ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3562/2016

Decizia nr. 3562/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

Prin Hotărârea nr. 305 din 24 mai 2016, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, formulată de doamna procuror A.

Prin cererea înregistrată sub nr. 7/10555/DRUO/15.06.2016, doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 305 din 24 mai 2016 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

Prin Hotărârea nr. 780 din 28 iunie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, împotriva Hotărârii nr. 305 din 24 mai 2016 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că la unitatea de parchet de unde s-a solicitat transferul, din cele cinci posturi de procurori prevăzute în schemă, erau ocupate doar două posturi de execuție, fiind vacante un post de conducere și două posturi de execuție, iar încărcătura dosarelor pe procuror era de 2.051 de dosare, comparativ cu media națională de 1.500 dosare.

În ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, unitatea de parchet la care s-a solicitat transferul, din cele 8 posturi de procuror prevăzute în schemă, erau 6 posturi, fiind vacante 2 posturi de execuție, iar încărcătura dosarelor pe procuror era de 1.063 de dosare, comparativ cu media națională de 1.500 dosare.

Prin urmare, Secția pentru procurori a considerat că, în temeiul situației de fapt reținute, respectiv a numărului de cazuri raportat la numărul de procurori din cele două unități de Parchet supuse analizei, transferul doamnei procuror A. nu era oportun în acel moment, astfel că a dispus respingerea cererii.

Împotriva Hotărârii nr. 780 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație, petenta A., arătând că motivele avute în vedere de către Consiliul Superior al Magistraturii nu sunt întemeiate și hotărârea este nelegală.

Într-o primă critică s-a susținut că încărcătura dosarelor pe procuror nu corespunde realității în cadrul unităților de Parchet analizate. Astfel, deși petenta a învederat acest aspect, Secția pentru procurori nu a făcut nicio mențiune în cuprinsul hotărârii, susținând doar că datele statistice sunt furnizate de Serviciul Documentare și Statistică Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a verifica situația reală. Din bilanțul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, unitate de la care s-a solicitat transferul rezultă că încărcătura dosarelor pe procuror a fost în anul 2015 de 1.300, reținându-se totuși în mod greșit, 2.051 de dosare pe procuror. Numărul de 2.051 cuprinde și lucrări care nu pot fi considerate dosare, fiind trecute o serie de activități care, într-adevăr sunt desfășurate pe parcursul anului la Parchet, dar nu ar trebui să fie contabilizate în raportarea dosarelor pe procuror.

O a doua critică se referă la faptul că C.S.M. a respins cererea de transfer pe criterii formale, cu o motivare deficitară și neconvingătoare, susținând că vacantarea unui post ar perturba grav activitatea Parchetului Vânju Mare, deși acest Parchet a lucrat cu un singur procuror timp de trei ani.

Faptul că unitatea de Parchet ar fi funcționat pentru o perioadă de câteva luni cu un singur procuror, nu ar fi fost de natură să afecteze grav activitatea, în condițiile în care două posturi de execuție au fost scoase la concurs.

Petenta a arătat că hotărârea C.S.M.-ului este abuzivă, de vreme ce în țară sunt mai multe unități de Parchet care funcționează cu un singur procuror, respectiv Podu Turcului, Săveni, Darabani, Adjud, Luduș, Lipova, Oravița.

A treia critică se referă la faptul că hotărârile C.S.M.-ului sunt pronunțate cu exces de putere, având un caracter subiectiv și arbitrar, întrucât, în cazuri similare, au fost admise în ședința din 24.05.2016, două cereri de transfer, cu consecința că unitățile de Parchet au rămas cu un singur procuror, iar una dintre unitățile de parchet - se menționează hotărârea din data de 15.07.2016 - a rămas fără niciun procuror.

S-a menționat pentru ilustrarea tezei situația domnului Bogatu Iulian care s-a transferat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, precum și situația doamnei procuror B.

O a patra critică vizează faptul că hotărârile C.S.M. cuprind o motivare formală, nu fac referire la toate criteriile prevăzute în art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006. De altfel, niciunul dintre criterii nu are un caracter absolut, ca și avizul pozitiv al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria și parchetele ierarhic superioare, iar C.S.M. nu a analizat motivele de ordin personal și profesional invocate și nici situația actuală a parchetelor implicate.

Petenta a arătat că are domiciliul în Alexandria, jud. Teleorman, iar distanța până la Drobeta Turnu Severin este de 250 km, astfel încât a fost nevoită să închirieze o locuință. În fiecare zi face naveta între Drobeta Turnu Severin și Vânju Mare, efectuând zilnic un drum de 80 de km, situație care este de natură să-i afecteze grav viața de familie, deoarece are o fiică în vârstă de doi ani și 10 luni, care are nevoie de îngrijirea și afecțiunea maternă.

A cincea critică privește faptul că în mod nejustificat au fost indisponibilizate cele două posturi vacante de la Alexandria pentru absolvenții de la I.N.M., deși unitatea de Parchet din Vânju Mare a lucrat întotdeauna cu 40% din capacitate, deci ar fi trebuit scoase acolo posturi. În județul Teleorman nu mai sunt posturi vacante, astfel încât situația familială îi este foarte grav afectată.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, C.S.M. a solicitat respingerea contestației, arătând că au fost respectate cerințele de legalitate și transparență în analiza cererii formulate de contestatoare și că motivele invocate sunt nefondate. Hotărârile C.S.M. sunt legale și temeinice, fiind pronunțate în conformitate cu legislația în vigoare.

Secția pentru Procurori a C.S.M. prin Hotărârea nr. 305 din 24 mai 2016 a respins cererea de transfer formulată de doamna procuror A., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

Pentru a hotărî astfel, C.S.M. a statuat că volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare este mai mare decât cel de la Alexandria și că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cel de pe lângă Tribunalul Mehedinți și cel de la Vânju Mare au exprimat opinii nefavorabile transferului. În cadrul analizei sale C.S.M. a reținut și aspectele favorabile cererii, cum ar fi opiniile favorabile emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

S-a mai reținut că în situația aprobării transferului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare ar ajunge să funcționeze cu un singur procuror ceea ar îngreuna activitatea, raportat la volumul de activitate care este mai mare decât media națională.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație doamna procuror A., iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 780 din 28 iunie 2016 a respins contestația formulată de doamna A., împotriva Hotărârii nr. 305 din 24 mai 2016 a Secției de Procurori a C.S.M. prin care a fost respinsă cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria.

Înalta Curte constată că Hotărârea C.S.M. nr. 780/2016 este legală, întrucât a fost emisă de către organul competent să dispună asupra cererii de transfer formulate de doamna procuror, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare în această materie.

Faptul că petenta contestă volumul de activitate de la unitatea de Parchet de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, nu este de natură să înlăture înregistrările statistice furnizate de Serviciul de Documentare și Statistică Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care demonstrează un nivel mai ridicat al numărului de dosare la parchetul menționat, decât media națională - 2.051 la Vânju Mare , față de 1.500 media pe țară.

Pe de altă parte, volumul de activitate este mai scăzut la Parchetul din Alexandria și acolo funcționează deja mai mulți procurori, aspect avut în vedere de C.S.M., la luarea hotărârii privind cererea de transfer.

Aceste aspecte reținute în motivarea hotărârilor pronunțate de C.S.M. se încadrează în criteriile prevăzute la art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 09.03.2006 a Plenului C.S.M., cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârile C.S.M.-ului referitoare la doamna procuror A. sunt motivate în fapt și în drept și nu se poate susține că sunt arbitrare sau adoptate cu exces de putere, pentru că nu a fost încălcat un drept fundamental sau un interes legitim. Este adevărat că în cererea formulată, petenta invocă aspecte de natură familială, însă organul administrativ are rolul de a cenzura aspectele personale ale situației fiecărui magistrat în scopul asigurării unui echilibru între interesul public și cel privat.

În cuprinsul motivării Hotărârii nr. 780 din 28 iunie 2016 se arată că analiza cererii de transfer s-a realizat prin raportare la necesitățile sistemului judiciar, luând în considerare criteriile din regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006, în condiții de legalitate și oportunitate și de circumstanțele concrete ale solicitării.

Chiar dacă în susținerea contestației sale, doamna procuror a invocat că și alte unități de parchet din țară funcționează cu un singur procuror, aspectele de oportunitate raportate la necesitățile sistemului sunt apreciate în concret de către C.S.M., organ administrativ căruia îi revine competența legală de a cenzura solicitările magistraților în privința carierei.

Acest raționament se impune în măsura în care nu se reliefează o încălcare a legii care să fie cenzurată în contenciosul administrativ.

În exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ a avut o conduită arbitrară, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat - instanța nu are temei pentru a anula hotărârile pronunțate de Consiliul Superior la Magistraturii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, urmează să respingă contestația formulată de petenta A. împotriva Hotărârii nr. 780 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de petenta A. împotriva Hotărârii nr. 780 din 28 iunie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2016.