ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17.11.2017, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 970 din 21.09.2017 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind ca fiind nelegală și netemeinică soluția de respingere a cererii sale de transfer.

Astfel, a arătat că prin cererea adresată secției pentru procurori a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sau la un alt parchet de pe raza municipiului București, unde sunt locuri vacante, având în vedere vechimea de peste 23 de ani ca procuror, gradul profesional și titlul de doctor în drept.

Prin Hotărârea nr. 249 din 30.05.2017 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer, fiind motivată soluția prin aceea că este un volum foarte mare de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, ca și încărcătura dosare/procuror.

Împotriva aceste hotărâri contestatoarea a formulat cale de atac, iar prin Hotărârea nr. 970/21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea, fiind preluată în totalitate motivarea secției pentru procurori, la care s-a adăugat și aspectul că ar fi afectată și activitatea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, unde era delegată în momentul exercitării căii de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii de transfer de către secția pentru procurori.

Contestatoarea a criticat hotărârile pronunțate cu privire la cererea sa de transfer, ca fiind nelegale, în primul rând prin prisma motivării deficitare și neconvingătoare, cu consecința generării excesului de putere din partea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

S-a arătat că intimatul s-a rezumat în motivarea ambelor hotărâri la redarea unor date statistice referitoare la posturile ocupate/vacante, încărcătura dosare/procuror atât la unitățile de parchet unde a solicitat transferul, cât și la unitatea de parchet unde are postul ocupat. S-a apreciat că singurul motiv avut în vedere de intimat pentru care s-a respins cererea de transfer se rezumă practic la un singur aspect, respectiv volumul de activitate al parchetelor implicate, fără nicio referire la modul în care transferul contestatoarei ar afecta în concret datele statistice și, implicit, activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Contestatoarea a arătat că în decursul celor 6 ani, în care a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat peste 15 cereri de transfer de la unitatea de parchet respectivă, fără a mai avea vreo relevanță încărcătura dosare/procuror. Pentru acest motiv, contestatoarea invocă caracterul discriminatoriu ce i-a fost aplicat de intimat, având în vedere situația identică în care se egăsește, iar intimatul a dat soluții diferite fără nicio justificare legală.

Contestatoarea arată că din anul 2015 a fost delegată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, iar această măsură ce a determinat vacantarea temporară a postului ocupat nu a fost de natură a afecta activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin prisma acelorași date statistice. Se subliniază că este greu de înțeles cum admiterea unei cereri de transfer ar putea afecta activitatea respectivei unități de parchet de așa natură încât să justifice prevalența interesului general față de interesul personal, în condițiile în care acest criteriu nu are un caracter absolut.

A subliniat că cererile sale de transfer au fost avizate favorabil de prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, care a apreciat că nu împietează în niciun mod delegarea sau transferul contestatoarei asupra activității acestei unități de parchet.

Contestatoarea critică hotărârile atacate, având în vedere temeiul juridic reținut, respectiv art. 60 din Legea nr. 303/2004, ca fiind motivate neconvingător și deficitar și pentru aprecierea faptului că punctul de vedere al prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara este nefondat și că nici unitatea de parchet unde este delegată nu și-ar mai putea desfășura activitatea în condițiile aprobării cererii sale de transfer.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Intimatul a arătat pe larg motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer. A prezentat situația posturilor vacante de procuror, încărcătura dosarelor/procuror. S-a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5, 6 București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului, iar Parchetul de pe lâng Judecătoria Timișoara a transmis aviz favorabil.

Pentru fiecare unitate de parchet la care s-a făcut referire, intimatul a prezentat și situația cererilor de transfer și reținând concursul cererilor de transfer pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, 2, 3 și sectorului 6 București, intimatul a avut în vedere la soluționarea acestora motivele invocate, punctele de vedere ale parchetelor implicate și criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea contestației de față, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge contestația ca nefondată, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că la analizarea cererii de transfer formulate de contestatoare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere criteriile stabilite de regulament, în ordinea prevăzută de dispozițiile art. 3, dar și aspectele particulare ale cererii formulate.

Nu poate fi acceptată critica formulată de contestatoare cu privire la faptul că intimatul a prezentat date statistice referitoare la posturile ocupate/vacante, încărcătura dosare/procuror atât la unitățile de parchet unde a solicitat transferul, cât și la unitatea de parchet unde are postul ocupat, având în vedere că primul și cel mai important criteriu ce trebuie avut în vedere la soluționarea cererii de transfer este cel care vizează asigurarea activității la parchetele implicate în această procedură.

Or, întotdeauna ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, iar gestionarea resurselor umane are ca scop evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor și parchetelor.

Înalta Curte are în vedere faptul că datele statistice prezentate de intimat erau necesare și determinante în analizarea cererilor de transfer efectuate, având în vedere faptul că au existat mai multe cereri de transfer în concurs la unitățile de parchet menționate de contestatoare.

Nici critica privind motivarea deficitară și neconvingătoare nu poate fi acceptată de Înalta Curte având în vedere că intimatul CSM și-a argumentat soluția de respingere, atât în fapt, cât și în drept.

Astfel, intimatul a procedat la analizarea datelor statistice, la încărcătura de dosare/procuror și la verificarea cererilor de transfer aflate în concurs, respingând cererea contestatoarei având în vedere aspectele privind schema de ocupare a funcției de procuror și apreciind asupra oportunității cererii contestatoarei la momentul formulării acesteia.

Intimatul a apreciat ca fiind prioritare cererii de transfer a contestatoarei, cererile formulate de B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, de C. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, de D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, de E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, de F. de la parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, de G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, de H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și de I. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.

Înalta Curte reține că rațiunea și argumentele avute în vedere de intimat la soluționarea cererilor de transfer nu pot fi controlate de instanța de judecată, ci aceasta verifică exclusiv aplicarea dispozițiilor legale cu respectarea condițiilor, criteriilor ce vizează emiterea actului adminstrativ supus acum cenzurii.

În aceste condiții, este evident că nu poate fi reținută o discriminare a contestatoarei în raport cu cererile de transfer ale altor magistrați-procurori, având în vedere aspectul analizării în mod particular a fiecărei cereri de transfer în raport de nevoile sistemului judiciar și de aspectele personale invocate de fiecare petent.

Înalta Curte nu poate accepta critica formulată de contestatoare, care afirmă că nu a fost avut în vedere punctul de vedere favorabil al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, având în vedere că la dosarul cauzei, cu privire la cererea contestatoarei, s-au exprimat și puncte de vedere negative ale unităților de parchet unde s-a solicitat transferul, nefiind astfel suficient avizul unității la care contestatoarea se află în schemă. Aceasta în condițiile în care, oricum, în procedura de transfer a procurorilor, avizele unităților de parchet sunt consultative.

De asemenea, nu poate fi reținută apărarea formulată de contestatoare care afirmă că la momentul formulării cererii era detașată în fapt la o altă unitate de parchet, ceea ce presupune că cererea sa de transfer nu afectează activitatea parchetului. Este greșită această susținere având în vedere aspectul particular al detașării, care presupune funcționarea temporară într-o altă unitate, cu acordul prealabil al persoanei detașate, fără ca activitatea și buna funcționare a unității de parchet să fie afectate. Or, în mod corect a reținut intimatul că transferul contestatoarei ar afecta atât buna desfășurare a activității unității de parchet la care a fost detașată, cât și, pe un termen mai lung, a unității de parchet unde contestatoarea este cuprinsă în schema de lucru.

Înalta Curte reține că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a realizat o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 303/2004, neexistând nici dovezi ale unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere. Ca urmare, soluția dată este legală și urmează a fi menținută de instanța de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 970 din 21 septembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.