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii”.

Este adevărat că potrivit disp. art. 1 alin. (6) din Regulamentul comun citate/menționate anterior,

cererile de numire a judecătorilor în funcția de procuror militar sau a procurorilor în funcția de judecător militar, precum și cererea de numire a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar se analizează semestrial, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Însă, din modul de redactare al acestor dispoziții, rezultă că referirea la analiza semestrială nu conduce la calificarea acestui termen ca fiind un termen imperativ, ci acesta are natura juridică a unui termen de recomandare, nefiind inserată în cuprinsul Regulamentului comun vreo sancțiune în cazul nerespectării analizei semestriale a cererilor de numire.

Prin urmare, aspectele înfățișate de contestatoare cu privire la prima critică nu pot conduce la reținerea nelegalității hotărârii contestate.

Cea de-a doua critică menționată în cuprinsul contestației formulate, astfel cum a fost argumentată este, de asemenea, neîntemeiată.

Real este că potrivit disp. alin. (6) din Regulamentul comun aprobat prin Hotărârea nr. 176/2014 a Plenului CSM citate/menționate anterior, prevăd posibilitatea judecătorului sau procurorului de a putea participa la ședința secției corespunzătoare, în vederea susținerii cererii.

Sintagma „poate” din cuprinsul dispozițiilor legale menționate, se interpretează în sensul acordării unei facultăți magistratului care dorește să-și susțină și oral cererea formulată Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceste dispoziții legale nu instituie o obligație a CSM de informare/invitare personală a fiecărui magistrat care a formulat o cerere de numire/transfer, către CSM, iar contestatoarea nu a dovedit că a solicitat în mod expres să fie invitată la ședința plenului în vederea susținerii motivelor invocate în contestație.

În consecință, criticile expuse de contestatoare nu pot conduce la nelegalitatea hotărârilor atacate.

În ceea ce privește cea de-a treia critică referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, instanța de recurs apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 3 din Regulament: „La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/ parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială”.

Analizând hotărârile atacate se constată, într-adevăr, că a fost subliniat în special criteriul privind volumul de activitate al unităților de parchet implicate în procedura transferului, constatându-se că volumul de activitate la parchetele militare este în mod permanent situat semnificativ sub media națională din cauza competenței specifice a acestora, neputând constitui un argument în favoarea admiterii cererii de transfer ci, dimpotrivă, conducând la respingerea cererii în acest sens.

De altfel, această situație a volumului de activitate prezentată de CSM nu a fost infirmată/ contestată cu dovezi de către contestatoare.

Însă, rezultă din cuprinsul celor două hotărâri contestate că au fost analizate în mod judicios criteriile prevăzute la art. 3 din Regulamentul citat/menționat anterior, actele care stau la baza hotărârilor confirmând parametri care indică fiecare din aceste criterii, iar actele au fost avute în vedere de secția de procurori și de Plenul CSM la analizarea cererii de transfer și a contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 650/2015 a Secției pentru procurori din cadrul CSM.

În consecință, exigențele privind motivarea soluției adoptate prin hotărârea contestată au fost îndeplinite.

De altfel, nici în cuprinsul contestației la CSM și nici la instanță, contestatoarea nu a menționat/indicat în mod expres care sunt criteriile care nu au fost analizate și în ce măsură acestea ar fi influențat în vreun fel admiterea cererii sale, nefiind dovedită nici vătămarea sa.

În altă ordine, dispozițiile legale care reglementează instituția transferului au un caracter supletiv și nu creează în mod automat solicitantului un drept la transfer și o obligație corelativă a CSM, prin simpla formulare a cererii, în condițiile în care se impune a fi avută în vedere politica de resurse umane la nivelul instanțelor și parchetelor implicate într-o asemenea procedură și menținerea unui just echilibru între interesul general reprezentat de o bună administrare a justiției, inclusiv sub acest aspect, și interesul personal al magistratului.

Din această perspectivă nu prezintă relevanță avizele instanțelor implicate, acestea neconducând în mod automat la admiterea unei cereri de transfer, factorul decident fiind secția corespunzătoare a Plenului CSM, rolul acesteia fiind de a asigura buna funcționare a instanțelor și parchetelor, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de Regulament.

Contestatoarea nu se poate prevala de o practică neunitară și de aplicarea unui tratament diferit al CSM în materia cererilor de transfer, întrucât fiecare solicitare este analizată în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri/ solicitări, iar instanței de recurs îi excede analiza celorlalte cereri de transfer la care a făcut referire contestatoarea, acestea nefăcând obiectul contestației.

De asemenea, trimiterea contestatoarei la practica ICCJ, respectiv decizia nr. 4682/2013 este fără relevanță, întrucât, astfel cum s-a reținut anterior, hotărârea contestată satisface exigențele privind motivarea, iar în cadrul deciziei menționate a fost analizată situația în speța respectivă, care nu poate fi opusă cauzei particulare ce formează obiectul contestației în prezentul dosar.

Față de toate considerentele expuse, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată contestația formulată, urmând să o respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva hotărârii nr. 96 din 28 ianuarie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2016.