ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3626/2017

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Prin Hotărârea nr. 106 din 9 februarie 2017 a secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer formulată de doamna procuror A.

În motivarea acestei hotărâri, s-a avut în vedere că, potrivit evidențelor direcției de resort, pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, la care erau 2 posturi vacante susceptibile de ocupare prin transfer, la care s-a adăugat 1 post ca urmare a transferului domnului procuror B. la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost formulate 26 de cereri de transfer; pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, la care era 1 post vacant, au fost formulate 26 de cereri de transfer, iar pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, la care era 1 post vacant, susceptibil de ocupare prin transfer, au fost formulate 27 de cereri de transfer, iar la celelalte unități de parchet menționate în cererea de transfer nu erau vacante posturi susceptibile de ocupare prin transfer.

Reținând concursul cererilor de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în raport de motivele invocate, de punctele de vedere exprimate de parchetele implicate și de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul de transfer, în urma analizei cumulative a tuturor cererilor de transfer concurente, secția pentru procurori a apreciat ca fiind prioritare cererile formulate de domnul procuror C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, reținându-se motivele de ordin familial invocate și punctele de vedere favorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului I București), doamna procuror D., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, reținându-se motivele de ordin familial invocate, punctele de vedere favorabile și vechimea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea), domnul procuror E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, reținându-se punctele de vedere favorabile exprimate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, motivele de ordin familial și vechimea la parchet), domnul procuror F., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, reținându-se motivele familiale invocate și faptul că pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu au optat 2 procurori în urma examenului de capacitate), și domnul procuror G., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța (pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, reținându-se punctele de vedere favorabile, precum și faptul că acesta era delegat la un parchet din municipiul București, creându-se premisele ocupării postului pe care era titular).

Astfel, reținându-se și punctele de vedete nefavorabile exprimate de parchetele din municipiul București, precum și faptul că pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari nu s-au formular cereri de transfer, secția pentru procurori a respins cererea formulată de doamna procuror A.

1.2 Prin Hotărârea nr. 256 din 21 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de către contestatoarea A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, împotriva Hotărârii secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 106/09.02.2017.

În motivarea hotărârii s-a reținut că secția pentru procurori analizase în mod corect cererile de transfer concursuale prin prisma tuturor criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul de transfer.

Astfel, din perspectiva volumului de activitate al parchetelor implicate, precum și a numărului posturilor de procuror vacante, raportat la schema fiecărei unități de parchet, cererea de transfer a contestatoarei A. îndeplinea cu prioritare această cerință în detrimentul cererilor de transfer formulate de domnul procuror G., domnul procuror C., doamna procuror D., domnul procuror F. și domnul procuror E.

S-a mai reținut că vacantarea unui post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, din cele 4 posturi prevăzute în schemă, ar fi condus la creșterea volumului de activitate cu mult peste media națională, spre deosebire de parchetele de la care s-au transferat procurorii enumerați de contestatoare, în condițiile în care la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari nu se formulase vreo cerere de transfer, iar ultimul transfer pentru acest parchet avusese loc în naul 2010.

În ceea ce privește argumentul contestatoarei referitor la criteriul vechimii în funcție și la parchet, s-a reținut că aceasta avea o vechime în magistratură de 4 ani și 5 luni și o vechime la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari de 2 ani și 7 luni (fără interdicție privind transferul), față de domnul procuror C., care avea o vechime în funcție de 3 ani și 8 luni, fiindu-i admise două cereri de transfer (prima de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, prin Hotărârea secției pentru procurori nr. 313/24.05.2016, la numai 3 zile de la expirarea interdicției privind transferul, iar a doua, prin hotărârea atacată prin prezenta contestație, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în condițiile în care avea o vechime de doar 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița).

A considerat că argumentul este neîntemeiat, având în vedere că nu se poate lua în considerare doar criteriul vechimii, ci și celelalte criterii, în cazul domnului procuror C. reținându-se ca determinante motivele de ordin familial și punctele de vedere favorabile exprimare de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

De asemenea, sub aspectul criteriului privind distanța dintre domiciliu și sediul parchetului la care funcționa și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, s-a reținut că distanța dintre Oltenița, localitatea în care se află sediul parchetului la care funcționa domnul procuror C., și București, localitatea în care se află sediile parchetelor la care s-a solicitat transferul, este de aproximativ 65 km, mai mare față de distanța dintre Răcari, și București, de aproximativ 35 km.

Referitor la invocarea de către contestatoare a criteriului specializării procurorului și al disponibilității de a activa în alte secții decât cele corespunzătoare specializării parchetelor la care a solicitat transferul, s-a reținut că din punctele de vedere exprimate de parchetele la care se solicitase transferul nu rezulta aspecte care să conducă la concluzia că respectivul criteriu era determinant pentru departajarea cererilor de transfer concurente.

Mai mult, parchetele implicate în procedură au exprimat puncte de vedere nefavorabile soluționării cererii de transfer a contestatoarei.

În speță, s-a reținut că distanța dintre Răcari și București era mult mai mică decât distanțele dintre localitățile în care se află sediile parchetelor la care funcționau 4 dintre procurorii cărora le-au fost aprobate cererile de transfer, cu excepția localității Buftea (localitatea în care se află sediul parchetului la care funcționa doamna procuror D., însă, în acest din urmă caz, s-au reținut ca determinante, nu doar motivele de ordin familial invocate, ci și vechimea de 6 ani și 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, astfel că nu exista vreo inechitate în acest sens).

În ceea ce privește afirmația contestatoarei, potrivit căreia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă cererea de transfer formulată de domnul procuror G. (de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța), deși acesta nu ar fi formulat cerere de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, Plenul a reținut că Hotărârea nr. 87/09.02.2017 a secției pentru procurori, prin care a fost aprobat transferul magistratului menționat, nu a fost contestată.

Pe de altă parte, s-a constatat că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/2017, domnul procuror G. a solicitat transferul și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

S-a mai reținut că, în cazul domnului procuror E., deși Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești au exprimat punere de vedere nefavorabile transferului, totuși acestea nu au fost luate în considerare la analiza admisibilității acestei cereri de transfer, iar Hotărârea nr. 101/09.02.2017 a secției pentru procurori, prin care a fost aprobat transferul acestui magistrat, nu a fost contestată.

Totodată, s-a constatat că prin adresele nr. x, nr. y/02.02.2017 și nr. z/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești au fost exprimate puncte de vedere favorabile transferului domnului procuror E., însă, dintr-o eroare materială, în motivarea hotărârii de admitere a transferului, s-a reținut contrariul.

Astfel, s-a apreciat că, la analizarea cererii de transfer a contestatoarei, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii își exercitase dreptul de apreciere cu respectarea criteriilor regulamentare, în mod obiectiv și transparent, soluția adoptată fiind rezultatul unei analize efectuate în condiții de legalitate și oportunitate, prin raportare la circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer concurente, cât și la necesitatea menținerii echilibrului între interesul legitim privat al solicitanților și interesul public, cererea contestatoarei fiind respinsă cu majoritatea voturilor membrilor prezenți.

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 256 din 21 martie 2017 și a Hotărârii secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 106 din 9 februarie 2017 s-a formulat contestație de către doamna procuror A., solicitându-se anularea hotărârilor atacate și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul constestatoarei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

S-a arătat de către contestatoare că prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari la una dintre unitățile de parchet aflate în municipiul București (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, Parchetul pe lângă Judecătoria Sectorului 5 sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sestorului 6 București).

Potrivit anunțului din data de 19.01.2017, organizarea sesiunii de transferuri pentru procurori a avut în vedere lista de posturi vacante, după cum urmează: 1 post de execuție la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și 1 post de execuție la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București - 1 post de execuție.

Ulterior, la data de 27 ianuarie 2017 (la o zi de la expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer), secția pentru procurori a CSM a postat un anunț pe site, prin care suplimenta cu 2 posturi vacante lista pentru unitățile de parchet din București, astfel: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București - 1 post vacant și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București - 1 post vacant.

Cu toate acestea, deși a fost suplimentat numărul posturilor vacante pentru unitățile de Parchet de la nivelul judecătoriilor, vacantându-se și un post la o unitate de parchet ce nu fusese anterior menționată (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București), CSM nu a anunțat și prelungirea termenului de depunere a cererilor de transfer prin raportate la noua situație apărută.

La data de 09.02.2017, a avut loc ședința secției pentru procurori a CSM, la care contestatoarea a participat personal, ocazie cu care a arătat că deține calitatea de procuror definitiv cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, având 4 ani și 4 luni vechime în magistratură la acel moment și o vechime la unitatea de parchet de la care solicita transferul de 2 ani și 6 luni. A mai arătat că avea domiciliul în București și că este mama a trei copii cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani, toți trei înscriși la unități de învățământ din București, făcând zilnic naveta din București până la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, ceea ce presupune parcurgerea unei distanțe de 100 de km/zi, petrecând pe drum aproximativ 4 ore în fiecare zi. A mai arătat că soțul său, H., suferă de grave probleme de sănătate, fiind diagnosticat cu insuficiență cardiacă severă, insuficiență aortică severă, tahicardie ventriculară nesusținută, fiind în atenția medicilor specialiști pentru o operație pe cord, stare de sănătate precară ce nu îi permite să se ocupe în mod eficient de cei trei copii, contestatoarea fiind singura care îngrijește și întreține în mod concret și efectiv familia. De asemenea, contestatoarea a declarat în fața secției de procurori a C.S.M. că și ea avea probleme de sănătate, fiind în imposibitatea de a face naveta cu autoturismul personal, având diagnosticul medical de hipermetropie forte cu anizometrie și ambiopie forte, afecțiuni care au implicat recomandarea din partea medicului specialist oftalmolog de a nu conduce autoturisme. A mai arătat că era înregistrată în evidențele medicului de familie cu probleme severe pulmonare, suferind de traheobronșită recurentă obstructivă, fiindu-i recomandat să evite umiditatea, mucegaiul și intemperiile.

În ceea ce privește gradul de încărcare cu cauze penale al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, s-a arătat de către contestatoare că acesta se situează sub media națională, în condițiile în care toate cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă erau ocupate, în timp ce Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 și Parchetul de pe lângă judecătoriile sectoarelor 2 și 5 au un grad de încărcare cu cauze penale cu mult peste media naționala, și în condițiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, dar și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au exprimat puncte de vedere favorabile transferului său.

S-a solicitat se se constate că cererea contestatoarei a fost respinsă nejustificat de către CSM în contextul în care erau criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor erau favorabile contestatoarei.

Refuzul de acordare a transferului contestatoarei a fost practic întemeiat pe existeța unor puncte de vedere negative exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, 2 și 5, unități de parchet vizate prin cererea de transfer a contestatoarei, precum și în considerarea inexistenței unor cereri de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

Însă aceste elemente nu erau suficiente pentru neacordarea transferului și oricum erau contrabalansate de celelalte aspecte care trebuie analizate din perspectiva criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament.

Astfel, cât privește volumul de activitate al parchetelor implicate, nu putea fi omisă împrejurarea că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, volumul de activitate/procuror se situează sub media națională, comparativ cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 unde volumul de activitate/procuror se situează cu mult peste media națională. Conform Notei DRUO nr. 6/1924/2017, în anul 2006, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1327 cauze, comparativ cu media națională de 1480 cauze, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1327 cauze, comparativ cu media națională de 1218 cauze.

Tot astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în anul 2016, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1954, comparativ cu media națională de 1480 cauze, iar încărcătura dosarelor/schema a fost de 1628 cauze, comparativ cu media națională de 1218 cauze.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în aceeași perioadă, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 2644 cauze, comparativ cu media națională de 1480, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 2148, comparativ cu media națională de 1218.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1930, comparativ cu media națională de 1480, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1853, comparativ cu media națională de 1218.

Susținerile contestatoarei în legătură cu volumul de activitate au vizat deopotrivă și parchetele de la care proveneau procurorii cărora le-au fost admise cererile de transfer, și anume Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, rezultând că și în privința acestora încărcătura dosarelor/procuror era peste media națională și nici nu aveau ocupată întreaga de procurori, comparativ cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

De asemenea, s-a mai arătat că, la data de 19.01.2017, niciunul dintre procurorii cărora le-au fost admise cererile de transfer nu proveneau de la unități de parchet cu schema integral ocupată.

Astfel, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, gradul de ocupare era de 92%, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, gradul de ocupare era de 85%, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, gradul de ocupare era de 94,4 %, în condițiile în care foarte mulți procurori de la aceste unități de Parchet erau delegați la alte unități de parchet, gradul de ocupare fiind în realitate mult inferior.

Pe de altă parte, s-a arătat că situația contestatoarei era cel puțin comparabilă cu cea a candidaților declarați admiși și din perpectiva componentei referitoare la vechimea efectivă în funcția de procuror, vechimea la parchetul de la care se solicită transferul și vechimea în gradul aferent parchetului la care se solicită transferul.

Astfel, la data formulării cererii de transfer, contestatoarea avea o vechime în magistratură de 4 ani și 4 luni și o vechime de 2 ani și 6 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari. Comparativ, domnul C., căruia i s-a admis cererea de transfer, avea o vechime de doar 3 ani și 8 luni în magistratură și o vechime de numai 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și, mai mult, îi fuseseră admise două cereri de transfer consecutive, prima de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, la doar 2 zile de momentul la care a împlinit 3 ani în magistratură, și cea de-a doua de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, având o vechime de doar 7 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița.

De asemenea, și domnul procuror E. avea o vechime mai mică decât a contestatoarei, respectiv de 3 ani și 8 luni, iar domnul procuror I. avea o vechime în magistratură de 5 ani și 4 luni, dar o vechime mai mică la unitatea de parchet de unde solicita transferul (2 ani).

Referitor la criteriul privind specializarea procurorului, specializările complementare, disponibilitatea de funcționare în alte secții decât cele corespunzătoare specializării parchetului la care se solicită transferul, s-a arătat de către contestatoare că și-a desfășurat activitatea atât ca procuror judiciar, cât și ca procuror de anchetă, asigurând participarea în ședințele de judecată, dar și supravegherea organelor de cercetare penală.

S-a mai arătat că, în speță, era îndeplinit și criteriul privind domiciliul solicitantului și locul de muncă al soțului, aceasta având domiciliul în municipiul București, soțul și toată familia, compusă din trei copii, mama în vârsta de 65 de ani și un bunic de 90 de ani, locuind în municipiul București.

Referitor la distanta dintre domiciliu și sediul parchetului la care funcționează și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat, s-a arătat de către contestatoare că facea zilnic naveta pe o distanță de 100 de km (50 km pe fiecare segment de drum), în condiții improprii, cu trenul personal sau cu microbuzul întrucât starea de sănătate nu îi permite să conducă propriul autoturism. Resepctiva distanță se parcurge în 4 ore, locuința sa situându-se în extremitatea opusă a Bucureștiului față de drumul de acces spre localitatea Răcari.

S-a subliniat că, chiar dacă distanța București-Ploiești este mai mare, respectiv 60 km pe segment, domnul procuror E. avea mai multe posibilități pentru realizarea navetei, inclusiv autoturismul personal; contestatoarea nu avea la dispoziție decât un tren CFR călători, numai acesta oprind în halta Ghergani și parcurgând distanța de 35 km într-o oră și 5 minute.

De asemenea, în cazul d-nei procuror D., s-a menționat că distanta dintre București și Buftea era de numai 24 de km pe segment, existând inclusiv posibilitatea transportului public preorășenesc.

Tot astfel, s-a arătat că deși distanța dintre București și Oltenița și distanța dintre București și Giurgiu o depășește pe cea dintre București și Răcări, fiind de 63,8 km pe segment de drum și, respectiv 62 km pe segment de drum, există alte posibilități de navetă, mai facile decât în cazul contestatoarei.

În ceea ce-l privește pe domnul procuror G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, distanța nu se putea acoperi prin navetă, acesta fiind, de altfel, procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București.

Referitor la situația familială, s-a susținut că aceasta era cu mult mai gravă decât a celorlalți solicitanți admisi la transfer.

Cu privire la avizele unităților de parchet de la care sau la care se solicită transferul, s-a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari au transmis puncte de vedere favorabile transferului, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, 2 și 5 București puncte de vedere nefavorabile.

S-a solicitat să se constate că avizele la transfer sunt consultative, iar relevanță trebuie să aibă punctele de vedere ale unităților parchet de la care se cere transferul.

Consideră că, în ceea ce o privește, au fost comise reale inechități la analiza prin comparație a avizelor primite de candidații cărora le-au fost primite cererile de transfer, menționându-se situația procurorului E., care a primit avize negative de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1-6 București, fiindu-i luate în considerare numai avizele pozitive, dar și a procurilor F. și C., față de care unitățile de parchet unde își desfășurau activitatea au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului, precum și situația procurorului G., care inițial a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București (unde era delegat), pentru ca ulterior să fie transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, unitate de parchet căreia nici nu i s-a solicitat să exprime vreun punct de vedere cu privire la oportunitatea acestui transfer.

S-a subliniat și că Plenul CSM și-a motivat soluția dată în cererea contestatoarei sub aspectul volumului de activitate al unității de parchet de la care se solicta transferul prin raportare la o situație virtuală, ulterioară, existentă în cazul în care era admisă prezenta contestație, argumentul fiind unul neîntemeiat, în condițiile în care și celelalte unități de parchet de la care au fost transferați ceilalți candidați aveau schema de personal incompletă, iar un nou transfer implica un grad de ocupare mai scăzut decât cel pe care l-ar fi înregistrat Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari în eventualitatea transferului contestatoarei.

Astfel, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, gradul de ocupare anterior transferului era de 85%, iar ca urmare a transferului procurorului C. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București acest grad de ocupare a ajuns la 71%.

De acest argument nu s-a ținut cont nici atunci când s-a admis cererea de transfer anterioară a domnului procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, în condițiile în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag avea în schema prevăzute doar 2 posturi, iar prin transferul acestuia și intrarea altei colege în concediu de maternitate, respectiva unitate de parchet se confruntă cu o situație dramatică.

A fost contestată și argumentația circumscrisă dificultății ocupării postului ce s-ar fi vacantat prin admiterea cererii de transfer a contestatoarei, fiind eronate reținerile Consiliului Superior al Magistraturii în sensul că nu au mai fost înregistrate cereri de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari din anul 2010 și că respectiva unitate de parchet ar fi funcționat cu o schemă de personal subdimensionată din ianuarie 2014 și până în ianuarie 2016, făcându-se referire la considerentele Hotărârii nr. 488/29.09.2015, cât și la situația procurorilor J., K., L. și M., transferați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

În fine, s-a susținut de către contestatoare că prin Hotărârea Plenului CSM nu au fost combătute criticile pe care le-a formulat, iar analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulament nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate raportat la circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, cu menținerea unui echilibru între interesul public și interesului legitim privat al candidatului, cu precizarea că niciun dintre criteriile regulamentare nu are caracter absolut.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a contestației, arătând că susținerile contestatoarei nu pot fi reținute, fiind nefondate, arătând că în speță, criticile contestatoarei sunt nefondate, invocând în acest sens prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 1 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, ce atribuie competența de soluționare a cererilor de transfer secției de judecători/procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul arată că, în speță, criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament au fost în mod judicios analizate și că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar fiind atributul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. Arată că, în sesiunea de transferuri din februarie 2017, secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat 27 de cereri de transfer formulate de procurori pentru unul sau mai multe dintre parchetele de pe lângă judecătoriile din București.

Referitor la criteriul vizând asigurarea activității la unitățile de parchet implicate în această procedură, arată că nu se putea acorda prioritate criteriilor regulamentare privind motivele personale sau vechimea solicitantului, cu ignorarea celorlalte criterii subiective, deoarece acestea trebuie avute în vedere simultan.

În speță, în ce privește situația posturilor vacante, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă erau ocupate, în anul 2016, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1327, comparativ cu media națională de 1480, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1327, comparativ cu media națională de 1218.

Pe de altă parte, deși volumul de activitate este mai mare la unitățile de parchet din București, pentru care reclamanta a optat să fie transferată, secția pentru procurori și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat și dificultățile de ocupare a posturilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, unitate de parchet mai puțin atractivă în acest sens.

Sub acest aspect, s-a arătat că vacantarea unui post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, din cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă, ar conduce la un grad de ocupare al schemei de 75%, cu consecința creșterii volumului de activitate cu mult peste media națională, spre deosebire de parchetele de la care s-au transferat procurorii enumerați de contestatoare.

În legătură cu dificultățile de ocupare a posturilor, s-a arătat că pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari nu s-au formulat cereri de transfer, ultimul transfer realizându-se prin Hotărârea nr. 466/25.11.2010 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiva unitate de parchet funcționând cu un grad de ocupare al schemei de 25% în perioada ianuarie - iunie 2014, 50% în perioada septembrie - noiembrie 2014, și 75% din decembrie 2014 până la data numirii în funcție a doamnei procuror A.

În ce privește cererea de transfer formulată de domnul procuror G., arată că Hotărârea secției pentru procurori nr. 83/09.02.2017, prin care acesta a fost transferat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București nu a fost contestată.

În ceea ce privește admiterea cererilor formulate de domnul procuror C. și doamna procuror N., în altă sesiune de transfer decât cea din februarie 2017, învederează că fiecare solicitare de transfer a fost analizată în funcție de circumstanțele și datele concrete privind instanțele/parchetele implicate și de motivele distincte de natură personală și profesională invocate, iar adoptarea unor soluții diferite, raportat la situații de fapt aparent asemănătoare, reprezintă o consecință atât a dinamicii resurselor umane, cât și a unor împrejurări specifice fiecărei sesiuni de transferuri în parte.

De asemenea, criteriile privind vechimea contestatoarei în funcție/la unitatea de Parchet/în grad au fost în mod judicios analizate, având în vedere că la momentul soluționării cererii sale, contestatoarea avea o vechime de 2 ani și 6 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari. În cazul domnului procuror C. s-au reținut ca determinante atât motivele ordin familial invocate, cât și punctele de vedere favorabile, exprimate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

De asemenea, sub aspectul criteriului privind distanța dintre domiciliul și sediul parchetului la care funcționează solicitantul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, s-a reținut că distanța dintre Oltenița, localitatea în care se află sediul parchetului la care funcționa domnul procuror C., și București, localitatea în care se află sediile parchetelor la care s-a solicitat transferul, este de aproximativ 65 km, deci aproape dublă față de distanța dintre Răcari și București, de aproximativ 35 km.

În ce privește oportunitatea transferului contestatoarei, arată că avizele/punctele de vedere formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București au fost nefavorabile aprobării cererii de transfer pentru sesiunea din luna februarie 2017.

De asemenea, contestatoarea a susținut că intimatul nu a analizat în mod efectiv motivele personale ale cererii sale de transfer, prin prisma criteriilor subiective prevăzute de art. 3 din Regulament, critică considerată de către intimat ca fiind nefondată, în condițiile în care procurorii cărora li s-au admis cererile de transfer în sesiunea din februarie 2017, au invocat la rândul lor motive familiale personale.

Mai arată că în urma absolvirii examenului de capacitate, doamna procuror A. a optat pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari și și-a asumat faptul că își va desfășura activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu, iar motivele personale, prin ele însele, nu au putut conduce implicit la admiterea cererii sale de transfer, cu ignorarea celorlalte criterii regulamentare sau a situației celorlalți procurori ce au formulat cereri de transfer pentru aceleași unități de parchet din București.

Consideră că s-a apreciat în mod judicios că desfășurarea în condiții optime a activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari ar avea de suferit în situația în care s-ar admite cererea de transfer a contestatoarei.

Totodată, arată că hotărârile contestate sunt motivate, pentru a garanta legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate în hotărârile contestate fiind coerente, clare și lipsite de ambiguități și de contradicții, în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora.

În cauză nu se poate reține că hotărârile contestate au fost adoptate cu exces de putere.

Consideră că nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

Examinând legalitatea hotărârilor contestate, în raport cu criticile și apărările formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată întemeiată prezenta contestație, având în vedere considerentele ce urmează:

Prin Hotărârea nr. 106/09.02.2017 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus respingerea cererii contestatoarei A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, privind aprobarea transferului la unul dintre Parchetele de pe lângă Judecătoriile sectoarelor 1-6 București.

În considerentele Hotărârii secției pentru Judecători au fost arătate motivele care au determinat adoptarea soluției, motivația prezentată cuprinzând situația posturilor vacante existente la Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 și 5 București, pentru care se solicitase acordarea transferului (la celalalte unități de parchet nefiind posturi susceptibile de a fi ocupate prin transfer), volumul de activitate înregistrat de parchetele de pe lângă instanțele menționate pe parcursul anului 2006, în componenta ce vizează încărcătura medie/procuror și încărcătura medie/schemă, comparativ cu media națională înregistrată în aceeași perioadă, avizele comunicate de unitățile de parchet implicate în procedură, precum și referiri la aspectele ce interesează examinarea celorlalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament, elemente în raport de care se stabilește ordinea de preferință a candidaților înscriși în aceeași sesiune de transferuri.

S-a reținut astfel că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, ca unitate de parchet la care își desfășoară activitatea contestatoarea, toate cele 4 posturi de procuror prevăzute în schema de personal erau ocupate la data formulării cererii de transfer.

La aceeași unitate de parchet, în anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 1327 cauze, sub media națională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 1327 cauze, spre deosebire de media națională de 1218 cauze/schemă.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, ca unitate de parchet la care se solicita aprobarea transferului, erau ocupate toate cele 36 posturi de procuror prevăzute în schema de personal, fiind susceptibile de a fi ocupate prin transfer 2 posturi de procuror din cele 3 posturi vacante de procuror existențe pe schemă, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. La acest parchet, s-a adăugat încă 1 post vacant ca urmare a transferului acordat procurorului B. la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în aceeași sesiune de transferuri.

La aceeași unitate de parchet, pentru anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 1954 cauze, peste media națională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 1628 cauze, peste media națională de 1218 cauze/schemă.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, ca unitate de parchet la care se solicita alternativ transferul, erau ocupate toate cele 32 posturi de procuror prevăzute în schema de personal, fiind susceptibil de a fi ocupat prin transfer 1 post vacant de procuror, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

La aceeași unitate de parchet, pentru anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 2644 cauze, peste media națională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 2148 cauze, peste media națională de 1218 cauze/schemă.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, cealaltă unitate de parchet la care se solicita și era posibilă aprobarea transferului, erau ocupate toate cele 25 posturi de procuror prevăzute în schema de personal, fiind susceptibil de a fi ocupat prin transfer 1 post vacant de procuror, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

La această unitate de parchet, pentru anul 2016, încărcătura medie/procuror a fost de 1930 cauze, peste media națională de 1480 cauze/procuror, iar încărcătura medie/schemă a fost de 1853 cauze, peste media națională de 1218 cauze/schemă.

A rezultat astfel că volumul de activitate la oricare din cele 3 unități de parchet vizate de procedura transferului era mai mare decât cel înregistrat la unitatea de parchet de la care se solicita acordarea transferului de către contestatoare.

Cu referire la avizele comunicate de unitățile de parchet implicate în procedura transferului, s-a reținut că niciunul dintre parchetele de pe lângă judecătoriile implicate, dar nici Parchetul de pe lângă Tribunalul București nu și-au exprimat acordul la transferul contestatoarei.

În schimb, unitatea de parchet la care își desfășura activitatea contestatoarea și cele ierarhic superioare, anume Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au transmis avize favorabile pentru transferul contestatoarei.

Pe baza acestor elemente, cât și a celorlalte criterii regulamentare, secția pentru procurori a considerat că, în analiza comparativă efectuată asupra celor 26 cereri de transfer formulate pentru cele 3 posturi vacante de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, erau prioritare cererile procurorului C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, având în vedere în special motivele de ordin familial și avizele favorabile comunicate de unitățile de parchet la care se solicitase acordarea transferului, a procurorului D., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, având în vedere motivele de ordin familial invocate, punctele de vedere favorabile și vechimea la parchetul de la care se solicitase acordarea transferului, și a procurorului E., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, reținându-se în special avizele favorabile comunicate de unitățile de parchet de la care se solicitase acordarea transferului, motivele de ordin familial și vechimea în unitatea de parchet.

În ceea ce privește cele 26 cereri de transfer formulate pentru singurul post vacant existent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, secția pentru procurori a considerat că era preferabilă cererea procurorului F., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, reținându-se în special motivele familiale invocate, precum și faptul că pentru unitatea de parchet de la care se solicitase acordarea transferului optaseră 2 procurori în urma examenului de capacitate.

Cât privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, pentru care au fost formulate 27 cereri de transfer pentru singurul post vacant existent, secția pentru procurori a încuviințat cererea procurorului G., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, având în vedere punctele de vedere favorabile, precum și faptul că respectivul procuror era delegat la un parchet din municipiul București, creându-se premisele ocupării postului pe care era titular în condițiile legii.

Ca urmare, în considerarea acestor criterii, au fost respinse celelalte cereri formulate în cauză, incluzând și cererea de transfer a constestatoarei.

Rezultă astfel că motivele de ordin familial invocate și punctele de vedere comunicate de instituțiile implicare în transfer au constituit criteriile de departajare între candidați.

Contestația formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea nr. 256/21.03.2017 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a reținut de către Plenul CSM că soluția adoptată în cauză se întemeiază pe o analiză efectivă a criteriilor subiective prevăzute de art. 3 din Regulament, analiză efectuată în coroborare cu datele obiective privind situația parchetelor implicate în procedura transferului, fiind justificată concluzia secției pentru procurori formulată în sensul neacordării transferului la niciuna dintre unitățile de parchet menționate, refuzul exprimat în caz urmărind să asigure un echilibru între interesul public privind buna desfășurare a activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari și interesul legitim privat al magistratului.

Nemulțumită de soluția adoptată în cauză, contestatoarea a formulat prezenta acțiune în justiție.

Prin intermediul contestației formulate, s-a solicitat instanței de contencios administrativ cenzurarea refuzului Consiliului Superior al Magistraturii privind acordarea transferului contestatoarei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, invocându-se în esență inexistența unei analize corespunzătoare și obiective asupra tuturor criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament.

A fost invocată astfel necordarea semnificației cuvenite aspectelor rezultate din evaluarea comparativă a criteriilor vizând volumul de activitate al parchetelor implicate în procedura transferului, respectiv unitatea de parchet la care își desfășura activitatea contestatoarea și parchetele la care se solicitase acordarea alternativă a transferului, numărul posturilor vacante la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, vechimea efectivă în funcția de procuror, vechimea și vechimea în gradul aferent parchetului de la care se solicita transferul, specializarea procurorului, specializările complementare și disponibilitatea de desfășurare a activității în alte secții decât cele corespunzătoare specializării parchetului la care se solicita transferul, domiciliul solicitantului și locul de muncă al soțului/soției, distanța dintre localitatea de domiciliu și sediul parchetului la care funcționează procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, precum și situația personală a magistratului, cu referire la familie, copii, stare de sănătate, loc de muncă al soțului și alte împrejurări relevante.

Apreciind asupra motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, în sensul în care, examinate în contextul circumstanțelor particulare ale cauzei, justifică admiterea cererii contestatoarei privind acordarea transferului la una dintre unitățile de parchet alternativ nominalizate în cuprinsul contestației sale.

Rezultă din hotărârile atacate că situația contestatoarei a fost analizată în comparație cu situația celorlalți participanți la sesiunea de transferuri, precum și faptul că în cuprinsul acestora au fost arătate motivele care au justificat opțiunea autorității.

Argumentația prezentată nu cuprinde însă o detaliere a apectelor pe baza cărora s-a realizat departajarea între candidați, fiind doar evocate principalele criterii de diferențiere avute în vedere în analiza comparativă a cererilor.

Situația familială și punctele de vedere ale parchetelor implicate au constituit elementele obiective de diferențiere între participanții aflați într-o situație comparabilă egală.

Însă, având în vedere doza de subiectivism pe care o implică, de regulă, orice evaluare făcută asupra unei situații personale, Înalta Curte constată că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii avea obligația ca, în cuprinsul hotărârilor sale, să indice care anume motive de ordin personal, fapte sau alte împrejurări reținute în favoarea candidaților cu cereri de transfer admise erau prioritare în examinare, având prevalență asupra motivelor invocate de contestatoare.

Cu alte cuvinte, care anume motive de ordin familial au configurat pentru candidații admiși o situație personală în mod obiectiv mai gravă decât situația contestatoarei.

Or, în absența unei analize specifice asupra motivelor de ordin familial invocate de contestatoare comparativ cu ale celorlalți candidați admiși în respectiva sesiune de transferuri, Înalta Curte constată întemeiată critica contestatoarei, privind excesul de putere săvârșit de autoritate prin respingerea cererii sale, în sensul în care hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii nu furnizează elementele pe baza cărora să se poată concluziona că aprecierea făcută se înscrie în limitele marjei conferite de lege.

Or, așa cum s-a arătat deja, motivația prezentată se limitează la evocarea situației personale a candidaților declarați admiși, fără nicio altă circumstanțiere, și la punctele de vedere comunicate de parchetele implicate, în condițiile în care pentru unii dintre candidații declarați admiși nu a existat un accept concurent al parchetelor de la care se solicita transferul și al parchetelor la care urma să se realizeze acesta.

O analiză specifică și în substanță asupra situației personale a contestatoarei era însă relevantă și de natură să încline balanța deciziei în favoarea ei.

Înalta Curte constată că există motive serioase și suficiente care justificau acordarea transferului contestatoarei la una dintre unitățile de parchet incluse în procedura transferului.

Contestatoarea îndeplinește funcția de procuror de mai mulți ani, având o vechime în magistratură de 4 ani și 4 luni, din care 2 ani și 6 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, ca unitate de parchet de la care se solicitase acordarea transferului.

Pentru desfășurarea activității la parchet, contestatoarea parcurgea zilnic o distanță considerabilă, de circa 100 Km/zi dus-întors, de la locuința acesteia, din București, până în satul Ghergani, unde își are sediul Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari. Respectiva distanță o parcurgea în principal cu mijloace de transport în comun, în condiții deosebit de grele, făcând naveta cu trenul, singurul mijloc de transport cu oprire în halta Ghergani.

De asemenea, pe lângă efortul suplimentar al navetei zilnice între localitatea de domiciliu și parchet, care necesita un timp de circa 4 ore/zi, se impune a se reține și situația personală a contestatoarei, căsătorită, cu 3 copii minori în îngrijire, cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani, înscriși la unități de învățământ din București, vârsa fragedă a acestora necesitând mai mult timp și atenție sporită.

Din actele medicale depuse la dosar rezultă că atât contestatoarea, cât și soțul acesteia au probleme medicale serioase.

Contestatoarea este diagnosticată cu hipermetropie forte cu anizometrie și ambiopie forte, ceea ce îi creează probleme în efectuarea navetei cu autoturismul personal, având recomandare medicală de a nu conduce autoturisme.

Soțul H. prezintă diagnosticul de insuficiență cardiacă severă, insuficiență aortică severă, tahicardie ventriculară nesusținută, probleme de sanătate care îl pun în imposibilitate de a se ocupa în mod real și eficient de cei 3 copii minori.

Ca urmare, este de necontestat că situația familială a contestatoarei este una deosebită, reclamând prioritate în soluționare.

Totodată, trebuie luată în considerare și disponibilitatea manifestată de contestatoare în legătură cu posibilitatea de a-și desfășura activitatea atât ca procuror judiciar, cât și ca procuror de anchetă, asigurând fie participarea în ședințele de judecată, fie supravegherea organelor de cercetare penală.

Pe de altă parte, nu poate fi omis nici faptul că, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, volumul de activitate/procuror se situează sub media națională, comparativ cu oricare dintre unitățile de parchet la care se solicitase acordarea transferului, dar și împrejurarea că niciunul dintre candidații cărora le-au fost admise cererile de transfer nu proveneau de la unități de parchet cu schema integral ocupată.

De asemenea, se reține că situația contestatoarei era cel puțin comparabilă cu cea a candidaților declarați admiși la transfer și din perpectiva componentei referitoare la vechimea efectivă în funcția de procuror și vechimea